1,384 matches
-
nimic ascuns și de douăzeci și patru de bătrâni înveșmântați în albul sfințeniei. Întreaga revelație a sfârșitului de lume este izvorâtă din pulsiunea absolută dezvoltată în jurul acestui Cineva și este asistată constant de ființele angelice. Misticul privește Creatorul ce decide finalul lumii tronând peste univers, dar privirea sa nu îl poate focaliza și citi, fiind topită în rezonanțe nedefinit de înalte. Privind spre persoana Divinității el, se întâlnește cu taina Divinității și identifică individualitatea divină cu misterul total, această individualitate fiind cunoscută de
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
vieții încadrat într-un curcubeu. În mi-tologia mioritică se spune despre curcubeu că este unirea dintre cer și pământ iar cele șapte culori ale curcubeului sunt culorile Muntelui Meru(Moraru din Bucegi) care este centrul lumii. În iconografia creștină Iisus tronează în mijlocul uni curcubeu și nu al unui foc ieșit de sub talpa iadului așa cum apare Iahwe. Scrierea lui Platon Viziunea lui Er ne arată același fenomen legat de urcarea sufletului la cer care a ajuns într-un loc unde se vedea
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
Petre Mavrogheni (1819-1887) a fost ministru de Finanțe în guvernul conservator Lascăr Catargiu de la 11/23 martie 1871 la 7/19 ianuarie 1875; el a asigurat o administrație bucureștiul în 1871 101 teatrul La Teatrul Național sau „Teatrul cel Mare“ trona M. Pascaly 78. Pascaly era directorul trupei sale, căci pe vremea aceea nu exista încă Compania dramatică de astăzi. Repertoriul era compus din foarte puține piese originale, majoritatea pieselor erau traduceri și mai ales melodrame. Genul melodramatic era genul cel
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
etaj. Într una din prăvălii era instalată casa de muzică și editura de muzică Ghebauer 112, care moștenise magazinul lui Alexandru Flechtenmacher.* Până la Pasagiul Român nu este nimic schimbat. Atât numai că actuala Te rasă Oteteleșanu era casa boierească unde trona una din cele mai mari cu coane ale vremii, d-na Oteteleșanu, o mecenă, o femeie foarte primitoare și cu o foarte mare autoritate și influență în societatea bucureșteană. Recepțiile, ba lu rile și prânzurile Oteteleșencei, la cari defila „tot
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
liberalii, cari erau în opoziție pe vremea aceea; aci se punea țara la cale. Cafeneaua, cu două biliarde și cu o altă sală în fund, unde se jucau ta blele și nesfârșitele partide de domino, era alăturată cofetăriei. La bufet trona șeful cofetar dl. Ilie, iar marcher era un grec foarte înalt, cam bătrân, cunoscut de toți Bucureștii. Obișnuiții îl porecliseră: Manafu, numele lui era Iani. Fialkovsky nu mai era o cafenea, ci ajunsese o adevărată instituție. La Fialkovsky juca tablele
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Carol. Mai era și altul la Stadt Pesth, actualul Pasagiu Villacrosse. La Pațac găseai în toate serile pe Pantazi Ghica, fratele lui Ion Ghica, boem literat, amator de cântărețe, de crenvirști și de bere. Înconjurat de câțiva prieteni, Pantazi Ghica trona în toate serile în acea atmosferă plină de fum, de miros de bere și de aburi de crenvirști cu hrean. Din când în când apărea câte un actor român care spunea cupletul. Pantazi Ghica și mai târziu Ion Moșoiu, tatăl
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
cu repulsiune și aproape toată lumea îl arăta cu degetul.* viața bucureșteană Viața bucureșteană era cu totul deosebită. Pentru societatea de sus câtă schimbare?! Când intrai în sala Teatrului Național în serile de operă italiană, vedeai în toate lojile elita socială tronând. Toate lojile benoare erau abonate sau mai toate și în fiecare o familie cunoscută. Florești, Filipești, Oteteleșeni, Cantacuzinești, Suțulești, Văcărești, Crețulești, Manu, Crețeni etc. Din toată lumea aceasta n-a mai rămas nimic sau aproape nimic. Burghezia, care domină astăzi, pe
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
arnăuțești, acum încărunțite, cu tipul clasic al grecului din caricatură, întotdeauna elegant, primea în picioare în cel dintâi salon, aproape la ușa holului, pe toți vizitatorii. Și în zilele de recepție vizitatorii erau gloată. În al doilea salonaș, principesa Irina trona pe un fotoliu luxos, iar pe dinainte-i, în ordinea intrării, defilau cei care o vizitau. Te înclinai 304, sărutai mâna, te opreai mai lung ori mai scurt, după cum erai mai intim ori mai puțin, după cum erai doamnă sau domn
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
îl putea vinde.315 La 7 jum. punct, chelnerul iese din birt și se repede la casa teatrului, dar se reîntoarce cu mâna goală: biletul no. 3 era vândut. Furios, Nicu Crețeanu se îmbracă și trece gâfâind strada. La casă trona casierul, italianul Ghelli. O altercație urmează: casierul pretinde că era în regulă deoarece cuconul Nicu trimisese chelnerul după ora hotărâtă. — În sfârșit, cui l-ai vândut, poate că o vrea să-l schimbe? Nu cunosc, cocoane Nicu, este un străin
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
un cuțit bine ascuțit, aranjate ca la carte. Trebuie să recunoaștem că e nevoie de un cuțit de bucătărie foarte bun pentru a face sandvișuri arătoase. Oricât de bună ar fi materia primă, dacă nu taie cuțitul, tot degeaba. Muștarul trona frumos, salata verde era aranjată la milimetru, iar maioneza arăta de parcă ar fi fost făcută în casă. N-am mai mâncat de mult asemenea bunătăți. Ți le-a făcut nepoata mea. Pe ea trebuie să o lauzi. Se pricepe, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
au demolat ușa și mi-au devastat apartamentul. Greu s-a mai scurs timpul! Aveam impresia că totul se întâmplase cu mai bine de zece ore în urmă. Prin fața mea treceau gospodine întoarse de la cumpărături. Ceapa verde și ridichile uriașe tronau deasupra sacoșelor. Le-am invidiat un pic. N-aveau frigiderele stricate și burta spintecată. Lumea lor - cu ceapă verde, ridichi, notele copiilor - era pașnică. Ele nu se gândeau la cranii de unicorni, la coduri secrete și permutări complicate. Duceau o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
distingeam undeva departe cartierul muncitorilor și turnul cu ceas, dar păreau cumplit de ireale. După ce ne-am odihnit puțin, am început să coborâm panta spre pădure. La intrarea în pădure se afla un lac nu prea adânc, iar în mijlocul lui trona un trunchi uriaș de copac, pălit de vreme. Pe el se așezaseră două păsărele albe care ne priveau atent. Zăpada era înghețată și ghetele noastre nu lăsau urme. Iarna cea lungă își pusese puternic amprenta. Singurii care au reușit s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ceea ce mi se întâmpla. Am privit în jurul meu, întins în pat. Nu mi se părea nimic schimbat. Tavanul și pereții puțin cam strâmbi, dușumeaua și perdelele... la fel ca și până acum. Masa era la locul ei și pe ea trona armonica. Îmi agățasem paltonul și fularul pe un cui bătut în perete. Se vedeau mănușile în buzunarul paltonului. Mi-am verificat apoi toți mușchii. Se mișcau normal, nu mă durea nimic. Nici măcar ochii. N-am constatat ceva ciudat. Cu toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
nu avea obiceiul să prindă de poalele cămășii, cu ac de gămălie, un număr de ordine. Nu puteam suferi sistemul acesta și de aceea nu-mi mai duceam de mult cămășile la curățătorie. În fața curățătoriei era o băncuță pe care tronau niște ghivece cu plante ornamentale. Le-am privit atent, dar nu le știam numele. Oare de ce nu-mi aminteam? Erau flori obișnuite și cred că oricine ar fi putut spune dintr-o suflare cum se numeau, dar eu n-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
jur. Toate zgomotele fuseseră absorbite de zăpadă. Vântul nu bătea, păsărelele nu ciripeau. Se auzea doar zăpada scârțâind exagerat de tare sub pașii mei. Am găsit ghereta goală, soba stinsă era caldă încă, masa plină de farfurii murdare. Pipa Paznicului trona în mijlocul mesei. Trăiam cu senzația că o să pice din clipă-n clipă și o să-mi pună mâna lui mare pe umăr, ca de obicei. Uneltele ascuțite, frumos aliniate, ibricul, pipa... toate lucrurile din jur îmi judecau, tăcute, intenția de trădare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Împărtășește aceleași opinii. Taberele nu se părăsesc niciodată. Revin, deci. Eseurile mele despre literatura franceză - uneori chiar despre literatură pur și simplu - Își cer un titlu apt pentru două direcții de sens : o dată, trebuie să acopere tematica eseurilor peste care tronează. « Enorm și insignifant » spune de fapt limitele celor două registre În care se scrie astăzi literatură : minimalismul care e infrarealist și explorează microscopic ceea ce, altfel, pare insignifiant (cu adagiul, platonician dacă vreți : nu dați importanță lucrurilor care se văd, căutați
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
realizează osmoza dintre creația miraculoaselor mașini și schimbarea socială pe care ele ar produce-o. Pentru Verne, universul burghez nu este afectat de aceste invenții, care apar pur și simplu închistate în opera lui. Un exemplu: în centrul futuristului Nautilus tronează salonul burghez al căpitanului Nemo. Va trebui să-l așteptăm pe H. G. Wells pentru a vedea consecințele sociale ale teoriilor științifice sau ale invențiilor tehnice exploatate ca teme principale ale romanelor, cu o eventuală discuție a normelor sociale din epocă
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
întrucât modul cum îl tratăm pe copil în timpul gestației va condiționa relația sa cu lumea. Altfel spus, dacă violența este nota dominantă a vieții sale din uter, caracteristica respectivă se va perpetua și postnatal, argumentând această epidemie a violenței care tronează suveran în lumea contemporană. Un exemplu grăitor îl furnizează D. Chamberlain (1995), citându-l pe Robert Harris, un tânăr care la vârsta de 25 ani a împușcat senin și calm, doi adolescenți nevinovați. Cercetându-i-se biografia s-a aflat
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
stupidele cenzuri proferate la adresa acestui subiect s-au volatilizat treptat, ridicând ecluze, degajând terenul și, mai ales, impulsionând cercetările din domeniu. Așa se cristalizează insidios, dar neîntrerupt o nouă concepție despre moarte, una profund distonantă cu orientarea materialistă, care a tronat despotic timp de peste patru veacuri, sub sceptrul paradigmei galileo-newtoniano carteziene. Neîndoielnic, restructurările în plan teoretic produc și importante dislocări atitudinale, ori, în problema morții, asemenea metamorfoze sunt imperative. Spunem acest lucru întrucât sentimentul cel mai comun este cel de frică
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
Frollo, Dumitru Andrieș, N. Popa, Vornicu Vladimir, Mia Frollo, episcopul Anton Durcovici, dr. Traian Iovanelli, pr. Felix Wiercinski, J. Marinescu, George Șerban, G. Dănilă și mulți alții. În cel de-al doilea an al apariției, pe prima pagină a ziarului trona sintagma "Unit cu Dacia creștină"394, care făcea referire la unirea revistei de la Iași, Sentinela catolică (devenită ulterior Dacia Creștină) cu Farul nou, în vederea creării unei publicații catolice puternice în capitala țării. Din anul al II-lea al apariției, au
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
regelui Carol al II-lea asupra modului de guvernare a României; acestea au afectat și publicațiile catolice. Pe prima pagină a Farului era scris cu majusculă: "Hristos și Patria" sintagmă folosită doar în anul 1938. În anul următor, în locul ei trona inscripția "Proprietatea Arhiepiscopiei Romano Catolice de București"396. Era menționat și faptul că ziarul era înscris în registrul de publicațiuni nr. 210/1938 (se preciza aceasta pentru a se dovedi că îndeplinea toate condițiile legale de funcționare). Aceste schimbări de
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
secolului XX, top care se bazează pe opțiunile internauților de pretutindeni. Am intrat, firește, pe site și, cu mândrie națională, mi-am dat click-ul pe Brâncuși. Cu toate că marele sculptor român n-avea nevoie de click-ul meu, întrucât, la momentul respectiv, trona deja confortabil pe primul loc în top 500, cu 41.564 de voturi. Era urmat de modestul Pablo Picasso, care abia adunase 15.343 de voturi, deci supremația românească în acest relevant top e asigurată. Irelevant locul trei, care abia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
detalii din epoca stalinistă, ca de pildă descrierea condițiilor materiale excepționale ale scriitorilor la Lindsay, dându-l ca exemplu pe Zaharia Stancu pe care l-a vizitat la vila "Maxim Gorki" a Uniunii Scriitorilor, la Sinaia în anii '50, unde trona alături de politruci precum M. Zinca (care tocmai scrisese ceva despre sistemul de spionaj american în România) sau Dumitru Mircea (autor al unui roman despre colectivizare, pe care Lindsay îl descrie în amănunt), cu toții exponenți ai unei literaturi ancorate în realitățile
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
chinuitul Niculae, cu dorința lui obsesivă de a merge la școală. În fine, la masa Moromeților, pe care clocotesc mâncărurile, mocnesc înțelegerile subterane ale copiilor mai mari, dimpreună cu conflictele lor cu mama și cu frații vitregi. Peste toate acestea ,tronează" Moromete, un Jupiter când hâtru, când tunător, familist cu progenitură multă și amestecată, un mare singuratic, în fond, după cum ne-o va arăta escaladarea conflictului central. Marin Preda, Moromeții. I, în Opere, I, ediție îngrijită de Victor Crăciun, prefață de
Marele singuratic - I by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11344_a_12669]
-
ieșeanul Vasile Proca. Poezia lui Vasile Proca demarează abrupt prin constatarea unei desubstanțieri a realului, într-o notificare a etapelor sale, ceremonioasă, vag ironică. Viziunea sa e de tot întunecată. Nu numai în adîncul realului, ci și în lumea viselor tronează nimicul pe care-l îngurgităm cotidian, măcar ca pe un leac homeopatic. Viața se nimicește pe sine, reducîndu-se la automatisme ( factori opuși "cutezanței de-a trăi", la modul lucid ori simpatetic), animalizîndu-se: Una cu pămîntul dorm visele în interiorul cărora/ nu
Un (post) expresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13711_a_15036]