32,821 matches
-
Irina Nicolau - Haide, bre!, Incursiune subiectivă în lumea aromânilor, București 2000, Ars Docendi, București, 2000, 121 p. La vreo Dunăre turcească < Dintre multiplele subiecte de cercetare pe care le permite literatura despre Balcani, Marina Marinescu se oprește asupra drumeților și traseelor ce străbat peninsula în secolul al XIX-lea. Subiect generos și fascinant: către 1800, Europa descoperă, chiar la granițele ei, un ținut prea puțin cunoscut, exotic. O mare de călători, la fel de pestriță ca amestecul de nații și religii din Balcani
Balcanii între real și imaginar by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15724_a_17049]
-
nu mai puțin de patruzeci și șase de recenzii de memorii de călătorie în Balcani, dovadă că în spatele Balcanilor imaginari se ascunde o întreagă literatură de gen, practic necunoscută. Autoarea călătorește cu ușurință și plăcere în această lume a contrastelor. Traseul ei nu e însă doar livresc, pentu că, în 1978, părăsește România și emigrează în Grecia, unde își continuă activitatea de cercetare, ca mai apoi, după 1980, să plece la München, unde se ocupă de studiul influențelor vest-europene în culturile
Balcanii între real și imaginar by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15724_a_17049]
-
Gheorghe Grigurcu După cum am văzut și pînă acum, Adrian Marino se ferește, în chip aseptic, de "literatură", ca de un germene primejdios ce s-ar cuveni "ucis". Exact așa: "ucis". Dorind a urma un traseu pe care "abandonezi această sferă a discursului calofil și te ridici către un nivel la care elevația conceptuală ucide expresivitatea literară", notifică drept o cauză a deficiențelor nu numai ale culturii, ci și ale... politicii, prezența nocivă a "poeților și
Adrian Marino între lumini și umbre (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15745_a_17070]
-
de atunci. N-am să uit cum am ascultat, ore bune, asemenea povești adevărate, împreună cu Tudor Jebeleanu, la redacție. Reacțiile noastre de uimire sau frenezie se reduceau la onomatopee. Cu gîndul la Adi, refac uneori, prea rar însă, unele din traseele noastre. E greu fără călăuză. Degradarea se accentuează, urmele existenței unui oraș cu rasă se șterg sub privirile noastre tîmpe, ignorante, delăsătoare. Poveștile dispar. Încet, încet. Înainte, acum cîțiva ani, mai existau micii negustori și casele care le adăposteau negoțul
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15786_a_17111]
-
se aude în spectacol. Ea se armonizează cu poezia vizuală, "pictată" de Puiu Antemir ca în stampele japoneze, viril și grațios totodată. Drumurile din acest spectacol, trasate cu grijă de regizor și de scenograful său, drumuri ritualice și inițiatice sînt trasee pe care regula îi obligă pe toți să le respecte. Numai călătoria spre moarte, fantastic realizată pe scenă, este liber aleasă și asumată pînă la capăt, pașii cuplurilor se armonizează, își reglează ritmurile, își alungă frica și cheamă speranța împlinirii
Răsărit de soare deasupra pădurii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15771_a_17096]
-
locativ-peremist-pestilențială se plasează întâmplarea care, timp de câteva săptămâni, a făcut deliciul presei de scandal din Timișoara: evacuarea din locuință a senatorului P.R.M. de Timiș, Valentin Dinescu. Individul, cu o frumoasă carieră de șef al tinerilor comuniști bănățeni, a urmat traseul speciei respingătoare din care face parte. Recuperat, in extremis, de "tribun", a fost propulsat direct în Senatul României. Ce mai conta că nu și-a plătit vreo doi ani chiria și întreținerea la bloc? Pe cine impresiona că singura formă
Secătura de bloc și de partid by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15809_a_17134]
-
În tumultul străzii. Ordinea firească a României eterne. Dezordinea se moștenește. Uitați-vă (uitați, cum zic teleaștii sudiști, ca și cum ne-ar îndemna să uităm), uitați-vă la ce se întîmplă acum în România. Scoasă pentru enorm de multă vreme de pe traseul ei organic, de regat armonios, și blestemată să-și urmeze destinul republican, impus de ruși și de slugile lor dejiste, ceaușiste și... nomina odiosa. Ce dezordine! Lesne explicabilă, dacă - prin adeziunea ignară a populației - urmașii în linie dreaptă ai celor
Ordinea - dezordinea by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16154_a_17479]
-
prăbușirea este la fel de adîncă pe cît de amețitoare era odinioară gloria, cauzele sînt multiple, iar explicațiile trebuie să fie și ele suficient de suple și de nuanțate pentru a evita concluziile simplificatoare și mecanice, conform cărora totul se rezolvă pe traseul direct și previzibil vinovat - victimă. Și în acest caz ar fi ușor de spus că Eustațiu Stoenescu este fie victima unui complot al tăcerii - și se va vedea la momentul potrivit de ce s-ar putea justifica un asemenea complot -, fie
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16178_a_17503]
-
nu-ți ajung banii și toată energia se cheltuie alergînd după ei. Pînă la urmă ești sleit și nu mai vrei decît să se termine odată". Dar, "pînă la urmă", iată, totul s-a terminat cu bine, chiar dacă pe un traseu nefiresc. Pentru că, într-o cinematografie cu mecanisme normale, am fi văzut filmul, de la bun început, din '98, așa cum se prezintă el acum; pentru ca absurdul să fie complet, aflăm dintr-un articol al regizorului, Marius Theodor Barna, că filmul a fost
Ciorba reîncălzită by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16195_a_17520]
-
de pe noi nu este a noastră/ și unde singura ușă/ dintre cerc și pătrat rămîne, în continuare, crucea" (Aici, unde sîngele nostru). Să încercăm însă a stabili originalitatea acestei poezii care, pînă la un punct, merge - oricît de onorabil - pe trasee prestabilite. Avem impresia că pentru Mircea Bârsilă relația cu universul este una predominant erotică, precum o proiecție a unui impuls germinativ fundamental, precum o înaintare a unui flux simpatetic ale cărui unde, izbindu-se de peisajul fastuos al materiilor, se
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
inventar și o analiză critică a unei opere care abia acum poate fi percepută coerent și convingător. Dincolo de momentul expozițional, mai mult sau mai puțin aleatoriu, chiar dacă el are loc chiar în mediul ,,natural" în care trăiește artistul, catalogul raționalizează traseele creației, citește evoluția unei concepții despre formă care traversează interese și estetici diferite, spre a oferi, în final, spectacolul unei profunde angajări existențiale și tenacitatea unei lupte cu materia care trece dincolo de cadrele unor convenții de natură artistică. Proiectul major
Artă și parteneriat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16240_a_17565]
-
deși apreciate de critici, au fost mai puțin comentate: Copac înflorit - 1978, Picătura de ploaie - 1987, Vocile - 1998. Punere în abis adaugă acestora douăzeci și una de poeme inedite. Am citat toate aceste titluri pentru că ele, chiar singure, reușesc să vorbească despre traseul poeziei Irinei Mavrodin. O poezie simplă în aparență, care se impune prin forța trăirii și prin încercarea de-a fi ea însăși salvarea de la o stare de prizonierat în viață, "între două lumi", una "imponderabilă" - aceasta - și una care "trage
Punere în abis by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16276_a_17601]
-
din creația scriitorului e numit "romanele tatălui", care ar fi expresia recuceririi figurii paterne. Acestea ar fi Ciuleandra, Pădurea spînzuraților, Ion. "Cele trei romane... alcătuiesc și tripticul ales pentru a ilustra principalele ipostaze ale temei relației tată-fiu în opera rebreniană. Traseul parcurs de Apostol Bologa pînă la identificarea tragică cu tatăl (memoriandistul, adaug eu, n.m.) poate fi considerat un etalon al evoluției relației tată-fiu: este singurul caz în care, după un travaliu dureros, fiul reușește să-și asume figura tatălui, devenind
Rebreanu psihanalizat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16317_a_17642]
-
de tatăl și procesul de maturizare al fiului). Între cei doi se cască despărțenia. Într-un paragraf edificator intitulat "O psihanaliză ratată" dl Malița observă: "Apărîndu-și cu gelozie fiul, tatăl se dovedește în aceeași măsură dușmanul său. Intervenind inoportun în traseul expiator prescris, ocrotindu-l și răsfățîndu-l ca pe un fiu infantil ce se află, el amînă și îngreunează procesul de autoclarificare a acestuia. Astfel, chiar de la începutul curei, cînd Puiu trăiește într-o insecuritate profundă, tatăl îi impune o constrîngere
Rebreanu psihanalizat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16317_a_17642]
-
preocupărilor autorului, deschiderea sa nu doar către psihanaliză, dar și către disciplinele umaniste, psihologie, medicină, psihiatrie, biologie, fizică etc. Nu lipsită de ecouri se dovedește de asemeni experiența de simplu muncitor al Lumii Noi, dintr-o perioadă mai abruptă a traseului său. Petrecându-și primii 13 ani în Austria, următorii 6 în Franța, stabilit apoi în Statele Unite, nevoit să se adapteze în permanență la noi și noi contexte culturale, John S. Kafka era cumva predestinat studiului realităților multiple. Intervine aici, conștient
Un Kafka al psihanalizei by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16388_a_17713]
-
ai spus pînă acum seamănă foarte mult cu ceea ce eu am identificat a fi coloana fiecăreia dintre cărțile tale. Anume, nevoia de mărturisire și, mai departe, ducîndu-ne înspre impersonal, nevoia de mărturie. Eu nu găsesc altă explicație a continuării acestui traseu, decît frustrarea de a nu se fi mărturisit, nici unul dintre cei prezenți în cărțile tale, personaj sau autor, pînă la capăt. Cred că există un pic de adevăr și-n ceea ce-ai spus înainte. Decît că aș zice nevoie
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
de memorii, și prin "obișnuită" vreau să spun narcisistă, auto-justificatorie, angajată în patosul propriei interiorități. Warren nu e încîntat de spectacolul propriului sine, ci mai curînd intimidat de misiunea pe care și-a asumat-o: aceea de a reconstitui un traseu personal în cea mai rațională manieră posibilă, omițînd tocmai momentele de suspense, răspîntiile, dilemele, aparentele erori sau alunecări din logica unei identități în formare, încă nesigură de proiectul său aflat în plină desfășurare. Farmecul cărții lui nu respectă convențiile memorialisticii
Memoriile unui profesor de literatură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16380_a_17705]
-
Apostu se regăsește ca personaj creator, în afara oricărei anecdotici sau tentații a pitorescului, surprins permanent în mijlocul propriilor lucrări ca în vecinătatea unor mari și copleșitoare construcții ale naturii și, pe de altă parte, cel muzeografic propriu-zis; acela care stabilește ritmurile traseului, care impune vectorul de lectură și apoi supraveghează totul din umbră, cel care face arheologia și determină stratificarea creației și care, finalmente, poartă întreaga responsabilitate pentru așezarea concretă a obiectului în spațiu. Acestă armonizare subtilă, aproape muzicală, a naturii lucrărilor
Revenirea lui George Apostu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16397_a_17722]
-
însă șansa să parcurgă și un timp în care generozitatea se manifesta încă, printre artiști, ca și respectul. A mai avut o șansă: Horia Lovinescu, pe care l-a întîlnit la începutul drumului. Într-un fel, Lovinescu i-a gîndit traseul, i-a construit succesiunea rolurilor, provocîndu-i talentul. Vigoarea și prospețimea își lăsau amprenta clară într-o interpretare sau alta. Cînta, dansa, avea acea prezență specială într-un music-hall (Bună seara, domnule Wilde, de exemplu) sau o candoare fără margini în
Farmecul generalului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16414_a_17739]
-
care sunt atrași, mai ales datorită iscusinței Olimpiei și inteligenței practice a proteicului personaj Sommer. A doua parte prezintă călătoria lui Candid în vederea întâlnirii cu Petre Țăranu (Moșul), unchiul soției sale și vechi prieten de pușcărie (e vorba de un traseu inițiatic, o inițiere eșuată, cum vom vedea). Candid nu reușește însă să-l întâlnească și, înainte de a se întoarce acasă, are un vis în care fostul său profesor din Genopolis, Napocos, persiflează tragicomica dorință a Moșului de a reface, simbolic
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
Andreea Deciu Cariera lui Wolfgang Iser a parcurs în ultimii ani un traseu foarte interesant, care reflectă în bună măsură modificări de perspectivă în mai larga sferă a disciplinelor literare și chiar a științelor umaniste. După ce a devenit celebru ca fenomenolog al lecturii, afirmîndu-se cam în același spațiu de idei în care a
O antropologie a interpretării by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16494_a_17819]
-
Există reguli și principii, o istorie a noțiunii de interpretare - și toate fac subiectul de investigație al acestui volum. De la primul capitol - un rezumat al "pieței" actuale de teorii ale interpretării - la ultimul, dedicat analizei lui Franz Rosenzweig, Iser parcurge traseul interpretării, ca demers aplicat inițial unor texte, apoi unor fapte de cultură și în cele din urmă unor entități incomensurabile, precum Dumnezeu. A interpreta înseamnă, pentru Iser, a reflecta asupra unui fenomen care e fundamentalmente diferit de ceea ești, știi
O antropologie a interpretării by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16494_a_17819]
-
ar putea bănui, printre nenumăratele și variatele subiecte de teze oferite spre ilustrare, unele pe care autorul însuși ar fi vrut să le dezvolte. Limitându-se la schițarea lor în cartea de față, el pare totuși să rescrie interior un traseu atât al împlinirilor, cât și al ideilor nematerializate. Printre proiectele de licență propuse, putem ghici un proiect existențial personal. Desigur, nu trebuie să cădem în greșeala de a traduce atât de transparent, de a răsturna atât de sumar, una câte
Eco se amuză by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16521_a_17846]
-
spațiu pentru a rezuma în detaliu analiza lui Birkert, dar mă voi opri la acele aspecte care mi s-au părut cele mai importante. Textul tipărit operează conform unei logici lineare, controlate de imperativele sintaxei limbilor naturale: citind, parcurgem un traseu mental de la o configurație simbolică la alta, și pentru aceasta avem nevoie de atenție și concentrare. Tiparul este un topos al privatului și intimității, căci lectura unei cărți ne face să ne retragem în noi înșine, chiar dacă ulterior vom împărtăși
Spre mileniul electronic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16545_a_17870]
-
cuvînt al aberației. Încununat cu "Alexandrul de Aur" în competiția cineaștilor la început de carieră, filmul polonezului Pavel Pawlikowski Ultima resursă (înscris sub pavilion britanic) a avut la origine un proiect BBC de reconstituire în termeni cît mai veridici a traseului emigranților în Anglia. O rusoaică și fiul ei sosesc la Londra, dar sînt reținuți de autoritățile vamale. De teama expulzării, tînăra cere azil politic și din acest moment se declanșează o odisee cu accente orwelliene: calvarul supraviețuirii fără acordarea dreptului
SALONIC: 2000 + 1 speranțe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16543_a_17868]