1,604 matches
-
se târa căutându-și mama... căutându-i țâța... Anton, cu ochii ficși la mărgelele albastre de pe zapadâ și la făptura aceea mititică, orfană... simți în inimă un junghi. Îi omorâse mama. Primul gând îl purtă la nașterea Anucăi. Cu un tremur în tot trupul, se apropie, și cu o gingășie de ca re nu se știa în stare, îl luă de la țâța rece a mamei, și-l încălzi la pieptul lui. Înainte de a pleca, mai privi o dată în urmă. În ochii
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
fabrica de dulciuri. Nu uitase niciodată ce simțise atunci, auzind-o pe mama ei plângând în sufragerie în timp ce tatăl stăruia că nu avea de fapt nici o importanță, că avea să facă rost de altă slujbă în curând. O cuprinse un tremur. În Irlanda anilor ’80 nu prea existaseră alte slujbe. Cel puțin, nici una care să se potrivească unui bărbat de vârsta a doua, fără calificare și, în orice caz, nici una la fel de bine plătită ca aceea de la fabrică. Și, ascultându-i cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
o dai înapoi? Sunt bună la citit, spuse Nieve. Am citit o groază până acum. Tocmai m-am mutat la numărul zece. Nu voiam să mă mut. Am lăsat-o în urmă pe prietena mea cea mai bună. Darcey percepu tremurul din glasul celeilalte fetițe. —Eu locuiesc în casa de lângă. La numărul opt. Deci pot să văd cartea? Darcey ridică din umeri și i-o întinse. Nieve o luă și se încruntă. Nu e în engleză. E în franceză, spuse Darcey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
întrerupse ca să-i spună lui Nieve că nu arătase niciodată mai frumoasă și că totul era extraordinar și că îi mulțumea pentru medalion... și până termină de zis toate astea, Darcey dispăruse. Se sprijini de peretele de cărămidă, așteptând ca tremurul care o cuprinsese să treacă, la fel ca și durerea din picior. Își spuse că se comportase cât de bine putuse, ținând cont de situație. Nu țipase și nu zisese nici unul din lucrurile pe care visase de atâtea ori să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Zvâcnea acolo, cu labele strânse, cu toracele puternic, cu chelicerii însîn-gerați, cu ocelii mari cât fața mea și sclipitori ca boabele de roua-cerului, cu sfera moale a pântecului atât de mare, încît ieșea din vedere asemenea curburii pământului. A simțit tremurul pașilor mei și a-ntins instantaneu cele opt picioare, încremenind ca o floare atroce. Era frumos în aceeași măsură în care era abominabil, pentru că oroarea sa era învelită într-un veșmânt feeric, de neuitat. Fiecare segment de la fiecare picior îi
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
masă, Theo tăcut, întors cu totul și curios continuu să citesc în minte, Durere teribilă de cap, stau cu o compresă cu apă rece peste ochii închiși, simțindu-mi orbitele ochilor zvârlite deasupra unui ocean de durere, neputându-le stăpâni tremurul interior, cred că durerea de cap e legată de ochi, Theo cu tâmpla sprijinită de speteaza fotoliului zâmbind dus, poate acelor forme cvasi-perfecte ale naturii umane, corectează! feminine! eu citind numai pentru mine din, Cât mai repede ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
dormi la noapte? măcar de-ar sta ploaia să pot hoinări pe străzi, dorul de Ana, trupul ei cald, fremătător și șarpele rece ce-mi coboară pe șira spinării, m-a prins ploaia pe străzi și mi-e frig acum, tremur, ar trebui să-mi iau ceva de mâncare, cerul întunecat, culoare El Greco, s-a mai rărit și ploaia, dar încă nu pot să mă mișc din imaginea asta în care m-am strecurat, încă o cafea și după lista prețurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
deasupra casei de marcat îmi pot permite și o pizza, cea mai ieftină, cu șuncă și cașcaval, mâine dimineață trebuie să ajung pe autostradă, tremi di freddo! da mi-e frig, își dă seama și fata care mă servește că tremur, mă sfătuiește să mă așez mai aproape de focul din cămin, dar eu n-aș vrea să-mi părăsesc locul de la fereastră, piazza pustie, Chirico, cerul întunecat și toate aceste gânduri care nu par să fie ale mele, mi-aduce și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
că nu vom găsi nici o mașină în noaptea asta și ne vom întoarce amândoi în atelierul, Citroen?! nu i-am reținut numărul preocupat de gândurile-mi viclene, Trebuie să ajung acasă în seara asta! trebuința aceasta este a ei și tremurul din glas îmi dovedește că, De ce, mă întreb în sinea mea, dacă soțul tău tot e plecat la Frankfurt, Am lăsat-o sub un felinar uriaș, Ce?! Mașina! și demonul din mine zâmbește cu satisfacție ipocrită, n-aș vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
străduță. Singura dată când i s-a schimbat expresia feței a fost atunci când ne-am oprit să ne uităm la niște copii care se jucau. În clipa aceea ochii i s-au încețoșat, mâinile i-au fost cuprinse de un tremur și am crezut că ori o să plângă, ori o să explodeze. El însă a continuat să privească cu atenție, iar întoarcerea în trafic a avut un efect calmant. Era de parcă ar fi știut exact cât îți poate permite să se emoționeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
apoi se împinse, se retrase, se roti sub mine... Am ajuns la orgasm la distanță de câteva secunde, într-un contrapunct întinderi și izbituri îndesate. Când capul mi s-a prăbușit pe pernă, am mușcat-o, vrând să-mi ostoiesc tremurul. Madeleine alunecă ușor de sub mine. — Dulceață, te simți bine? Imaginea cu șerpii îmi trecu iar prin fața ochilor. Madeleine mă gâdilă. M-am răsucit și am privit-o, ca să alung vedenia care mă bântuia. — Zâmbește-mi. Fii blândă și dulce. Madeleine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
numărul 1701. Acolo îl întâlnești pe Fritzie. Bine-ai venit înapoi la Arestări, Dwight. M-am ridicat. Loew luă un covrigel din castron și începu să-l ronțăie meticulos. Fritzie își dădu paharul pe gât, cu mâinile cuprinse de un tremur. • • • Cei patru țicniți mă așteptau într-o celulă, îmbrăcați în uniforme de închisoare, prinși cu lanțuri unul de celălalt și cu cătușe la glezne. Foile de ieșire pe care mi le dăduse gardianul aveau atașate fotografiile lor și copii ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pe niște chestiuni secundare, zbierând: „Spune-mi ce știi despre zilele lipsă ale Daliei“, „Zi-mi ce știi“, „Zi-mi ce ți-au spus fetele tale“. Iar Issler îi răspunsese: „Te știu pe tine. De la Moravuri“. Mi-am amintit de tremurul mâinilor lui Fritzie din seara aia, un pic mai devreme. Mi-am amintit cum se răstise la Lorna Martilkova: „Te prostituai împreună cu Dalia, nu-i așa, fetițo? Ia zi tu, când ai văzut-o ultima oară?“ Și apoi lovitura de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
am aranjat hogeacul, m-am dus să caut niște articole de recuzită. La Western Costume am găsit o perucă ciufulită, neagră ca pana corbului, iar într-un magazin second-hand de pe Boulevard o agrafă galbenă. M-a apucat din nou un tremur nervos - mai rău decât înainte. M-am dus la Firefly Lounge, cu speranța că încă mai funcționează cu aprobarea celor de la Moravuri, de la secția din Hollywood. O privire rapidă aruncată înăuntru m-a lămurit că nu se schimbase nimic. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
nou pe buton Înainte să arunce o privire sub capac. Măcar se dusese hârtia igienică. Tot ce rămăsese era suficient de diluat cât să nu se observe. La fel ca și restul casei, baia era un congelator. Stăpânindu-și un tremur, se spălă pe mâini, aruncă o privire prosopului cenușiu care atârna pe ușă și-și șterse mâinile pe pantaloni. Cineva stătea fix În dreptul ușii de la baie când o deschise. Tresări cu respirația tăiată. Strichen se Întorsese! Ea mârâi scurt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Stătură așa, privindu-se una pe cealaltă, cu sângele bubuindu-le În urechi. Să nu mai faci! spuse Watson, lăsându-și din nou Într-o parte pumnul. — Dă-te la o parte, Îi zise mama lui Martin, cu un ușor tremur În voce, privind-o pe Watson ca pe una abia scăpată de la nebuni, vezica asta mă omoară. Trecu În viteză, strângând pe ea cardiganul cu o mână și un exemplar din Evening Express cu cealaltă. Nu se grăbește deloc prietenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
să pară și mai adânci decât Înainte. Mormăind, agenta Watson deschise un ochi. Capul Îi era Învelit În bumbac fierbinte. Simțea doar miros de alamă, iar fața Îi era rece și lipicioasă. Tot trupul Îi era rece, Înghețat bocnă. Un tremur o cuprinse, scuturându-i oasele, făcându-i capul să zvâcnească. Totul era Încețoșat, apărând și dispărând din câmpul ei vizual, În vreme ce ea se străduia să iasă la suprafață. Făcuse ceva. Ceva important... Oare de ce Îi era așa frig? — Ești trează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de pontaj era Încă fixat pe peretele de lângă ușă, iar un calendar jilav și mucegăit cu femei dezbrăcate era prins de un altul. Mobila dispăruse, nelăsând În urmă decât pereții acoperiți cu graffiti și podeaua rece de beton. Un nou tremur o cuprinse. Cum naiba de putea să fie atât de frig? Privi În jos, descoperind alarmată că fusese dezbrăcată. — Nu trebuie să-ți faci griji, micuțule, spuse Martin delicat. Un geamăt ușor, ca un plâns, veni dinăuntrul valizei și sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
se nasc din singurătatea și din teama noastră, căci tu o poți chema pe Mama cu toate numele iubirii. Eu trăiesc aici, spuse, și o chem în fiecare zi. Deschise o ferestruică. — Privește. În penumbră, statuia de cuarț roz reflecta tremurul flăcării parfumate. Gajus, retrăind spaimele inutile din Samothracia și din Didymaion, spuse: — N-am văzut și n-am auzit vreodată un zeu care să răspundă rugăciunilor noastre, chiar dacă sunt disperate. Bătrânul fu frapat de adânca lui tristețe. — Zeița nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Sunt salvat. În tot corpul am un spasm de redresare a ținutei, devin solemn, Îl privesc fix În ochi, Îl sfidez. „Vrei să ne Întrecem? Ai cu ce?“, Îl Întreb din priviri crispat. În acest timp, cu mâini sigure, fără tremur, Îmi desfac cu lentoare calculată prohabul de la blugii făcuți să pocnească pe coapse și-i arăt sexul. Este jenat de agresivitatea mea. Lasă privirea În jos. Tace. L-am Învins. Nu se șifonează, are umor, e de viță aristocratică. Râde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
lăsați În pace. 12 octombrie 1964 (luni) Spune-mi, de unde-ai Împrumutat culoarea ochilor, că din sufletul tău nu putea izvorî atâta lumină! 13 octombrie 1964 (marți) Frunza (către stâncă): „Să fie adevărat? Oare tu, prietenă, n-ai Îndrăgit niciodată tremurul vântului?“. Stânca: „Cum să-ți explic, prietenă dragă? Pentru tine, vântul năpraznic al vieții e doar un tremur, un vis. Eu trebuie să mă lupt, pentru că el pe mine mă roade, mă sfărâmă și-mi e dușman. Atâtea frunze și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nu putea izvorî atâta lumină! 13 octombrie 1964 (marți) Frunza (către stâncă): „Să fie adevărat? Oare tu, prietenă, n-ai Îndrăgit niciodată tremurul vântului?“. Stânca: „Cum să-ți explic, prietenă dragă? Pentru tine, vântul năpraznic al vieții e doar un tremur, un vis. Eu trebuie să mă lupt, pentru că el pe mine mă roade, mă sfărâmă și-mi e dușman. Atâtea frunze și atât de puține stânci... Când vântul te atinge, te aud cântând aproape fericită. Dar pe mine când mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
la Polul Nord! 1 decembrie 1964 (marți) Râsul și plânsul, la extremele lor, au aceleași hohote În lumină prea multă sau În Întunericul cel mai negru ești la fel de orb... Când m-ai cutremurat cu fiorul iubirii, n-am știut că același tremur Îmi va da și ura... Te urăsc, Martin. 2 decembrie 1964 (miercuri) Mă doare parcă o renunțare pe care n-am avut-o... 11 decembrie 1964 (vineri) Lui Martin. De ce mă chinui să fiu frumoasă când treci tu? De ce sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pe care tu nu ai curajul să le faci, dar eu nu am nevoie de cuvinte, eu te vreau pe tine, așa cum ești, prostule, găgăuță, ce să-ți fac dacă nu Înțelegi nimic, de ce te crispezi atât, ți se vede tremurul până și În pupilele ochilor, Îmi place această timiditate a ta; e păcat Însă că tu mă refuzi, că nu ești copt, n-ai depășit Încă spaima de sex, acea limită ce ne separă“; așa Îmi vorbea fără cuvinte E.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cu geci sport. Era... - Fiți amabil, părinte... Surprins, își întoarse rapid privirea și dădu de un bărbat masiv, oacheș și nebărbierit. - Da? - Ați venit pentru recital? întrebă omul, făcând semn către Școala Cartierului. - Da, răspunse el, încercând să-și controleze tremurul vocii. - La ce oră începe? - La 8. Dar porțile se deschid la 7 și jumătate. - Mulțumesc, părinte. - Nicio problemă. Omul zâmbi și se îndreptă spre școală. Pastorul își reluă observația vigilentă, jucându-se neastâmpărat cu mânerul servietei. Într-un final
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]