1,417 matches
-
și, cu cît își ține mai bine promisiunea cu privire la aplicațiile sale, cu alte cuvinte, cu cît se oferă și se realizează în calitate de tehnică, cu atît depinde mai mult de opțiunile Statului". El descria astfel o formă de alienare a savantului tributar puterii ale cărei decizii le influențează. Doar știința ca tehnică interesează statul și legitimează în ochii comunitații investițiile în activitățile de cercetare. La CESTA, erau vizate dezvoltările tehnologice pentru a asigura supremația Franței în sânul celorlalte națiuni și se imagina
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
pentru a-l percepe și analiza în toată substanța sa paradoxală de închidere și deschidere, de limitare a eului și interfață cu lumea, de fatalitate, dar și de cataliza tor al imaginarului. Dincolo de identificarea unui prototip de raportare la corp, tributar unei anumite viziuni despre lume, autoarea se apleacă și, ba chiar mai cu seamă, asupra abaterilor de la acest prototip, care definesc inserția literară personală a fiecăruia din cei trei autori aleși. Trei paradigme prind astfel contur: cea a corpului distrus
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
nihiliste și în sterilitate, îi este contrapus experimentalismul „generației lui Neptun”. Urmărind ideile grupului din perspective complementare - estetică, lingvistică, sociologică, ideologică -, I. pune în lumină atât conținutul novator, cât și punctele slabe ale manifestelor neoavangardiste, datorate unor abordări sociologizante dogmatice, tributare esteticilor marxiste ale lui Georg Lukács și Antonio Gramsci, ca și caracterului vag și efemer al teoriei „angajării” a lui Jean-Paul Sartre. Volumul Palimpseste (1979) teoretizează, cu mai mulți ani înaintea apariției în Franța a cărții cu același titlu al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287580_a_288909]
-
lui sintactică frastică și transfrastică, semantică semie, polisemie și ambiguitate, și pragmatică relația jurnalist-cititor. Abordarea contrastivă a limbajului politic publicistic, cultivat de presa celei de-a doua jumătăți a secolului al XIX-lea, realizată cu mijloace specifice, ne arată că, tributar semantic și referențial epocii, discursul politic eminescian este mult mai bogat decât cel al colegilor de breaslă. Fenomenologia detaliată a analizelor și a instrumentației îmi impune să subliniez că, dacă în prima parte a lucrării, acolo unde demersul este pregătit
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
transmitere de informații, presupunând un fenomen de interacțiune între actori cu statut diferit și care împărtășesc valori, atitudini și credințe distincte. Mai mult decât alte tipuri de comunicare, cea politică stă sub semnul efectelor urmărite la nivel de receptare, fiind tributară factorului intenționalitate. În acest sens, actul comunicării politice vizează angajarea de strategii și mijloace de comunicare specifice care trimit la un univers simbolic familiar receptorului. Pornind de la acest univers, participanții la actul comunicării politice își reconsideră constant atitudinile, argumentele, limbajul
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
dacă în cazul limbajului politic emitentul abordează o arie tematică este extrem de largă, în încercarea de legitimare a statutului, comunicării științifice îi este caracteristică limitarea la o singură temă și tratarea exhaustivă a acesteia. În cazul limbajului politic, problematica este tributară dimensiunii pragmatice, selecția subiectelor realizându-se prin prisma efectelor, a atitudinilor pe care omul politic le urmărește la nivelul receptării. Limbaj politic vs. limbaj filosofic Limbajul filosofic este pus de multe ori în relație cu limbajul literar. Vorbind despre apropierile
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de așteptare. În același timp, el trebuie să cunoască și să analizeze discursurile adversarilor, evaluând impactul acestora asupra publicului; c) media obligă oamenii politici la acoperire discursivă, asigurând o vizibilitate sporită evenimentelor și actelor politice. În același timp, ea rămâne tributară politicii editoriale și considerentelor de ordin economic; d) comunicarea este un contract în măsura în care este purtătoarea unei mize, este guvernată de principiul influențării și se supune unor reguli ale jocului. Fiecare situație de comunicare presupune un contract de comunicare specific, căruia
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
modificări, ținând de procesul de maturizare a concepției politice, de construirea unui limbaj politic inconfundabil, adevărată mostră de profesionalism și angajament din partea gazetarului. Prezentarea în diacronie a activității publicistice eminesciene are ca premisă concepția că fiecare situație de comunicare este tributară orizontului spațio-temporal care o generează și poartă amprenta contextului semiotic. În delimitarea celor patru etape ale creației publicistice a lui Eminescu, după criteriul istoric, urmărim atât prezentarea specificului publicațiilor la care colaborează jurnalistul, cât și surprinderea diferențelor de conținut și
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
europene, jurnalistul privește cu ironie luptele liberalilor și conservatorilor pentru putere. Eminescu acuză guvernul liberal pentru pierderile teritoriale stipulate prin Congresul de la Berlin, consecință a relațiilor defectuoase cu Imperiul Țarist. Criticile gazetarului nu eludează nici politica conservatoare, atunci când aceasta este tributară intereselor de grup și nu urmărește interesele naționale. Viciile clasei politice românești devin ținta predilectă a verbului virulent al jurnalistului: "Oamenii politici nu trebuie să aibă virtuți, ci numai aparența lor. E foarte primejdios de-a fi pururea onest; însă
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
unor instrumente variate de cercetare, inclusiv a mijloacelor informatice, oferă șansa unei perspective superioare asupra limbajului politic cultivat de Eminescu în presa vremii. Demersul semiotic relevă distanțarea publicisticii eminesciene de stilul jurnalistic al perioadei pașoptiste, individualizat printr-o retorică greoaie, tributară construcțiilor lexicale fixe și "frazelor sforăitoare". Desfășurându-și activitatea într-o perioadă de tranziție, atât la nivelul realităților politice și sociale, cât și la nivelul mijloacelor de exprimare ale limbii, Eminescu impune în epocă un limbaj jurnalistic original, care se
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
considerăm că, în cazul publicisticii, se impune un proces de recontextualizare, premisă necesară înțelegerii atitudinilor și judecăților jurnalistului. Mai mult decât alte tipuri de limbaj, limbajul mediatic este marcat, din punct de vedere structural și funcțional, de aspectele vieții sociale. Tributar din punct de vedere al conținuturilor unui referențial istoric particular, scrisul jurnalistic poartă amprenta funcțiilor pe care le îndeplinește. Într-o interpretare ideală (a se citi utopistă), limbajul publicistic vizează un proiect civilizator, axat pe informarea și educarea publicului cititor
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
fermă a opiniilor și atitudinilor politice, prin diversificarea și rafinarea mijloacelor de expresie, publicistica eminesciană contribuie decisiv la modernizarea limbajului jurnalistic românesc, aflat încă la început de drum în epocă 508. Pornind de la premisa că fiecare situație de comunicare este tributară orizontului spațio-temporal care o generează, purtând amprenta contextului semiotic, am considerat necesară o prezentare diacronică a carierei jurnalistice a lui Mihai Eminescu, urmărind liniile de continuitate, respectiv mutațiile pe care le înregistrează limbajul publicistic eminescian de-a lungul celor peste
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
privind atitudinile și opțiunile politice ale jurnalistului eminescian se nuanțează. Din punct de vedere semantic, limbajul politic eminescian este caracteristic discursului publicistic cultivat în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, iar problematica articolelor este comună, fiind tributară referențialului evenimențial al epocii. Dincolo de limitele unui astfel de instrument de analiză care se rezumă la cuantificarea inventarului lexical pe clase semantice stabilite anterior, procesarea corpusului publicistic cu ajutorul DAT a oferit informații relevante privind direcțiile tematice ale publicațiilor și, implicit
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Treboniu Laurian” din Botoșani, C. a urmat cursurile Facultății de Filologie la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași și la Universitatea din București, luându-și licența în 1964. Debutează în „Contemporanul” (1958), iar editorial în 1962, cu volumul Anotimpurile Griviței. Tributară clișeelor ideologice ale epocii, placheta de debut al lui C., Anotimpurile Griviței, cântă „colectiva”, „partidul”, „tractoriștii”, „oamenii sondelor” și, omagiu canonic, figura lui Lenin, părintele doctrinei electrificării satelor ca premisă a noii ordini sociale: „Nopțile satului meu vor fi fermecate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286477_a_287806]
-
În inimile voastre; simțiți durerea părinților cînd Își pierd copiii, și a copiilor cînd Își pierd părinții; simțiți suferințele și jugul fiecărei familii prin suferințele voastre proprii și prin jugul ce Îl purtați singuri, și fiți siguri că prin științele tributare, la vocațiunea voastră de preoți, prin ocupațiunile demne de Înalta voastră misiune, veți face politica cea mai divină.” * Există În toate proiectele lui Heliade o impaciență și o lăcomie a acumulării pe care nu le găsim la alți autori din
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
întâmplător, în categoria cu pricina sunt plasate, pe lângă scrierile literare ale lui Lovinescu însuși, cele ale lui Mihail Dragomirescu, Ibrăileanu, Călinescu, cum și ale lui Eugen Relgis, Mircea Eliade, Anton Holban și Octav Șuluțiu. Criticul apreciază că, spre deosebire de literatura memorialistică (tributară afectivității, moldovenismului "liric" și "subiectiv"), epica autobiografică ar reflecta efortul obiectivării, prin două modalități predilecte de prelucrare literară a materialului diegetic: 1. reconstituirea memorialistică "ușor romanțată"; 2. proiectarea propriei psihologii "într-un șirag de eroi ce se pot reduce ușor
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
ficțiune, fără legătură cu biografia scriitorului care s-a și grăbit, de altfel, să-i contrazică pe curioșii vânători de amănunte picante (nu altfel va proceda Lovinescu). Adânc ancorat în viață, În căutarea timpului pierdut nu rămâne, totuși, un roman tributar exclusiv bergsonismului (i.e. antiintelectualismului, vitalismului). Îndatorat în mare măsură și idealismului, și tradiției de tip galic, cartezian, Proust anticipează de fapt și unele postulate ale fenomenologiei, de vreme ce explorează sursele primare ale psihicului fără a renunța la ordine, la sens. De
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
semn că prozatorul român a pornit în mod voluntar în căutarea timpului pierdut, fără să mai aștepte momentul de grație. Din acest motiv, atunci când își propune să exploreze inconștientul (deziderat comun al scriitorilor moderni), Lovinescu recurge la niște mijloace inadecvate, tributare mai curând vechilor formule artistice de unde și impresia de "hibridizare", cum și "inconsecvențele" semnalate de majoritatea exegeților. Până una alta, trebuie să reținem că excluderea simțurilor minore din orizontul trăirilor afective și al proceselor psihice (conștiente și inconștiente) indică o
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
psihice ale personalității. De aceea, nici nu-i de mirare că peste câtva timp Bizu vrea din nou să se sinucidă, tentativa sa eșuând și de data aceasta, și tot din motive... estetice (e vorba de o estetică a privirii, tributară memoriei voluntare): nefericitul băiat vede o femeie frumoasă culegând flori, fapt ce-i alungă gândul urât și dezlănțuie în sufletul său "o furtună de pasiune". Din nefericire, abia dezlănțuită, pasiunea adoratorului e contrariată de revelația naturii brutale a sexualității: femeia
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
treilea personaj e întotdeauna o femeie), pe fondul unei povești de dragoste complicate, cu multe răsturnări de situație și întâmplări senzaționale, cu grele încercări și cu mult suspans, dar cu final fericit (și neverosimil, firește, ca orice happy end)43. Tributar încă în mare măsură discursului critic și reflexiv din "romanul" anterior, excedentar în raport cu "vulgarele" deziderate ale melodramei (ce urmărește să trezească emoția, patosul, și nu fiorul intelectual), Firu'n patru se remarcă dintru început printr-o simplificare evidentă a mijloacelor
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
temperamentului moldovenesc 106 factor esențial în ecuația personalității creatoare. Criticul de la "Sburătorul" sancționa aici, subiacent, interpretările de tip istorist-sociologizant (pe care el însuși își construise "teoria" despre "mutația valorilor estetice"), revalorificând, într-un alt context și cu un limbaj nou, tributar psihanalizei, mai vechea teorie maioresciană despre geniu rezultă, evident, o "teorie" sensibil diferită de cea a predecesorului invocat ca model, tot așa cum melodrama (categorie "romantică" prin excelență) suferă modificări substanțiale atunci când circumscrie orizontul estetic al unei concepții de tip modernist
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
un cristal primar și ireductibil", pentru creatorul "romantic", dimpotrivă, discontinuitatea e "însuși principiul de existență a sufletului omenesc" și, nu mai puțin, principiul vieții înseși, mereu dinamică și imprevizibilă. În pofida opțiunilor lui teoretice, Lovinescu lasă impresia că ar fi însă tributar, în practica literară, tot concepției clasiciste, câtă vreme psihologia "eroului" său (cu suflet unitar și contradictoriu) admite o explicație de tip raționalist, ce pretinde a spulbera prejudecata "inefabilului" sufletesc, pernicioasele presupoziții metafizice. Măcar în această privință, criticul învinge "poetul" (romantic
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
personajului un principiu de compoziție narativă". 145 Caius Dobrescu, op. cit., p. 126. 146 Nu doar în poema dantescă, dar și în cazul altor creații literare celebre (Don Quijotte, Dama cu camelii, Madame Bovary), comportamentul personajelor e influențat de lectură, fiind tributar unui model livresc. Vezi observațiile Ligiei Tudurachi, în op. cit., capitolul "Teroarea și violența citatului", pp. 65-75: "Între amintire și citat relația e la Lovinescu atât de strânsă încât devine exclusivă. Citatul invadează spațiul intim al personajului, copleșindu-l, tinzând să
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
această parte de sectorul agricol propriu-zis, pars rustica, organizat de-a lungul unei curți mari unde se află casa administratorului, numit villicus. Vila de la Lahoussoye (Somme), reperată prin fotografie aeriană, este un bun exemplu de acest fel. Dar planurile sînt tributare și unor numeroase tipuri locale, mai ales în sud. În unele cazuri, s-a putut face o estimare a suprafeței exploatate. Vila de la Saint-Ulrich (Moselle) are 117 acareturi și controlează o vale de 200 de hectare. În schimb, vila de la
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Istorie și Filologie a Universității de Stat din Republica Moldova (1956), a fost redactor-șef al ziarului „Tinerimea Moldovei” (1965-1969) și redactor-șef adjunct al săptămânalului „Literatura și arta” (1981-1990). A debutat editorial cu placheta de versuri Sub geana codrului (1958), tributară perspectivei festivist-idilice a epocii. B. n-a evoluat considerabil ca poet nici în cartea care îi reprezintă întreaga poezie, La vatra soarelui (1982). La viziunea simplificatoare asupra vieții se adaugă simplismul expresiei. B. a practicat cu un anumit succes publicistica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285760_a_287089]