1,436 matches
-
incertă (reacțional la rejetul cronic, ischemia glomerulară, hepatită cronică virală B, tratament cu globulină antilimfocitară). La pacienții cu sindrom Alport poate apare glomerulonefrită cu anticorpi anti MBG ca urmare a reacției organismului gazdei la proteinele din MBG a glomerulilor rinichiului transplantat. Boala renală Rata de recurență (%) Rata de pierdere a grefonului datorită recurenței Glomerulonefrite primitive - GSFS - Sindrom hemolitic uremic - GNMP tip I - GNMP tip II - Purpura Henoch Shonlein - Nefropatie cu IgA - GN cu anticorpi antiMBG - GNM - 30 -60 - 20 - 50 - 20-30
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
sistemice - Oxaloză - Cistinoză - Boala Fabry - Thalasemia - 80-100 - 50-100 - Rară - Rară - Frecventă - Frecventă - Frecventă - Frecventă Infecții mai puțin frecvente: sinuzite legate de sondarea nazogastrică, meningite legate de bacteriemii primitive, prostatite și abcese prostatice legate de sondajul urinar. 6.3 Abordarea pacientului transplantat febril Cea mai frecventă formă de manifestare a unui pacient transplantat cu infecție este febra. Diagnosticul diferențial la această categorie de pacienți este vast și cuprinde: - Infecții de natură bacteriană, virală sau fungică - Rejetul acut - Efecte adverse asociate medicației - Răspunsuri
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
ampicilina, linezolidul, quinupristin - dalfopristin, cloramfenicol, doxiciclină. Antibiotice de primă intenție sunt: ampicilina, linezolidul, quinupristin - dalfopristin. De linia a doua sunt cloramfenicol, doxiciclină și biseptol. Clostridium difficile: sindrom diareic acut poate să apară cu o frecvență medie de 13% la pacienții transplantați și de obicei în primii 2 ani posttransplant. Din aceste cazuri majoritatea - 41% sunt de etiologie infecțioasă. C difficile este cel mai frecvent agent infecțios: apare la 16 % din pacienții pediatrici transplantați mai ales în primele 2 săptămâni posttransplant. Transmiterea
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
cu o frecvență medie de 13% la pacienții transplantați și de obicei în primii 2 ani posttransplant. Din aceste cazuri majoritatea - 41% sunt de etiologie infecțioasă. C difficile este cel mai frecvent agent infecțios: apare la 16 % din pacienții pediatrici transplantați mai ales în primele 2 săptămâni posttransplant. Transmiterea se face de cele mai multe ori prin mâinile personalului mendical, fiind o infecție nozocomială. Factorii de risc pentru infecție sunt: antibioterapia cu spectru larg, spitalizările prelungite, vârsta tânără, sexul feminin, plasarea grefonului intraabdominal
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
boală dată de Listeria monocytogenes. Infecția apare de obicei după 6 luni de la transplant. Sursa primară a infecției o constituie alimentele contaminate (bacteria are rezistență deosebită la metodele convenționale de conservare a alimentelor). Sindroame clinice determinate de aceasta la pacientul transplantat includ: meningită, encefalită, septicemie dar poate determina și gastroenterită febrilă. Debutul simptomatologiei este precedat de simptome influenza - like, manifestări gastrointestinale (greață, vărsături, diaree). Tratamentul septicemiei constă în administrarea iv a 200mg/kg/zi de ampicilină (la 4h interval), timp de
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
negativă ce cuprinde specii. Are transmitere aeriană, fiind inhalată cu ușurință. Perioada de incubație este de circa 2 săptămâni. Factorii de risc pentru infecție includ bolusuri multiple de corticoizi, ventilație mecanică, expunerea la surse de aer(condiționat) contaminate. La pacienții transplantați spectrul de manifestări include pneumonie (dată mai ales de L. pneumophila și L. micdadei). Pot să mai determine: endocardite cu culturi negative, infecții ale sistemului nervos central, renale și hepatice. Clinic pacienții prezintă simptome cum ar fi : febră, frisoane, tuse
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
mialgii, afectarea sistemului nervos central. Radiologic apar infiltrate alvelolare, caverne, revărsate pleurale sau consolidare pulmonară. Confirmarea diagnostică se face prin evidențierea anticorpilor în spută sau lichid bronhoalveolar. Tratamentul de primă intenție constă macrolide, quinolone, tetraciclină, rifampicină sau biseptol. La pacienții transplantați, tratamentul de elecție constă în asocierea azitromicină cu quinolonă timp de 14 + 21 zile funcție de severitatea infecției. Tuberculoza: la pacientul transplantat infecția poate apare din prima lună posttansplant. Incidența TBC active este estimată la 1 - 4% din pacienții transplantați, mai
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
anticorpilor în spută sau lichid bronhoalveolar. Tratamentul de primă intenție constă macrolide, quinolone, tetraciclină, rifampicină sau biseptol. La pacienții transplantați, tratamentul de elecție constă în asocierea azitromicină cu quinolonă timp de 14 + 21 zile funcție de severitatea infecției. Tuberculoza: la pacientul transplantat infecția poate apare din prima lună posttansplant. Incidența TBC active este estimată la 1 - 4% din pacienții transplantați, mai mare în zonele endemice. Formele radiologice de prezentare la pacienții transplantați includ: afectare multilobară, infiltrate focale și noduli, empiem, pleurezie sau
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
pacienții transplantați, tratamentul de elecție constă în asocierea azitromicină cu quinolonă timp de 14 + 21 zile funcție de severitatea infecției. Tuberculoza: la pacientul transplantat infecția poate apare din prima lună posttansplant. Incidența TBC active este estimată la 1 - 4% din pacienții transplantați, mai mare în zonele endemice. Formele radiologice de prezentare la pacienții transplantați includ: afectare multilobară, infiltrate focale și noduli, empiem, pleurezie sau o combinație de manifestări. O atenție deosebită și screening periodic al reactivării infecției este necesar mai ales la
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
de 14 + 21 zile funcție de severitatea infecției. Tuberculoza: la pacientul transplantat infecția poate apare din prima lună posttansplant. Incidența TBC active este estimată la 1 - 4% din pacienții transplantați, mai mare în zonele endemice. Formele radiologice de prezentare la pacienții transplantați includ: afectare multilobară, infiltrate focale și noduli, empiem, pleurezie sau o combinație de manifestări. O atenție deosebită și screening periodic al reactivării infecției este necesar mai ales la pacienții cu istoric de TBC pretransplant. Peste 40% din pacienții care fac
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
pirazinamidă, și etambutol sau streptomicină intramuscular. Interferența cu metabolismul medicației imunosupresoare impune supravegherea atentă a nivelelor serice ale acestor droguri. 6.5 Etiologia infecțiilor virale și tratamentul specific Citomegalovirusul (CMV): este cea mai importantă infecție virală care apare la pacientul transplantat. Incidența și severitatea infecției depinde de prezența infecției latente la primitor, de statusul imun și cantitatea de imunosupresoare administrată la primitor. Infecția CMV este o sursă importantă de mortalitate și contribuie la reducerea duratei de viață a grefonului renal. Pericolul
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
S-au raportat cazuri rare de apariție a corioretinitei la 4 - 6 luni după transplant, encefalitei, mielitei transverse, sau vasculitei cutanate. Infecțiile secundare sau reactivările sunt de obicei asimptomatice. Reinfecțiile cu tulpini diferite de CMV se manifestă ca primoinfecție. Pacienții transplantați seropozitivi sunt eliminatori de viruși (în salivă, urină, sânge) între lunile 1 - 6 posttransplant. Boala clinic manifestă apare în lunile 2 - 3 posttransplant. Diagnosticul paraclinic se pune pe baza detectării Ig M sau Ig G CMV (în primonfecție) sau creșterea
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
apare la orice moment după transplant. Se prezintă cel mai frecvent sub formă de zona zoster localizat prin reactivarea virusului dormant în ganglionii dorsali. Tratamentul de elecție în acest caz este administrarea IV de Aciclovir. În medie 10% din pacienții transplantați nu au avut niciodată infecție VZV și la aceștia se recomandă vaccinare pretransplant. Primoinfecția în perioada posttransplant este extrem de virulentă. Contactul cu o persoană infectată impune administrare de imunglobuline anti VZV, iar dacă se dezvoltă infecție manifestă se inițiază tratament
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
în administrarea de doze mari de imunoglobuline iv (0,5 mg/kg/zi, timp de 5 - 10 zile), educerea dozelor de imunsupresoare, intreruperea tratamentului cu tacrolimus daca este cazul. Virusul hepatitic B (VHB): infecția cu VHB este rară la pacienții transplantați. Cele mai mari probleme le ridică evoluția pacienților cu VHB care sunt transplantați renal. Datele actuale sugerează că supraviețuirea grefei renale este mai mare la pacienții cu VHB, reflectând defectul de imunitate nativ al gazdei. Evouția bolii hepatice este negativ
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
că supraviețuirea grefei renale este mai mare la pacienții cu VHB, reflectând defectul de imunitate nativ al gazdei. Evouția bolii hepatice este negativ influențată de transplantare: este accelerată progresia către ciroză hepatică și crește incidența hepatoamelor la acești pacienți. Pacienții transplantați care au infecție VHB prezintă anumite particularități: - rămân pozitivi pt Ag HBs mai mult de 6 luni și nu se obține seronegativitate; - în perioada precoce posttransplant apar episoade de citoliză moderată; - apare o rată crescută de transformare de la hepatită cronică
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
administrarea de lamivudină începând cu momentul transplantului pe o perioadă de 18 - 24 luni cu răspuns aparent bun (eliminarea ADN viral și normalizarea transminazelor). Virusul hepatitic C (VHC): prezența anticorpilor anti- VHC a fost raportată la 10 - 40 % din pacienții transplantați. Aceasta se explică mai ales prin prevalența mare în populația dializată. Doar o mică parte din infecțiile cu VHC sunt dobândite prin transmitere de la donator. Testele serologice cu fidelitate mare sunt reprezentate de testele ELISA de generația III, golden standardul
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
importantă cardiovasculară la un timp relativ mic după începerea terapiei de supleere renală. Morbiditatea și mortalitatea legate de prezența HVC sunt importante la pacienții dializați dar supraviețuirea generală în dializă a pacienților cu HVC este mai proastă decât a celor transplantați. La pacienții transplantați există o serie de particularități ale infecției cu VHC: - frecvența infecției variază în funcție de: numărul de transfuzii anterior transplantului, transplant renal în antecedente, tipul și durata terapiei de substituție anterior transplant, zona geografică. - Majoritatea pacienților au creșterea viremiei
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
un timp relativ mic după începerea terapiei de supleere renală. Morbiditatea și mortalitatea legate de prezența HVC sunt importante la pacienții dializați dar supraviețuirea generală în dializă a pacienților cu HVC este mai proastă decât a celor transplantați. La pacienții transplantați există o serie de particularități ale infecției cu VHC: - frecvența infecției variază în funcție de: numărul de transfuzii anterior transplantului, transplant renal în antecedente, tipul și durata terapiei de substituție anterior transplant, zona geografică. - Majoritatea pacienților au creșterea viremiei ca urmare a
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
mai gravă deoarece episodul de infecție acută apare la momentul imunosupresiei maxime. - Tratamentul cu steroizi, cu azatioprină sau anticorpi am’ntilimfoctari pot favoriza progresia bolii. - Riscul de apariție al diabetului zaharat tip 2 asociat HVC este de 40 % la pacienții transplantați și crește la cei tratați cu tacrolimus. - Pacienții transplantați pot dezvolta crioglobulinemie sau glomerulonefrită secundară infecției VHC pe grefon ca și populația generală. Tratamentul HVC se face cu interferon alfa (IFN α). Administrarea lui la pacienții trasplantați asociază riscul de
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
momentul imunosupresiei maxime. - Tratamentul cu steroizi, cu azatioprină sau anticorpi am’ntilimfoctari pot favoriza progresia bolii. - Riscul de apariție al diabetului zaharat tip 2 asociat HVC este de 40 % la pacienții transplantați și crește la cei tratați cu tacrolimus. - Pacienții transplantați pot dezvolta crioglobulinemie sau glomerulonefrită secundară infecției VHC pe grefon ca și populația generală. Tratamentul HVC se face cu interferon alfa (IFN α). Administrarea lui la pacienții trasplantați asociază riscul de precipitare a rejetului acut și de pierdere a grefonului
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
izolarea micoorganismelor din localizări nesterile ale corpului în mod normal, dar fără semne de infecție sistemică. Culturile pozitive apar cel mai frecvent de la nivel orofaringian, tract respirator superior, tract gastrointestinal. Cele mai frecvente specii fungice care pot determina infecții la transplantați sunt Candida sp., Aspergillus sp. și Criptococcus neoformans. În situații speciale: infecții cu virusuri imunomodulatoare, reactivare sau infecție reziduală a infecțiilor endemice, disfuncție cronică de grefon, tratamentul tumorilor posttransplant pot să apară nfecții cu o serie de patogeni specifici: P.
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
glomerulonefrită cronică, 9.3 % au avut nefropatii tubulointerstițiale cronice , 20,9 % nefropatii congenitale și 25,5% s-au prezentat direct în faza de boală renală cronică terminală la care nu s-a putut preciza etiologia. 7.2 Comorbidități pretransplant Pacienții transplantați aflați în urmărirea centrului nostru au fost cazuri selectate, fără comorbidități semnificative: nici un pacient diabetic, nici unul cu afectare cardiovasculară importantă. Este de menționat numărul mare de pacienți hipertensivi 81 (71,1 %), din care cei mai mulți au primit tratament cu
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
afectare cardiovasculară importantă. Este de menționat numărul mare de pacienți hipertensivi 81 (71,1 %), din care cei mai mulți au primit tratament cu unul sau mai multe medicamente antihipertensive (vezi Tabel 1). În centrul Iași 37 (68,5%) din pacienții transplantați au prezentat HTA, în timp ce din alte centre 41 (71.9 %) au prezentat hipertensiune arterială pretransplant. În lotul nostru au fost incluși pacienți cu infecții hepatitice 23 (20,2 %) cu hepatită virală C (HVC) și 9 (7,9 %) cu hepatită virală
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
urmărire din alte centre: aceștia sunt supraviețuitori din populațiile de origine, care au avut o evoluție posttransplant excelentă. Aceiași analiză statistică a fost repetată numai pe pacienții ieșeni la care acest bias de selecție nu a existat. În grupul pacienților transplantați la Iași s-a înregistrat un număr de 11 evenimente, durata medie până la dublarea creatininei serice fiind de 44,2 ± 24,6 luni. Nici unul din factorii incluși în modelul de analiza Cox, care a cuprins ca variabile independente vârsta, sexul
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
de urmărire, media TAS și TAD, media C0 și respectiv C2, nu s-a dovedit a fi predictor independent pentru dublarea creatininei serice. Managementul factorilor de risc cardiovasculari În ultimii ani a devenit tot mai evident faptul că patologia pacienților transplantați este departe de a fi reprezentată doar de rejet. Riscului cardio-vascular al pacientului dializat, ameliorat în post-transplant de o bună funcționare a grefei renale, i se adaugă alte riscuri, ale terapiei imunosupresive: dislipidemia, diabetul secundar, cresterea susceptibilității la infecții și
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]