5,174 matches
-
Iubire > TE-AȘTEPT... Autor: Ana Georgescu Publicat în: Ediția nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Deși-i târziu, aștept chemarea ta Privind în noapte ploaia nesfârșită.... Speranța că-n curând vei apărea Mă ține trează, cu privirea-ncremenită. Tresar la gândul că ne vom vedea, Că îmi vei cere sa îți fiu iubită, Că n-aș putea dorinței rezista, De sărutari când fi-voi copleșită. Cu ochii-nchiși îmi pot imagina Că-n brațul tău deplin sunt fericită. E
TE-AŞTEPT... de ANA GEORGESCU în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363683_a_365012]
-
imagina Că-n brațul tău deplin sunt fericită. E doar un vis ce se va destrăma.... Departe-i clipa când voi fi-mplinită! Mă-ndrept spre geam din nou și pot vedea Că cerul prevestește-o zi-nsorită, Iar eu aștept, tresar și voi visa La dragoste eternă, nesfarșită. Referință Bibliografică: Te-aștept... / Ana Georgescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1107, Anul IV, 11 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ana Georgescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
TE-AŞTEPT... de ANA GEORGESCU în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363683_a_365012]
-
ușor cu palma peste obraji. - Hei! Trezește-te! Amintindu-și că are o ploscă cu apă la mașină, dădu fuga și luând-o în grabă de sub scaunul mașinii, reveni și stropi abundent obrajii fetei, continuând să o strige. Romelia a tresărit. Dând semne de trezire, își mișca genele lungi, deschizând ochii mari, verzi, de culoarea smaraldului, dar speriați la vederea omului din fața ei. Încerca să-și amintească, dar nu reușea. Cu teama și groaza ce-i stăpânea întreaga ființă încă de
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 5 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363733_a_365062]
-
intra în cameră și un tril de păsăre fericită îmi mângâia auzul în care mai persista glasul răgușit al câinelui din vis , strigându-mi numele... Emma dormea cu capul ridicat pe două perne, încruntată în somnul ei chinuit...trupul îi tresărea din când în când în suspine , strivit de câte o lacrimă din vis. Era de-abia șapte și treizeci de minute...mai aveam timp destul până coboram la masă. Nu-mi venea să mă mișc să nu o trezesc cumva
MAIMUŢA DE MĂTASE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364614_a_365943]
-
va refuza să plecăm împreună. Dacă era măritată nu venea să mănânce singură aici, așa că merg la sigur, dar...să vedem unde locuiește și ce pretenții are". Ajuns aici cu monologul masculului sigur pe sine, obișnuit să cucerească, Fănel a tresărit parcă speriat de gândul ce nu a ținut seamă de timp sau distanță și a făcut un salt neașteptat de brusc, oprindu-se la Anca. Masculul-soț, preocupat de noul gând și oarecum grijuliu, a trecut în revistă tot ce era
ISPITA (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364599_a_365928]
-
Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 231 din 19 august 2011 Toate Articolele Autorului Frigul pătrundea prin vegetația în care-și făcuse culcușul. Hainele zdrențuite amăgeau trupul făcut covrig lângă rămășițele de pâine uscată. Simțind suflarea caldă, aproape de față, a tresărit și a strâns bățul în mâna ce-i tremura. Scâncetul jalnic l-a înmuiat. - Vino, prietene! Cu laba-i jigărită a tras coaja cea mai apropiată, încurajat de chemare. Ronțăitul a spart întunericul pătruns de căldura ochilor. A lins mâna
NOAPTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364686_a_366015]
-
sau coborând pe gâtul zvelt și dornic de plăcerea sărutului pătimaș. Nu îi ocolea nici ochii frumoși, apoi explora cu dibăcie și savoare bărbia, urcând insistent spre lobul urechii, mișcare ce o electrocută de parcă a fost curentată la intensitate maximă. Tresărea din tot corpul și rămase pierdută printre cearceafurile albe și scrobite ale patului. Coborându-și capul spre splendoarea sânilor, el își frecă obrazul de aceștia și îi adulmecă adâncitura dintre ei cu nasul și cu buzele sale groase ca de
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364687_a_366016]
-
de gleznele sale, se lăsă să alunece ușor pe spate ca într-o plutire.Salteaua din fulgi de gâscă primi cele două trupuri încleștate scufundate acum în moliciunea ei. Atenția lui Cris se mută de pe sânii fetei pe pulpele ce tresăreau nervoase ca electrocutate la orice atingere fină a mâinilor. Cu dinții începu să deschidă nasture după nasture ai bluzei ce acoperea sutienul cu prea micuțele cupe pentru generozitatea sânilor. Apoi urmă eliberarea lor din strânsoarea sutienului. Andrada nu mai schița
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349459_a_350788]
-
nici nu ar fi avut curajul să le gândescă, dar să le mai și trăiască. Când arătătorul tânărului s-a insinuat pe sub bikini-ul roșu ca și trandafirii dăruiți, mângâind cu delicatețe pețiolul ascuns de catifelata matase încârlionțată, aceasta a tresărit ca atinsă de tensiunea a mii de volți. - Cris... ce-mi faci..., te rog..., nu..., nu mă chinui, știi că nu-i bine ce facem. Nu profita de mine cât nu mai am puterea de a mă apăra. Te rog
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349459_a_350788]
-
înclină să creadă Aleoșa. „Conștient și îndurerat de eroarea acțiunii sale Marele inchizitor rabdă povara suferinței și își asumă perspectiva damnării în numele iubirii de oameni.”( 12). Reacția cardinalului față de „răspunsul” prizonierului său (un sărut pentru un rug) este surprinzătoare: el tresare și o puternică emoție i se trădează în tremurul colțului gurii, după care îl eliberează pe captiv. Reacția arată că urma vechii învățături nu s-a șters cu totul în sufletul fostului discipol, că prozelitul satanei nu este complet imun
DESPRE METAFIZICA CUVÂNTULUI ÎN ROMANUL FRAŢII KARAMAZOV DE F.M.DOSTOIEVSKI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349611_a_350940]
-
din paharul sufletului tău rănit de dorința mea de-a domni peste atâtea și atâtea frunze te-aștept iar pe malul iluziei dacă plouă cu versuri lumea rămâne în spatele ploii SINGURĂTATE soarele mi-a aruncat azi cu fluturi în geamuri tresăream sub privirea ta ca un mugur sub picătura de apă versul tău de dragoste purta toamna ta pe obraz uitată de-o dimineață în peisajul meu stâng încă înfrunzit sub ultimele raze ale bucuriei din reflex plouă iar singurătate ----------------------- Dacina
PESCAR HOINAR (POEME) de DACINA DAN în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350283_a_351612]
-
poeziilor fiind transmise direct dinspre eul liric, la persoana I, mărturisiri curate, inocente, dar cu atat mai sugestive poetic. Metafora ei este una revelatorie dar nu-i lipsește nici cea plasticizantă. “Din colțul/ neatins de frică/ simt trăirea zilei/ și... tresar!/ Îmi amintesc/ sunetul’...(sunetul) sau “din agenda de bord/ repetă/ partitura compusă/ de fluturii lunii /în gama orbului/ pe pagini de florar/ dansează (Agendă copilului pentru nu știu cât timp) Uneori ne convinge de adevărata putere de a trăi, deseori ne e
ANA MARIA GÎBU- SAU COPILUL POET AL LIRE21 de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350347_a_351676]
-
în brațele Emanuelei. Era hiperactivă si zâmbăreață, era ca orice alt copil, într-un mediu normal, favorabil. Era un copil fericit. Soneria telefonului le-a scos pe amândouă din momentele de fericire comună de care se bucurau, făcându-le să tresară. Emanuela lăsă fetița pe pat și se îndreptă curioasă către telefon. Zâmbea când a ridicat receptorul: - Alo, da? - Doamna Romașcanu, sunt Ana Maria Bejan... - Da..., spuneți domnișoară! - Știți..., doar ce am vorbit cu doamna director de la noi... A spus că
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XXI) ULTIMUL EPISOD de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350315_a_351644]
-
să fie mezina familiei. De acum încolo, ea va avea alt statut și anume cel de soră mai mare, iar acest aspect o făcea fericită. Punea întrebare după întrebare, nerăbdătoare să ajungă la destinație să vadă fetița... * Emanuela deschise ochii, tresărind. Nu-și dădea seama cât timp dormise ori dacă doar ațipise. Finuța ei scâncea ușor, cu ochii închiși. S-a liniștit de îndată ce a simțit gustul laptelui din biberon, astfel că Emanuela s-a grăbit să facă pregătirile necesare. În plină
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XXI) ULTIMUL EPISOD de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350315_a_351644]
-
Dacă această familie este cea căutată, ați nimerit, cu siguranță, unde trebuia. Eu și soția mea, Maria, confirmăm această realitate. Dar dumneavoastră, domnișoară...? - Mulțumesc, domnule profesor, dar... doamnă! Luca Daniela-Nela, căsătorită Anghel, completă Daniela zâmbind. Încântată! Prof. dr. Maria Popescu tresări la auzul acestei ultime fraze și o examină discret, cu interes vădit, pe Daniela, din cap până în picioare. „Luca Daniela Nela... De unde cunosc eu acest nume? Am mai văzut acest chip minunat, undeva? Nu, nu cred... și, totuși, numele îmi
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XXI) ULTIMUL EPISOD de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350315_a_351644]
-
profesorul care și-a dat seama că fata a greșit ușa de acces spre living room. - Ai fost curioasă să-mi vezi dormitorul? o întrebă Condurache luând-o cu un braț de mijloc, ajungând cu degetele sub sânul fetei, care tresări înfiorată. - Nu, nu, răspunse ea încurcată și totodată jenată de situație, am intrat din greșeală. - Desigur, am glumit. Nu ești singura persoană care pățește așa ceva. Îți place dormitorul meu? - Mda, este frumos, mobilă veche în stil baroc, din nuc, camera
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
să strângă cioturile unul peste altul, care au început să scoată o puzderie de scânteii, auzuindu-se din când în când trosnituri răzlețe, ca dovadă că-n lemne se mai păstrau stropi de apă. O bubuitură năpraznică l-a făcut să tresară. Ușa exterioară, din tindă, fiind împinsă de vântul dezlănțuit, a lovit în tocul ei cu atâta forță, încât geamurile de la ușa interioară au zbârnâit... mai-mai să se spargă. Imediat s-a lăsat o liniște de mormânt care devenise apăsătoare și
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
te duceai cu ceaiurile gata preparate, la vecinii care se îmbolnăveau și ajungeau să se interneze în Spitalul de lângă noi. Pe mulți i-ai ajutat altruistă în suferință și pe mulți i-ai și însănătoșit chiar. Când rostesc cuvântul ”mamă” tresar! Un fior de nedescris mă umple de tot ceeace poate aduna în el, acest unic, sacru și tainic CUVÂNT. Între străinii de atâta de multe nații, câte mi-a fost dat să cunosc, am observat că absolut toți îi înțeleg
SCRISOARE PENTRU MAMA de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349065_a_350394]
-
în fine!, te-ai plictisit de mine, iubite! eu văd că simți prea multe locuri pietruite și te jenează sub tălpile pantofilor, neștiind să te-ascunzi în spatele vorbelor. îmi spui că nu simți pietricele sub picioare dar văd cum îți tresar genunchii pe cărare, fața ta-i mimica minciunilor frumoase, înfrumusețând toate clipele rămase. demult, când vorbeai, îmi mângâiai timpanele, adevărul ți-l pecetluiai cu buzele, când mă-mbrățișai, cordul mi-era ceasornicul după care-mi urmăream viața și norocul. dar
NU-ŢI MAI PLACE, AŞA CĂ... (1) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349190_a_350519]
-
păreau ale unei sfinte; subțiri, cu degete lungi, pielea transparentă, încât i se vedeau venele pronunțate, vineții. O sărut pe frunte și o învelesc cu pătura așa cum făcea ea când eram copil. Îi iau mâinile amândouă și i le sărut. Tresare. Îi simt mâinile reci și picioarele, de asemenea. I le iau și i le masez așa cum făcea ea cu mâinile și picioarele mele când veneam de la derdeluș iarna, cu ele, înghețate. - Așa sunt de la o vreme, reci, poate că nu
REÎNTÂLNIREA- FILĂ DE JURNAL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348506_a_349835]
-
De câteva ori o trăsese și de păr din această cauză. Jocul limbilor de foc din vatră mângâiau cu blândețe lacrimile, ce-și croiseră drum pe patru rânduri înnodându-se sub bărbia fragedă a Romeliei, prea timpuriu inundată în amarăciune. Tresări când în plită trosni un lemn de salcâm, își sterse repede lacrimile cu poala rochiței și băgă două degete în cazanul cu apă. Se încălzise. După înmuiatul rufelor, își șterse bine mâinile de apă, luă sacoșa cu sticle și fugi
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL II – EPISODUL 4 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348523_a_349852]
-
mă mai căuta? Uită Romelia, uită fetițo, mergi mai departe, trebuie!’’ Amărăciunea-i umplu ochii de lacrimi. Stătea cu coatele tremurânde pe pervaz, luându-și capul în mâini. Ridică privirea către cer, de parcă ar fi căutat răspunsuri în imensitatea acestuia. Tresări, își șterse repede lacrimile, se uită în jur și își reluă repede treburile. Oare nu o văzuse nimeni? Trebuie să fie mai atentă. Era unul din acele momente în care gândurile trecuseră peste puterea ei de a se controla. O
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL II – EPISODUL 4 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348523_a_349852]
-
apoi mă desfășor Să dau sărut naturii ce-o iubesc. M-așteaptă flori vestind un anotimp În care vieți renasc sub soare cald, În vesel tril și zbor de ciocârlii, Ce-i fac geloși pe zeii din Olimp. Iar eu tresar, mă bucur, cânt, mă scald, Iubirii glas să dau și lumii bucurii. Referință Bibliografică: Personificare / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1901, Anul VI, 15 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marian Malciu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
PERSONIFICARE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348553_a_349882]
-
scoțiană, dacă era să mă iau după nuanțele folclorice Mă gândeam la ea. Mă incita măiestria, cadrul, tristețea ținutei ei. Brațele și îmbrățișarea violoncelului îmi spuneau multe. Uitasem de timpul meu limită și nu am mai privit ceasul. Apoi, am tresărit când l-am auzit pe Ceaikovski. Mă momea deci cu melancolia lui Ceaikovski colorată, cu tristețea omului consumat și încă puternic, dornic să-și transmită mesajul. Trebuia să plec. Era imposibil să mai rămân, fie chiar și Ceaikovski. Am părăsit
VIOLONCELUL DIN CENTRUL DIZENGOFF de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348637_a_349966]
-
trecut ..doar șase ani de-atunci Când la căpătâi ți-am pus un sfeșnic Cu flori în mână te caut printre cruci Și lacrima din ochi se scurge vesnic. Rănită sunt ,de timp și-nstrăinare Trecutul ca o vrajă se -așterne ușor Tresar în vis de mângâieri ușoare: E mâna mamei chemată de dor. Referință Bibliografică: Mâna Mamei / Elena Negulescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1533, Anul V, 13 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Elena Negulescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
MÂNA MAMEI de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348691_a_350020]