7,958 matches
-
durată scurtă. O caracteristică a ritului de înmormântare la turanici sunt mormintele tumulare-la moartea nomazilor, caii erau sacrificați și depuși alături de ei. După Wilhelm de Rubruk, nomazii turanici așezau statui de piatră pe morminte (tumuli). În perioada îndelungată în care triburile nomade turcice au sălășluit în teritoriile nord-dunărene extra-carpatice, ele au stabilit legături cu populația autohtonă, românească. Pe de altă parte, pătrunderea călăreților nomazi turanici în regiunile de la nordul Dunării de Jos a provocat mari perturbații în evoluția normală a societății
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de Jos a provocat mari perturbații în evoluția normală a societății locale (românești). Caracterul prădalnic al migrației (năvălirii) turanicilor este reliefat de cronicile contemporane-atitudinea pecenegilor și cumanilor față de români a fost aceeași cu cea față de locuitorii Rusiei și Bizanțului. Neînțelegerile triburilor nomade turanice cu autohtonii se datorau economiei specifice practicate de migratori. Principala lor ocupație-păstoritul nomad de stepă-conferea trăsături aparte modului lor de viață, bazat pe mișcarea continuă în funcție de anotimp cu familiile și turmele lor. Îndeletnicirea fundamentală a nomazilor, creșterea animalelor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cu familiile și turmele lor. Îndeletnicirea fundamentală a nomazilor, creșterea animalelor, era îmbinată cu expedițiile (incursiunile) de pradă împotriva populațiilor sedentare agrariene, care le procurau periodic bunuri suplimentare. Dimensiunea războinică a societății nomade era impusă de necesitatea de apărare împotriva triburilor rivale și de dorința de extindere a perimetrului de pășunat. Astfel, câmpiile din preajma celor două fluvii românești, Dunărea (Istru) și Nistru, fiind din cele mai adecvate păstoritului nomad, interesul turanicilor s-a concentrat asupra acestor teritorii, de unde au încercat să
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din 1236-1242, a fost diferită, în funcție de considerentele economice și militare ale statului mongol. Cele mai afectate de invazie au fost stepele nord-pontice, situate între Marea Neagră și Marea Caspică, cunoscute sub numele de Deșt-i Kâpciak, unde și-au stabilit sălașele triburile nomade ale mongolilor și unde a luat naștere Hoarda de Aur. Aceste teritorii îi atrăgeau pe cuceritori deoarece erau asemănătoare, ca relief, climă și vegetație, cu ținuturile lor de origine și ofereau condiții optime pentru traiul nomad, bazat pe creșterea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nord-pontice și înainte de 1241. Populațiile iraniene pătrunse în teritoriile est-carpatice apar în izvoare sub numele de alani și iasi. Prezența temporară a alanilor în nordul Dunării este indubitabilă, populațiile iraniene medievale au toponime în teritoriile est-carpatice. Iași ar proveni de la tribul iasilor. În 1302, după înfrângerea lui Joga, alanilor li s-a îngăduit de către mongoli să se strămute din nordul Dunării în teritoriile bizantine. În același timp, grupuri de iasi au intrat și în serviciul regelui Ungariei. Printre populațiile din răsăritul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
înființarea episcopiei în teritoriile extra-carpatice, a intensificat considerabil procesul convertirii, sedentarizării și asimilării cumanilor în masa autohtonilor. Sedentarizarea cumanilor în aceste teritorii a fixat unele căpetenii aici, sub numele de "nobiles" și "reges", de fapt, foști conducători de ginți și triburi. În acest mod, cu ajutorul cumanilor, cu forțele militare ale românilor (autohtonilor) și ale coloniștilor aduși în regiune, regatul ungar a închegat un brâu protector în teritoriile extra-carpatice pentru protejarea Transilvaniei, dar și o bază pentru viitoare acțiuni de cucerire în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
timp, în sudul Dunării, avea loc o mare năvălire a tătarilor-istoricul bizantin Ioan Cantacuzino scria: "Sciții (tătarii), care locuiau în munții de la nord (Carpați), neamul cel mai mare și mai puternic din toate" au năvălit sub conducerea unor șefi de triburi locale. Or, tocmai atunci (1323-1324) se declanșează un război al românilor sud-carpatici, cu ajutorul regelui ungur, suzeranul acestei regiuni, împotriva tătarilor, pe care i-a alungat. Lupta a fost condusă de Basarab, voievodul transalpin (român)-dintr-un document al regelui Carol Robert
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ca metodă de atingere a longevității. În această perioadă, China era o societate complet agrară și, de aceea, acorda foarte multă atenție ritmurilor recurente ale naturii și fenomenelor cosmice ciclice. Șamanii, care erau primii „vraci”, se ocupau de sănătatea membrilor triburilor și un mod de a-și îndeplini această datorie consta în încercarea de a armoniza treburile lumești cu modelele eterne ale naturii (Pământului) și ale cosmosului (Cerului). Se spune că Wang Chih-chiao, un prinț de vază din perioada de început
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
le are de a calma emoțiile și de a stabiliza energia în câmpul elixirului inferior (chakra a doua) de sub ombilic, stabilind, astfel, condițiile ideale pentru atingerea unei stări stabile de liniște spirituală. Fumul produs prin arderea salviei albe, folosită de triburile băștinașe din America de Nord pentru purificare, sublimă energiile dense, grele generate de gândurile negative și emoțiile conflictuale și le ridică în afara corpului, curățând, astfel, sistemul energetic uman. Este interesant de observat că în epoca medievală, în Orientul Mijlociu, textele medicale menționau faptul
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
și țara mai-nainte! Mohamed stârnise moartea cea stăpână peste stepe Ș-au dat gând de biruință mulgătorilor de iepe. Peste mări de mulți plutite, peste țări înfloritoare Aruncase lacom, mândru, ochii Asiei tartare. Împăcând cu gând de pradă ale triburilor certuri Răsărit-au dintre ele, soare roșu din deșerturi, Pe cetățile-n ruine, pe noroadele strivite, Peste frunți încoronate au trecut a lui copite, Au făcut o-mpărăție peticită din bucăți Pe trei mări domnind păgânul și trei sute de cetăți
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
creste Stăteau negre și tăcute peste vaietele-aceste. Mohamed stîrnit-au moartea cea stăpână peste stepe, Le-au [dat] gând de biruință mulgătorilor de iepe; Peste mări călătorite și cetăți înfloritoare Mohamet aruncă lacom ochii Asiei tartare, Împăcând cu gândul pradei ale triburilor certuri, El răsare peste ele, soare roșu din deșerturi. Peste munți, peste ruine, peste holdele strivite, Peste frunți încoronate trec a cailor copite, Ard cetățile-ntre ziduri, ard corăbiile-n porturi Când din loc în loc își mută el imperiul de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
irațional pentru observatorii din afară. Tratarea vieții în general și a vieții individului în particular este o caracteristică culturală care are un impact deosebit asupra terorismului. În societățile în care indivizii se identifică ca membri ai unui grup (familie, clan, trib), există dorința de autosacrificare, rar întâlnită în altă parte. Cu timpul, teroriștii devin dornici să-și dea viața pentru organizația și cauza lor. Viețile altora, care în sistemul de valori al teroriștilor sunt aducătoare de rău, pot fi distruse fără
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
domenii diferite (politic, economic, social, religos, etc.). Au ca bază speranța de schimbare a sistemului existent prin eliminarea figurilor cheie la nivel național sau regional și încercarea de atragere a atenției asupra organizației/grupului terorist sau, rivalități între grupuri etnice/triburi ce încearcă să preia controlul asupra unei regiuni/țări; * cauze psihologice: dereglarea psihică, fanatismul sau instabilitatea psiho-nervoasă se constituie ca factori motivaționali în majoritatea atentatelor, dacă nu chiar în toate. Chiar dacă motivul real al atentatului este revoluționar, economic, religios, etc.
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
obosit”, „dezinteresat”. Sunt simptome care se adaugă altora, decelabile în legendele cosmogonice românești : Dumnezeu suferă de singu- rătate, este obosit, nu poate crea lumea fără ajutor etc. Mircea Eliade a teoretizat acest fenomen religios (Deus otiosus) specific religiilor „primitive” (ale triburilor de vânători și culegători), dar verificabil și în religiile mai complexe ale Orientului antic și ale lumii indo-mediteraneene (33, p. 88 ; 34, p. 46). Istoricul religiilor a schițat coordonatele caracteristice ale acestui fenomen religios : 1. Dumnezeu a creat lumea și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de ascensiune cu aerostatul, acuzând-o că a declanșat și menținut ploile excesive care periclitau recoltele (108, p. 385). m) Polyaenus (secolul al II-lea e.n.) consemnează o informație privitoare la Kosingas, mare preot al zeiței Hera și conducător al triburilor trace Kebrenioi și Sykaiboai. Acesta își atribuia privilegiul de a comunica cu zeița Hera, urcându-se la cer pe „o mulțime de scări mari de lemn [...] puse cap la cap” (Stratagemata, VII, 22). Nu se știe pe care zeiță a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
la marele preot Kosingas, „se descifrează un vechi rit trac de ascensiune extatică [...] la Cer” (41, p. 57) sau un ritual de „inițiere orfică” (147, p. 104). n) Tot la sud de Dunăre, într-o zonă locuită în Antichitate de triburi tracice (misi, geți, triballi) s-a descoperit relativ recent un tezaur conținând tăblițe de argint aurit. Pe două dintre ele par a fi figurate preotese vărsând libații, ținând de căpăstru un balaur cu cap de cal și poate chiar înălțându
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Zalmoxis și Deceneu. Oricum, Seuthes este un antroponim trac, fiind cunoscută o întreagă dinastie purtând acest nume la tracii odrisi, în secolele V-IV î.e.n. Seuthes I a domnit (424-410 î.e.n.) peste un întins regat trac care îngloba mai multe triburi tracice, inclusiv geți (Tucidide, Istorii, II, 96-97). Pe de altă parte, Platon (Charmides, 158 b) amintește descântecele rituale ale preotului Abaris ca având aceleași virtuți magice precum cele ale preoților geto-daci ai lui Zalmoxis. q) Dar adevăratul taumaturg, care conform
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
fierului (La Tène) și descoperite atât la nord de Dunăre (Băiceni, Craiova, Peretu, Poroina etc.), cât și la sud de Dunăre (Agighiol, Loveț, Vrața etc.). În Antichitate, această zonă sud- dunăreană (din care face parte și Letnița) era locuită de triburi tracice (misi, triaballi, geți), care erau în perioada respectivă (secolele V-IV î.e.n.) încorporate vastului regat trac al odrisilor, condus de dinastia Seuthes. Pe una dintre cele 25 de plăcuțe de argint descoperite la Letnița (o numesc convențional plăcuța nr.
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Aristofan despre Bendis, căci este zeiță tracă”. Pindar o localizează pe Artemis („fiica Latonei, zeița cea pricepută la mânatul cailor”) în „țara istriană” (Olimpice, III, 46). Motiv pentru care scoliastul o numește „istriana Artemis”, după numele Istrului, în jurul căruia trăiesc triburi „care o cinstesc pe Artemis” (Scolii la Pindar). Herodot o numește pe Artemis printre „singurii zei pe care îi slăvesc [tracii]” (Istorii, V, 7). Același istoric grec aseamănă sacri- ficiile aduse zeiței Artemida Regina de femeile (preotesele) din Tracia și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
fără ghilimele), cea care lega Minotaurul să fi fost chiar Ariadna. Ar fi vorba de ecouri din epoca „Vechii Europe” (în termenii antropologului american Marija Gimbutas), anterioară mileniilor IV-III î.e.n., anterioară deci invaziei valurilor succesive de populații indo- europene. Aceste triburi de călăreți războinici au impus în Europa (dar și în India și Iran) structura lor socială patriarhală, în dauna celei matriarhale, activitatea pastorală, în dauna celei agrare, un panteon dominat de divinități masculine, în dauna celor feminine, cultul Zeului-Tată-Cer, în
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
basmelor. Foarte probabil, acestea ar fi sortite dispariției dacă n-ar fi păstrate și astfel salvate pentru copii, care, din fericire, mai au încă nevoie de ele. Parafrazându-l pe Mircea Eliade - care scria : „Se întâmplă ca ceea ce la un trib este învestit cu prestigiul mitului, la cel vecin să nu fie decât un simplu basm” (3) -, s-ar putea spune că, în unele cazuri, ceea ce la adulți era învestit cu prestigiul mitului, pentru copii a devenit un simplu basm. Așa cum
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
copiilor de invocare a Soarelui de primăvară sau a Lunii noi : Una mie, Una ție [planetei invocate], Una popii Irimie (33, p. 36 ; 11, p. 123). Acest tip de practică religioasă este extrem de vechi, datând din preistorie, deci dinainte de invazia triburilor indo-europene pe continentul nostru (mileniile IV-III î.e.n.) (vezi 66). Odată cu degradarea și dispariția acestor practici sacrificiale, s-a pierdut funcția magico-rituală a ofrandelor, astfel că, în folclorul infantil mai nou, prinosurile alimentare tradiționale (pâine cu sare, colac, pită, turtă etc.
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
mănâncă din mierea produsă de albine sălbatice. Eroii intră într-o stare de catalepsie, de moarte aparentă, pentru că mierea provenea din florile unor plante infestate cu otravă de șarpe (49, pp. 116-117). Despre intoxicări involuntare cu miere sălbatică la unele triburi sud-americane a vorbit și Claude Lévi- Strauss (Du miel aux cendres, 1966). Antropologul francez a decelat mai multe tipuri de miere „stupefiantă”, în funcție de florile psihotrope din care se hrănesc albinele : „îmbătătoare”, „deprimante”, afrodiziace, care provoacă veselie ș.a. (237, pp. 55-59
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
la vânat și pescuit. Unele plante narcotice erau puse în apa râurilor sau a bălților, peștii amorțiți fiind prinși apoi cu mâna sau plasa. Sunt tehnici arhaice de pescuit, care au supraviețuit în unele enclave. Le întâlnim, de pildă, la triburile de indieni din junglele sud-ame- ricane. Printre altele, acolo se folosește o plantă numită timbo, „ai cărei cârcei, odată zdrobiți, secretă un drog ce paralizează peștii fără a le contamina carnea”. „Știu să pescuiesc cu acest narcotic indigen - declară un
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
specială, ținând loc de beție” (66, p. 89). Din perspectiva istoricului Pârvan, a susține că „geto-sciții” ar fi practicat narcotizarea cu fum de cânepă (fie și în scopuri rituale) înseamnă a macula istoria idealizată a geților. în paranteză fie spus, triburile de „geto-sciți” din acea regiune („de pe malurile fluviului Borysthenes”) practicau narcotizarea nu doar prin inhalarea fumului unor plante stupefiante, ci și prin administrarea unor poțiuni psihotrope. În secolul I e.n., Plinius cel Bătrân vorbea despre diverse „ierburi magice” și „plante
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]