12,312 matches
-
dar nu mai puțin intensă. Viața celor doi, încărcată de acestă tensiune dramatică mai puternică decît cea aparținînd scenei, invadează viața seacă a acestui celibatar care-și poartă hanoracul peste costum și al cărui aspect ascetic ascunde un deșert de tristețe și monotonie. Wiesler asistă la proliferarea răului al cărui agent devotat este, la dizolvarea existenței celor doi, constrînși să facă compromisuri și într-un moment de altruism?, de slăbiciune? intervine și este prins în joc, un joc extrem de periculos, cel
Sonată pentru oameni buni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9779_a_11104]
-
fatalitate. Întrebările noastre, juste - am venit special pînă aici de la București, nu știe nimeni unde sînt cheile potrivite, nu poate nimeni să îl găsească pe cel care are deschizători de la lacătele noi - nu fac minuni. Lacătele nu se deschid nicicum. Tristețea se urcă în mașină, cu noi. Și ne va însoți mereu. Situația se repetă la absolut toate bisericile din itinerariul amintit. Nu am putut vizita incintele nicăieri. Incredibil! După sute de kilometri, situația nu este foarte veselă. Ca să nu spunem
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9805_a_11130]
-
spânzurat de funii.// L-au îmbrăcat apoi frumos,/ Și popii rugăciuni îi spun./ Nu știe nimeni că-s Christos/ Ș'am să-l înviu - că era bun." Poanta fină, cît să te ții suspendat în ea între o lume cu tristeți și alta deja cu mințile băute, se face șarjă în Din ctitorii străbune. Autorul unui roman amestecat, care merită recitit oricînd, Hronicul măscăriciului Vălătuc, include, în acest volum, prefața lui în versuri, Măscăriciul Vălătuc. Soi de Păstorel, Vălătuc e "'nțepător
Soiuri busuioace by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9846_a_11171]
-
Și te tai. Așa, să știi." Iar faptele de arme și de vin se trec de pe un veac pe altul Cu ghitara. Toate se alină, numai că epilogul acestei cărticele de povești împrăștiate și de lumi hai-hui spune, coborînd în tristețile pe care nu le spală paharul, că un singur lucru rămîne pierdut. Acela pe care-l au, în nerăspunderea dată lor a doua oară, nebunii și mahmurii. Putința de a spune închipuirilor "umblați!" și de a le vedea ca realități
Soiuri busuioace by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9846_a_11171]
-
a parodiei, descoperim funcția ei explicativă și creaoare. De multe ori, Sorescu se prevalează de termeni de o mare generalitate, dar cu o capacitate sinonimică relativ redusă, cum ar fi, în poezia Am legat...: ochi, păsări, frunze, nori, verde, cântec, tristețe, iubire, soarele, nopțile, timpul, să mă găsească; și acest fapt contribuie la facilitarea operației de traducere. Despre toate acestea și despre multe alte aspecte ale operei soresciene am discutat în zilele de 23, 24 și 25 februarie, la "Zilele Marin
Zile Marin Sorescu by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/9860_a_11185]
-
un Everyman, născut din propriile slăbiciuni și propriile dorințe nelămurite, așa cum plin de sensibilitate și înțelepciune și îngrijorare o spune mitul povestit de bătrînul-vraci al tribului. Omul dobîndește de la fiecare animal în parte cîte un dar pentru a-i alina tristețea, sporindu-i puterea și făcîndu-l înspăimîntător. Bufnița sesizează această parti-cu-la-ri-tate a naturii umane, insațietatea dorințelor sale și nefericirea care decurge de aici: "Am văzut în om un gol precum o foame care nu se sfîrșește niciodată. Asta întristează și-l
Apocalipsa după Gibson by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9894_a_11219]
-
decât la bunăstarea oaspetelui, fie el chiar Fiul lui Dumnezeu, Marta Violetei Ion. În bună măsură, toate aceste așteptări pe care diferitele surse extratextuale le creează sunt adevărate, dar mereu în poezia Violetei Ion e mai mult decât atât. Pe lângă tristețile casnice și uzuale, pe lângă spaimele de orice fel, pe lângă conturarea vânoasă a unui personaj care ar fi putut sta la fel de bine într-un text epic, a modelului de feminitate ascunsă îndărătul sarcinilor de zi cu zi și care de fapt
Mart(ir)a by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9923_a_11248]
-
unei uși, icnetul unui refuz, foșnetul unei taftale, inflexiunile unei muzici tribale, ritualice, tradiționale care se amesteca în auzul și în simțurile mele cu muzica elaborată cultă, cu orga ceremonioasă, cu alte și alte ritualuri sofisticate, cu geamătul visceral al tristeților ce călătoresc, și ele, în lung și-n lat. Am revăzut filmul lui Chereau ca să cuplez sunetele, suspinele, chitara, tobele cu imaginile. Asocierea lor este puternică, păstrîndu-și, totodată, și independența fiecărei arte. La fel mi se întîmplă și la teatru
Muzici by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9947_a_11272]
-
el trage după sine o întregă serie de entități identice care - să fim sinceri - îi îngreunează mișcările. Tocmai pentru că, alcătuit când din fibre musculare, când din rânduri și litere, Klein moare și trăiește la fel de periculos. Și, să mai adăugăm cu tristețe, fiindcă, în ciuda celor ce se spun în general, a ieșit la rampă un pic prea târziu. După ce a spus "nein" vreme de mai bine de zece ani, popularității, e destul de dificil să-și asume vizibilitatea, chiar având girul inteligent și
Klein spuse nein by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9936_a_11261]
-
foarte apropiați, pictorul Constantin Piliuță și poetul Ioan Flora îi dă poetului sentimentul relativității vieții, al timpului care se scurge cu repeziciune răpindu-i pe cei din jur după legi numai de el știute. Versurile lui Nicolae Prelipceanu emană o tristețe resemnată în care prezentul s-a contopit cu trecutul, nostalgia este strivitoare, iar existența se consumă exclusiv în planul virtual: "părea că suntem în viață în viața asta adică/ părea că vom putea să mai cerem o bere/ uită-te
Tristeți crepusculare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9935_a_11260]
-
În fața inevitabilei finitudini a vieții, a dispariției prietenilor și a tuturor celor apropiați, a morții iluziilor și speranțelor, în fond, a inutilității oricărei tentative de a pune o ordine rațională în existență, poetul nu se revoltă. El își asumă cu tristețe și resemnare acest destin. Totul seamănă cu una dintre multele înfrângeri punctuale din viața cotidiană. Întrebarea care se pune este dacă, în aceste condiții, viața mai merită trăită sau este doar o pauză plicticoasă în nesfârșita eternitate a morții? Un
Tristeți crepusculare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9935_a_11260]
-
Popp. La capătul unei prelungite seri de muzică, de agreabile și extinse conversații, totuși nu mulți au fost fanii care au întârziat în sala Ateneului până spre orele târzii ale miezului de noapte. Și totuși, nu pot să nu observ, tristețile lui Jancy nu vestejesc miezul de adevăr, de captivantă comunicare, de frumusețe, al muzicii sale. îl așteptăm la o nouă aniversare!
Jancy Körössy, sărbătorit la Ateneu by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9973_a_11298]
-
unei nepieritoare legende, va reveni într-o zi pentru a salva onoarea națiunii și a restaura măreția imperiului portughez. Tânărul Sebastiao din a doua jumătate a secolului XX va demonstra, spre deosebire de tizul său, înclinații pentru "bătăliile sexului", drept antidot contra tristeții și frustrărilor, bătălii în urma cărora va deveni tot mai înțelept până ce, suprasaturat de plăceri, va dori să-și "cultive grădina" într-o temporară reculegere de ermit. Născut în 1943, Almeida Faria, actualmente profesor de estetică la Universitatea Nouă din Lisabona
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
un marinar care putea să-i fie tată. Această trădare a dragostei părintești o fi fost cauza degradării lente a inimii bunicului, până ce s-a oprit cu totul. Aveam un an și jumătate când a murit. Mi-amintesc doar, vag, tristețea stăruitoare a mamei, care petrecea zile în șir fără să scoată o vorbă, închisă în sine, mai dedată doliului decât însăși Catarina care, când ne vizita, nu venea niciodată în negru. De cum sosea bunica, lumea căpăta altă culoare. Dormeam în
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
suferă unii având o viață risipită în chinuri, Pe când alții au multe agoniseli față de cele necesare... Plăceri îndelungate sau lacrimi curgând ca infinite râuri? Viață saturată sau o clipă interminabilă ce doare? Încă... Și încă un oftat ce-mi răcește tristețea Și încă o iluzie atât de femeie Și încă puțini oameni ce iubesc blândețea Și încă o durere ce-n final se-ncheie. Și încă mai aud țipete candide Și încă se omoară creațiile divine Și încă îmi amintesc de
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
spunând mizerii cu un sălbatic urlet Mințim...că ajutăm dar nu mai mișcăm un deget Mințim... că simțim al copiilor clinchet Mințim... și totuși ne stingem încet. Suspin tomnatic Lacrimi de foc mocnind pe obrazul meu Mă eliberează de obișnuita tristețe sufocantă Dar în interior flăcările îmi renasc mereu Și iarăși cineva mă minte...chiar mă încântă. Ploile necontenint arată că natura este tristă Stârnind furtunile,vântul,fulgerele neîncetat în mine... Când voi avea parte de acea stare optimistă Care să
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
voi simți pasiunea de a o găsi Dar ce să fac atunci când ea va veni?" "Să ai grijă de acest înger să îi fie bine, Arată-i ce ai mai frumos în tine, Nu lăsa nicio secundă să-i aducă tristețea Și spune-i că ai vrea mereu să îi simți blândețea! Alint-o și oferă-i dragoste din plin! "Atinge-o cu vorbe calde oferindu-i un moment sublim... Respect-o și prețuiește zilele alături de ea Iar la final, te
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
de nume, fără litera C, e incomplet, ca și sumarul cărții). Altfel, istoria literaturii are, ca misiune specifică, administrarea pioasă a unui cimitir cu monumente funerare în degradare și morminte căzute în anonimat. Puțini devotați știu și pot să depășească tristețea inerentă oricărei istorii a literaturii.
Tristetea istoriei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8936_a_10261]
-
1943. Mi-a părut foarte rău să-l văd plecând și am simțit parcă și mai bine cât de apropiați eram. Și lui îi părea rău să ne lase, pe toți, într-o situație dificilă. Prietenia lui mă mângâiase de tristețea acelor ani petrecuți în estul Europei. Mă revăd vorbind cu el, citind un text de Michelet, singur cu dânsul în micu-i salon, în timpul primelor bombardamente rusești (din toamna lui 1941), bombardamente, de altfel, foarte slabe. Un salon micuț, amenajat de
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
Stefan Cazimir Mai răsfoiesc, din cînd în cînd, dosarele în care s-au strîns, de-a lungul anilor, diverse tăieturi din presă, cu "perle" de toate soiurile. Sentimentul pe care-l trăiesc e, adeseori, de tristețe: mulți dintre autori au trecut în altă lume; n-ar fi drept să-i expun deriziunii postume. Dar nici cu viii nu e bine să mă pun rău; ei se pot răzbuna mai avan decît morții. Așadar, toate textele de
PERLE... P@RLE... PERLE... by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8952_a_10277]
-
Ion Fiscuteanu, robust pe din-afară și delicat lăuntric - compunea un neuitat personaj, înrudit cu "tinerii furioși'' britanici, dar atât de autohton! O prezență magnetică, un caracter puternic, explozie de furie, de mânie copleșitoare, juvenile, care totodată se topeau într-o tristețe subțire, îmbătrânită, atotștiutoare că "zidurile" nevăzute din jur nu se pot clinti din loc. Oare bănuia, presimțea tânărul mânios, suav îndrăgostit, că va deveni peste vreo trei decenii inginerul Dante Remus Lăzărescu, tăvălit prin șantiere, pensionar târșâit de viață, naufragiat
In memoriam - Ion Fiscuteanu - Moartea unui înger trist by Myra Iosif () [Corola-journal/Journalistic/8969_a_10294]
-
Ratarea îmbracă forme diverse, una dintre ele fiind lipsa afectivității. Goana după nou, energiile consumate cu discutarea fenomenului politic sunt și o fugă de propria singurătate, o modalitate de a face abstracție de golul din suflet. Scrie Ioan Buduca și tristețea sa are sclipiri de mare scriitor: Atunci nu știam, abia acum știu că niciodată nu voi mai avea norocul sub care eram în clipele când mama îmi cosea vreun nasture la cămașă, la haină, ori la pantaloni... nu doar pentru că
Profet în tristețea boemei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9006_a_10331]
-
cosea vreun nasture la cămașă, la haină, ori la pantaloni... nu doar pentru că era mama... ci pentru că acum nu mai există, aici, în viața mea, cineva care să-mi poarte grija cu atâta tandră simplitate..." (pp. 98-99) Multă melancolie și tristețe ascunde ironistul Ioan Buduca. În pofida coperții foarte promițătoare, România e un thriller, de Elodia Ghinesco și Ioan Buduca nu este chiar o carte care să te facă să te prăpădești de râs.
Profet în tristețea boemei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9006_a_10331]
-
reținută notă japonizantă și este de remarcat că sobrietatea stilului atinge și momentele senine, de exuberanță. Acest joc dintre alb și negru redă foarte bine și o stare de claustrare cînd desenatoarea își dorește acest lucru, îi îmbracă foarte bine tristețea. Din păcate, România nu are o cultură puternică a benzii desenate cum se întîmplă în Franța și Belgia, - Dodo Niță un mare colecționar și un subtil connaiseur în domeniu a făcut o istorie a BD-ului românesc - în contextul acestei
Comment peut-on etre Marjan? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9014_a_10339]
-
în rest rămas într-un hău de întuneric, ne-a introdus de la început într-o lume misterioasă, plină de ambiguități. Mișcările minime, când lascive, când candide ale acestui corp, la care s-au adăugat cuvintele rostite, șoptite, țipate, cântate - o tristețe, o imposibilitate, o cădere, o absență, o prăpastie, o ne-trăire, o ne-putere etc., punctate din când în când de vorba, atroce - au contribuit, în egală măsură la straniul evocator al acestei piese. Cea de a doua lucrare, cu
Trei universuri coregrafice by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9039_a_10364]