2,849 matches
-
care le etalau cu mândrie. Poziționarea geografică a orașului lor le ajutaseră să-și formeze o părere, cât de cât, de cum ar trebui să se îmbrace, fiind mult mai apropiate de stilul occidental și nu purtau ca multe altele, un tricou alb, simplu, de bumbac, o fustă de stambă și espadrile în picioare. Oltencele se evidențiau prin limbajul corect pe care-l foloseau, prin agerimea minții, care de multe ori puneau în dificultate partenerul de discuție, erau foarte spirituale dar și
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
atrăgător, tânăr și elastic, un chip plăcut, cu zâmbet câteodată fermecător. Am fost degeaba a full time woman. Mă gârboveam de rușine, mi se încrețea pielea de frig și de silă, îmi miroseau mâinile a săpun Cheia, spălam bucăți de tricouri rupte că era criză de vată, părul meu lung, viguros și strălucitor se îmbâcsea de ou combinat cu șamponul clisos Farmec, fabrica Miraj. Nu-ți scriu încă umilințele morale, dor și mai rău. Îți povestesc doar o scenă. Trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
vechi. Și zăceau, frate, zăceau la câte o masă de lemn negeluit, cu marijuana în bot, sau măcar cu o rachie făcută la alambicul locului. Din maguri vechi, Joplins ne spunea iarăși că all is loliness. Hendrix se încrunta pe tricouri și insigne, Woodstock reînvia fără kitsch. Nu m-am dezlipit o jumătate de zi de locul acela. Am bătut toate ulițele, am intrat în toate casele, nici o făptură, indiferent de specie, nu se sinchisea de proprietatea privată. În tot acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
îndeaproape de Tovarășa T. și tovarășul V., pleacă în turism organizat și bine supravegheat în țara vecină despre care Tovarășul ne sugera că nu ne este prietenă. Și nici nu ne era. Excursioniștii erau înarmați până în dinți cu bibliografie turistică: tricouri, sticle de coniac, cosmeticale, adidași șterpeliți de muncitorii de la fabrica Pionierul și vânduți prin rețele conspirative la mușterii, mai ales la cei care asigurau comerțul invizibil în CAER. Acest comerț, reciproc avantajos de altfel, se desfășura în locuri consacrate: lifturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cât de prost ne-am simțit toată ziua fiindcă uite, noi aici avem de toate și dumneavoastră ați venit de la București complet nepregătită. Abia atunci mi-am dat seama. După-amiaza, ele toate erau în strasuri elegante, iar eu în jeanși, tricou și adidași. Doamne, mi-a fost așa de jenă că le-am făcut să se simtă prost! Era atâta sinceritate în vocea ei! No, draghe al meu prieten, pe la două ceas de prânz am plecat toți noi nomenclaturiștii și anexele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
același preț, mă întreabă ele? Și eu tac. Și tac, aproape fiindu-mi rușine de mine. Și una, și alta visează la o utopie în care, deși toate sunt moderne la nivel de civilizație, lipsește necuviința: oamenii nu umblă în tricouri și cu pantaloni scurți, femeilor nu li se vede mai mult de gleznă, puștimea nu se sărută pe stradă, decența este peste tot. Le-am spus că orice modernitate are preț, corpul ca imagine nu este o rușine, și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
tipul cine e sătul în timp ce aproapele lui adoarme cu stomacul gol, acela nu e musulman! Foarte frumos și social-democrat. 5 octombrie E o zi așa de caldă! E de fapt duminică, presupun că o vreme splendidă pentru ultima plimbare în tricou prin pădure și am înțeles că și la noi, în satul Pipera, e la fel de cald, dar în ore diferite. Probabil și la Sinaia, unde sunt mama cu Rodica. Nu a fost chiar așa de rău azi, chiar dacă mi-am trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
își permite luxul să își care cu drag „diferența specifică”. Părinților li s-a urcat America la cap. Am mâncat sub un brăduț, a fost foarte, foarte plăcut. Aici, acum, vremea este atât de caldă, că la prânz stai în tricou. Doar densitatea frunzelor de pe jos, lipsă din copaci, te face să înțelegi că e toamnă. Până acum, clima este realmente superbă. Ne-am întors la mine să își alăpteze copilașul. I-am spus Mariei că de vineri, de când a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
a oprit în fața reședinței Walsh. S-a deschis portiera și s-a ivit o sanda subțire cu toc, urmată de un picior bronzat (ușor pestriț, cu o umbră de portocaliu în jurul gleznelor), o fustă scurtă și rărită de blugi, un tricou întins pe care scria „Iubitul meu e plecat din oraș“ și o coamă de păr cu șuvițe de culoarea vaniliei. Claire sosise. — Are patruzeci de ani, a zis Helen, alarmată. Arată ca o parașută. N-a fost niciodată în halul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
dovedit a fi o strângere de mână fără fasoane. Ceilalți ar trebui să ajungă în curând. Acest Nicholas era slab și deșirat - blugii stăteau să cadă de pe el - și avea păr negru cu țepi, teniși roșii deasupra gleznei și un tricou pe care scria „Nu te teme. Nu te teme deloc“. Purta mai multe brățări împletite, încolăcite la încheietură, și avea cel puțin trei inele masive de argint și un tatuaj pe antebraț, unul pe care l-am recunoscut pentru că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a părut vreodată că Joey seamănă puțin cu Jon Bon Jovi? Moment la care ea a pufnit în râs. Dar, curios, nu mi-a răspuns. —Vin pe la tine, a zis. A apărut, purtând pantaloni scurți albi (Donna Karan) și un tricou alb minuscul (Armani), lăsând să se vadă brațele și picioarele lungi, bronzate, și cu o geantă albastru electric de la Balenciaga care valorează cam cât chiria pe o lună (cadou de la un client recunoscător) atârnată pe umăr. Avea părul încurcat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
auzit spunând și m-am întors și m-am trezit privindu-l în ochi, în acele adâncuri dezolante. Am încercat să notez mental o serie de alte amănunte despre el pentru o identificare ulterioară: avea părul foarte scurt și un tricou bleumarin - ia aminte, s-ar putea să nu poarte asta tot timpul - și era puțin mai în vârstă decât mine, treizeci și cinci spre patruzeci de ani, probabil. Mergem mai departe? a întrebat. Mie îmi convenea. Nu aveam răbdare să zăbovesc prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Cea cu factorul de protecție cel mai mare, 30, era de un rubiniu aprins, apoi urmau mai multe nuanțe, din ce în ce mai deschise, de roz, până la factorul minim - 4 - care era de un trandafiriu deschis. Arătau superb. Aveam de asemenea sute de tricouri și genți de plajă cadou, nenumărate truse cu mostre, plus fiecare articol de machiaj din stoc, pentru ședințele de schimbare de look ale lui Candace. Tocmai pusesem ultimul luciu de buze la locul lui pe măsuță când a apărut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pielea. Din când în când auzeai câte o voce surprinsă, din înalta societate, care spunea: Oh, bună, Brooke! Lucrezi, ce încântător! Ce mai face mama ta? Aveam o mulțime de mușterii la gențile de plajă cadou (ceva mai puțini la tricouri) și toate trei am dat o serie de mini-consultații: tipul de ten, culori preferate etc., înainte de a asalta femeia cu pricina cu o mulțime de mostre adecvate. Zâmbeam, zâmbeam și tot zâmbeam și simțeam că-mi amorțesc buzele. Se acumulează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Apoi, prin valurile de mulțime, am văzut pe cineva cunoscut, dar pentru o clipă n-am putut să-mi amintesc cine era sau de unde o cunoșteam. Apoi mi-a picat fisa: era Mackenzie! Îmbrăcată în blugi prespălați și cu un tricou alb bărbătesc, destul de diferit de ținutele elegante pe care le purtase în fiecare duminică la biserica spiritistă, dar era, categoric, ea. N-o mai văzusem de treipatru săptămâni. —Anna! a spus. Arăți minunat! Ce de roz! Era ciudat, de-abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
aproape nimic. Oh, oau! Asta e super tare. Povestește-mi. —OK. Dar atenția mi-a fost distrasă de tricoul lui. Pe cel de azi scria Nătărăii vor moșteni pământul. —Nicholas, nu te-am văzut niciodată de două ori cu același tricou. Cum reușești? Porți astfel de tricouri cu mesaje în fiecare zi a săptămânii sau numai duminica? A zâmbit larg. — Hei, va trebui să ne vedem în timpul săptămânii ca să afli răspunsul! Atmosfera a devenit deodată una de stânjeneală, rânjetul lui s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
super tare. Povestește-mi. —OK. Dar atenția mi-a fost distrasă de tricoul lui. Pe cel de azi scria Nătărăii vor moșteni pământul. —Nicholas, nu te-am văzut niciodată de două ori cu același tricou. Cum reușești? Porți astfel de tricouri cu mesaje în fiecare zi a săptămânii sau numai duminica? A zâmbit larg. — Hei, va trebui să ne vedem în timpul săptămânii ca să afli răspunsul! Atmosfera a devenit deodată una de stânjeneală, rânjetul lui s-a șters și o roșeață i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
este extrem de dură. Și gusturile ei sunt exclusive, bine asezonate cu promisiunea certă a meseriașei de bordel și a lenjeriei extrafine. Mi s-a întâmplat să o însoțesc pe Selina la cumpărături, în timp ce purta blugii tăiați cu foarfecă și un tricou decolorat de atâta spălat, sau o rochiță cu volane care abia dacă îi ajungea la coapsele bronzate, sau bluza transparentă din borangic, strâmtă ca un prezervativ, sau varianta prescurtată a unei uniforme școlare... Bărbații se trag înapoi și se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Așa că hai s-o facem. E clar că n-am spus nimic și m-am apucat cuminte să notez adresa pe care mi-a dat-o. Din întâmplare am la mine o pereche de adidași vechi și un fel de tricou. Fielding o să-mi dea pantalonii. Cât despre tenis, mi-am spus eu - mda, mă descurc la jocul ăsta. Acum patru sau cinci veri ați fi putut să mă vedeți zburdând în jurul terenului. De atunci nici n-am mai jucat, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
genul de încurcătură pe care nu mai ai cum s-o ocolești. Trebuie să știi când să accepți provocarea La următorul colț, răzleții paria de culoare începuseră să se coaguleze într-un grup sau o formație de atac. Am văzut tricouri țipătoare, bicepși, bărbi. Oamenii ăștia nu aveau să ne spună nimic altceva decât că noi suntem albi și avem bani. Probabil că mai voiau să spunăno ai voie să te plimbi pe la periferie, nu în New York. Nu ai voie prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-i fac, lucru care a înălțat-o în al nouălea cer de fericire, dar o trebuit să se întoarcă îndurerată la bucătărie și, când am dat buzna prin ușile batante să o consolez, am fost asigurat de doi bărbați în tricouri gri, largi că nu putem face nimic pentru sărmana copilă. Am dat un autograf. Doris era tare dulce în sacul ei de dormit în spatele părului tapat și al hainelor corecte se ascundea o dulceață cu ochi mari, o putoare, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-mă. Ce mai faci? — Bine. Îți place aici? Uită-te la tine, ești îngrozit. Bun. Despre ce vrei să-mi vorbești? Am inspirat adânc - și am auzit micul protest al dușmanilor mei din plămâni. El stătea pe scaunul de lângă mine. Tricou, vene proeminente, bicepși noduroși. A cerut un pahar cu apă. Apă de la robinet, nu apă minerală. N-o să suporte el, Spunk, înțepăturile din bulele alea. Acum trebuia să-mi amintesc că el era un tânăr complicat. Nu mânca. Nu juca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
părul și a transpirației vâscoase. La chioșcul de cărămidă se găseau de vânzare ziare de pe Fleet Street. Engleza barmanilor era firavă, dar la obiect: toți știau să spună nu e gheață. Și iată-ne pe toți mergând acasă. Fete în tricouri largi și blugi retezați, sau uite altele îmbrăcate într-o parodie de costum indigen superfeminin, alcătuit din volane și pliseuri, cucoane înfoiate în nădragi strâmți de catifea reiată, și o inflație de pistrui revitalizați, brutele blonde bâțâindu-și torsurile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pe care eu nu le pot citi. Oamenii de aici, printre care mă număr și eu, nici buni nici răi, cu toții în aceeași măsură de vlăguiți, sunt ca niște lilieci bolnavi sau maimuțe năpârlite, purtând evazați de modă hippie și tricouri obosite cu trei nasturi la gât. Nu se mai poate face nimic pentru acești pământeni anonimi. Înțelegi, în ultimele câteva zile (și sunt cât se poate de supărat din pricina acestui gând, și tare aș mai fi vrut să nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Brațele slabe ale ochelarilor făceau ca aceștia să alunece de pe urechile palide ale copilului care bâjbâia după ei, după care își ridica privirile, cerând ajutorul tatălui, un bărbat de vreo treizeci de ani, slăbănog, cu păr lung și rar, cu tricou și pantaloni uzați. Pe fața copilului își pusese amprenta o suferință tăcută, așa cum îți este dat să vezi la anemici, la subdezvoltați, la miopi: își arăta dinții de lapte, expresia pierdută, răbdătoare, întipărită pe chipul lui compunându-se în cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]