1,598 matches
-
Indusului, pe care Dumézil nu o împărtășea („se întâlnesc mai degrabă afirmații entuziaste decât dovezi”). Esențialul se află în altă parte: grație celor doi prieteni, de asemenea grație corespondenților lor, ale căror câteva scrisori sunt atașate dosarului, în sfârșit, grație travaliului exemplar al editorului, vedem retrăind acest neîncetat du-te-vino de oameni, scrisori și cărți între Uppsala, Chicago, Paris, Roma și Ascona, în acei ani când cunoașterea religiilor indo-iraniene se reînnoia profund. În epoca Internetului altele sunt căile pe care le împrumută
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
să le furnizezi informațiile solicitate, sau că nu le oferi așa cum le vor ei; dacă te-ai conforma, ei nu ar mai fi obligați să se poarte ca niște brute, așa cum și sînt în realitate. Cînd obosesc din acest epuizant travaliu se odihnesc pentru refacerea forțelor și reiau interogatoriul. "Locotenentul-major Onea, dintre "metodele de simplă securitate", cu mine, descrie autorul Principiilor clasice și noile tendințe ale dreptului constituțional, a preferat-o pe a îndelung repetatelor loviri cu capul de pereți; alteori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
care nu-i dau, adesea, prea mare importanță. Deoarece geniul unui romancier - care, În esența sa, este un poet! - lucrează cel mai adesea cu intuiția, pe care, după legea simplă și paradoxală a lui Croce, o află el Însuși În travaliul chinuitor și epuizant al scrierii - „Expresia precedă intuiția!”. Dar numai o anumită „expresie”, cea animată de un geniu interior și condusă de mâna expertă a rutinei, care și ea se despică În două: cea a scriitorului, a „scribului”, dar și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
reală, „palpabilă” a propriei existențe. A fi „viu”, În sensul umanului, nu Înseamnă și a te Îndoi că ești? Un poet, un romancier „scrie” pentru a „reflecta”, e adevărat, dar... dacă merge până la capăt, el o face, se Înhamă acestui travaliu epuizant și „ridicol” vrând a se convinge pe sine - pe unul dintre acei „sine”, poate cel mai radical, mai „greu de convins”, mai rebarbativ, uneori aproape dușman! - că este! Și, În această „nesiguranță”, ridiculizată de nu puține „spirite pozitive”, cu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ceva ce eu nu uitam niciodată, pentru că și eu îl uram. În cele din urmă a dat din umeri. - E în regulă. - Îndrumătoarea ne-a spus că dacă vrem ca un copil să ajungă la marile facultăți din Ivy League travaliul începe din clasa întâi, zise Jayne foarte firesc, probabil ca să nu-i îngrijoreze pe copii, care probabil nu erau oricum atenți. - De fapt chiar mai devreme, îi reaminti Marta. - Praf în ochi, scumpo, am oftat eu. N-o lăsa să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de tandrețe, iar atunci l-am crezut că nu-mi ascundea nici un secret. În acel moment lumea era a mea. Nu mai eram personajul negativ. Fericirea constituia o posibilitate distinctă - finalmente - Robby avea un tată acum și nu mai era travaliul său să mă transforme într-unul. Bineînțeles, gândeam eu, ne iubisem dintotdeauna. De ce-ai simțit așa în acea după-amiază din noiembrie? mă va întreba scriitorul într-un târziu. Pentru că nu exista pic de trădare în zâmbetul care inundase fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
consecințele”. Cele dintotdeauna ale artistului singuratec și îndrăzneț, cele pe care eu le-am numit riscul sau riscurile culturii și în cultură: singurătatea, sărăcia, ridicolul, ratarea. Și curajul și demnitatea artistului, cel ce-și înțelege și apreciază calm și bărbătește travaliul, iar inițiativa mea a fost de a refuza postura plângăreață, văicăritoare a nu puținor colegi de-ai mei, din țară sau din străinătate, morți sau vii, care se vaietă, pe tonuri variate, dar monotone, veșnic, asupra „neînțelegerii contemporanilor”, critici sau
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
este indiferent, nimic nu îi este lipsit de sens. Calitatea determinantă a lui Dan Mititelu este aceea de traducător subtil din limbajul inefabil al gândurilor, din limbaj literar, în limbaj vizual și reușește să ne dea impresia că face acest travaliu artistic cu mare ușurință, aproape instinctiv, în orice caz cu mare măiestrie. Prin linii și forme simple, lumini și umbre, alăturări neașteptate de obiecte, prin proporții armonioase sau șocante, prin exploatarea exhaustivă a detaliilor, Dan Mititelu își izvorăște un limbaj
Adio si la gar? by Dan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83653_a_84978]
-
etc. Poezia ta este una "de inspirație"? Ai așteptat vreodată "glasul providențial" să-ți șoptească un final de poem? Deși risc să par anacronic, cred încă în faptul că poezia autentică provine din inspirație. Fie și numai 1%, restul fiind travaliu lucid, inspirația are efectul de a însufleți discursul, dând iluzia unei vorbiri autentice despre ființă. Originalitatea ține mai mult de suprafață, altfel spus, de expresia ce poate fi fabricată din pură virtuozitate. În schimb, autenticitatea vine din profunzimile ființei ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nostru complexat. Conștiința civică a societății românești este, ca urmare a deceniilor de interdicții și îndoctrinare, la pământ În multe perioade din istoria României artistul a avut o misiune socială bine definită, determinantă pentru destinul nației. E de amintit aici travaliul pentru intrarea României în modernitate, începând cu "momentul 48". Cât de responsabil mai este scriitorul român de azi pentru situația în care se află România zilelor noastre? Regretabil, "misiunea socială" a scriitorului român a luat, după '89, o turnură care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
după ce-l înțepasem undeva pentru proastele-i prestații civice la întoarcerea din sejurul californian: "Ouă niște murături/ De le zice scriituri:/ Drept care I.C. Drăgan/ Îi mai varsă câte-un ban". Glumea, firește, așa că tot eu trebuie să mă înham la travaliul răspunsului explicativ, măcar că majoritatea opurilor mele vor fi ieșit de sub teasc în colecții siglate "Eseu", "Eseuri de ieri și de azi", "Totem", "Texte de frontieră". E adevărat însă că, în "Eseuri de ieri și de azi", la Institutul European, Sorin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
oportunist, mai pârâcios, mai puturos, mai refuznic la efort ori inițiativă personală îndrăzneață, ceea ce, prin comparație cu, bunăoară, Francia, nu e rău de tot. Nici acolo nu le place să muncească, grevează mereu pentru lefuri mari și reducerea zilelor de travaliu, așteaptă totul de la Guvern, Președinte, Sindicate, Asigurări Sociale, iar uvrierii calificați, informaticienii, medicii de mare clasă și inginerii și-i atrag de unde se nimerește, inclusiv din Europa orientală, unde, încă, se mai știe carte plus meserie. Încât, în 2010, când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
un tractor cu șenile, sovietic. Mă duce în spate și fratele meu mai mare Bandajat cu semne de întrebare.. Fratele meu mai mic oficiază În această pagină, Sfințită De maica noastră, Elisabeta... Crezi în inspirație? Cât datorezi inspirației și cât travaliului din opera ta? Este inspirația de natură divină? O anchetă a revistei "Lire", de acum trei ani, despre "desuetul" concept de inspirație, realizată între scriitori importanți de limbă franceză, a scos la iveală o concluzie considerată șocantă: chemată sau provocată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
regăsite în întreaga publicistică a acestuia, sunt "constante ale dezbaterii publice din epocă". Și totuși, ea se individualizează în acest cor al combatanților prin "anvergura intelectuală și discursivă" a gazetarului Eminescu, care "oferă multiple modalități de expresie", unele "utilizabile" până în "travaliul gazetăresc actual". Or, acest fapt atestă în sine calitatea literară a publicisticii eminesciene, care trebuie analizată cu atenția acordată oricărui act de creație superior. Pentru aceasta, desigur, retorica vine să ofere șanse eficiente studierii morfologiei alcătuirii acestei opere. Operă ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Caligrafia fină, ornamental-arcuită a majusculelor, comportă două detalii decorative specifice, unul încolăcit frumos, la bază, și altul în rotunjirea terminală, a buclei de sus a lui P ceea ce o distinge de scrierea lui T.". Dar editorul depășește de obicei acest travaliu. În notele pe care le scrie, lămuritoare aspra textului editat, avem de-a face cu adevărate interpretări filologice și ideatice ale textului. Iată, bunăoară, ni se oferă exemplul sintagmei "măr însângerat" din poemul Gruie Sânger: Imaginea vizual-picturală cu care se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
fi dăinuit într-o editură de literatură clasică"); e un fel de memorialistică privind avatarurile muncii sale, ceea ce conferă și calitatea celuilalt aspect al demersului, anume... exegeza eminesciană, pe care o face la limita, foarte exactă de altfel, a unui travaliu de laborator, foarte interesant și incitant. Marginaliile la editarea publicisticii, a traducerilor, pregătirea pentru publicare a manuscriselor din acest câmp de preocupări ale lui Eminescu, aduc la cunoștință, fără îndoială, aspecte legate de atitudinea poetului față de chestiunile istoriei naționale, bunăoară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
naștere, Maia, ca mai toate femeile din zonă, fusese moșită de străbunica Bâtica, cunoscută în acest areal geografic ce reunea Zăvoaia-Însurăței-Viziru, ca fiind cea mai bună moașă comunală. Străbunica reușea să ușureze ca nimeni alta suferința facerii, să scurteze momentele travaliului și să aducă pe lume copii sănătoși. Din nefericire însă, privațiunile sociale ale începutului de secol XX, anii ’20-’30, au creat suficiente drame ce-ți urmăreau ulterior întreaga existență. Așa a fost și-n cazul Maiei. Suferința fusese covârșitoare
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
românesc nu piere / Și nici nu va pieri.” IV. Sunt fiica părinților mei Am venit pe lume într-o zi de joi, în joia verde din săptămâna patimilor, dis-de-dimineață, pe la orele 4:30, fără însă a-i produce mamei un travaliu îndelungat. Venirea mea a bucurat întreaga familie, mai ales că eram primul nepot pe linie paternă, după care aveau să urmeze cinci băieți. La vremea aceea, nașii de cununie ai cuplului aveau privilegiul de a creștina primul născut, mai mult
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
dintre pilonii spiritualității românești, dacă vom fi capabili să ne aplecăm cu sinceritate spre cunoașterea adevăratelor sale valențe, conținând structura nobilă a românului. De aceea, nu mi-am propus să mă avânt în a relata aici detalii atrăgătoare din tot travaliul său social și artistic, pe care poate să le găsească orice om de bună credință, mai avizat decât mine și să o facă deplin, numai să vrea. Am purces doar la a lansa, sub egida Asociației Prietenii Operei „Ion Goia
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
ajungând în perioada de prenatal. Dar când îi venise sorocul să nască, totul deveni complicat, fără a bănui cineva câtuși de puțin că era în primejdie de moarte, atât ea cât și copilul. Trecuseră șaptezeci și două de ore de travaliu și încă nu născuse. Carlina își epuizase orice fel de efort mental și fizic, crezând că va avea același sfârșit ca maică-sa. Copilul nu avea puterea necesară să iasă la noua sa viață, ea îl aștepta ca pe un
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
nu doar regizori de film, ci mai ales de teatru : Liviu Ciulei și Lucian Pintilie. La noi, marile polemici cinematografice au fost jurnalistice, punctuale și legate cu precădere de malversațiunile financiare ale juriilor CNC ; singurul critic care a început un travaliu salutar de repunere în discuție a canonului de ieri și de azi este Valerian Sava, în a sa Istorie critică a filmului românesc contemporan (Editura Meridiane, 1999), al cărei prim volum apărut se oprește imediat după obsedantul deceniu... Dar domnul
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
graniță fluidă între ficțiune și documentar, există semne că cel puțin în cazul unora dintre cineaști separările stricte între genuri sau specii devin futile și totodată inoperante pentru critici... Ceea ce contează până la urmă este un imens și, fără îndoială, nepremeditat travaliu recuperator al dimensiunii antropologice : toate filmele românești de după 1990 indiferent de calitate ! reprezintă o oglindă fidelă a mutațiilor umane (sociologice și altfel) pe care le-a cunoscut societatea românească în ultimii 15 ani. Din această perspectivă, valoarea producțiilor cinematografice este
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
de ani, când încă nu devenise gânditorul creștin-dogmatic de mai târziu. Și-apoi, când acesta din urmă spune că geniul este inferior sfințirii, nu este oare o ironie față de cuvintele lui Cioran ? Sigur că ping-pongul teoretic dintre ei este savuros (travaliul de montaj în episodul al II-lea este impecabil), dar nu este mai puțin adevărat că ceea ce vedem, de fapt, sunt pozițiile ireconciliabile ale Diavolului și ale bunului Dumnezeu ; iar schimbul de replici dintre ei seamănă (puțin) cu un dialog
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
cum mă copleșește neliniștea și fac eforturi disperate să nu izbucnesc în lacrimi. Ce-am făcut? Ca și cum n-ar fi fost destul câte prostii am făcut până acum, mi-am mai făcut și cea mai bună prietenă să intre în travaliu prematur! — Suze, îmi pare foarte rău, spun, cu un nod în gât. — Nu e vina ta! Nu fi proastă! — Ba da! Erai atât de senină și de fericită până când m-ai văzut pe mine. Ar trebui să mă țin deoparte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
jachețică mortală Christian Dior... Dumnezeule, mă întreb dac-or fi având modelul ăsta și pentru mărimi mai mari... Trântesc toate astea pe masa de la casă și scot cardul Visa. — E pentru prietena mea, spun resprirând precipitat. Tocmai a intrat în travaliu. Îi mai trebuie oare și altceva? — Nu știu, draguță, spune vânzătoarea, scanând un termometru pentru baia copilului. — Am eu o listă, zice o femeie din apropiere, în salopetă de blugi și saboți Birkenstock. E de la Ministerul Sănătății. — A, mulțumesc mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]