9,257 matches
-
dese și pline de o verdeață mai intensă decât a ierbii, populate cu o mulțime de păsări micuțe cu penaj multicolor. Fănel l-a privit cu mirare și s-a minunat. S-a apropiat de el pentru a-i atinge trunchiul gros. L-a pipăit. Era real. Simțea în palme coaja tare, scorțoasă și, în același timp, catifelată. Deosebit de catifelată și caldă. A lăsat capul pe spate și a privit bradul de jos către vârf. S-a înfiorat. Copacul părea a
ISPITA (20) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355707_a_357036]
-
m-ai regăsit târziu într-un cer colorat de furtuni, când toamna sau iarna îmi împărțeau trupul între rugină și gheața unor gesturi neînscrise în mersul tălpilor de carton, pe asfaltul umed al iubirilor false. mă îndreptam mereu, ca un trunchi de copac, după esențele necuvintelor tale și m-ai lăsat să aștept doar o secundă din clipa în care ochii tăi m-au mușcat flămând de veșmintele cuvintelor deja mirosind a praf de uitare. mi-am petrecut noaptea liniștii, ultima
CARTEA CU PRIETENI XV- ANNE MARIE BEJLIU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355925_a_357254]
-
crini. bătrânul pe calea spre trecerea vie și gândul și pasul de a fi regăsit, îl poartă, îl cern printre viile tuburi... verzi glasuri recompun, risipesc, pâinea din tainul ceresc. bătrânul îndoaie genunchiu-i de piatră și crucea primește al doilea trunchi. brațe de humă privesc printre garduri, ruga de alb, într-o orgă de crini... Referință Bibliografică: CARTEA CU PRIETENI XV- ANNE MARIE BEJLIU / Ioana Voicilă Dobre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 272, Anul I, 29 septembrie 2011. Drepturi de
CARTEA CU PRIETENI XV- ANNE MARIE BEJLIU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355925_a_357254]
-
culcat copaci mulți, apoi i-au despărțit pe de-a lungul și au așezat între cele două părți pământ amestecat cu nisip și apă și s-au rugat la zeul soare să-l zvânte cât mai degrabă. Apoi au luat trunchiurile, le-au pus deasupra și iar au turnat între ele noroi. Ca să nu cadă le-au sprijinit cu alte trunchiuri. La lăsarea nopții luau cu ei lemnul și se retrăgeau la sud de râul Isa Ber, într-o vale unde
POVESTEA LUI BELAY de IOAN ALEXANDRU DESPINA în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355971_a_357300]
-
cu nisip și apă și s-au rugat la zeul soare să-l zvânte cât mai degrabă. Apoi au luat trunchiurile, le-au pus deasupra și iar au turnat între ele noroi. Ca să nu cadă le-au sprijinit cu alte trunchiuri. La lăsarea nopții luau cu ei lemnul și se retrăgeau la sud de râul Isa Ber, într-o vale unde pustiul fără nume nu ajunsese încă. Iar zidurile de noroi pe care le lăsau în urmă păcăleau spiritele rele care
POVESTEA LUI BELAY de IOAN ALEXANDRU DESPINA în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355971_a_357300]
-
spiritele rele care nu-și dădeau seama ce vor oamenii să facă. După ce au clădit zidurile, tot din noroi au făcut și casele, unele deasupra altora. Apoi, ca să poată locui în orașul din noroi, poporul lui Kete a făcut din trunchiurile copacilor uși mari din lemn pe care le-au pus la cele trei porți: Bab Sahara pentru spiritele rele ce se duc după moarte în pustiu, Bab Neel pentru spiritele bune ce se duc după moarte la zeul râului și
POVESTEA LUI BELAY de IOAN ALEXANDRU DESPINA în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355971_a_357300]
-
culori din orga mea în grădini de peruzea și aștept liniști stelare prin parcuri cu felinare. lung vibrează peste parc ca un răsărit de arc clopot dulce tot sunând peste sufletu-mi plăpând, mi s-au adunat mănunchi toate gândurile trunchi, port o pasăre în trup și cu zborul ei m-astup, zburând pe fereastră nouă dimineața doar pe rouă și în timp nevindecat caut aurul curat, drumuri ninse de lumină cu fântâni cu apă lină, înmireasmate tipare rotite din soare
LIRISM BALADESC de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 872 din 21 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354911_a_356240]
-
mine vântul ca cerul și ca dorul Ne-am ucis însăși șansa de-a fi eliberați Asasinând nemernic însuși Judecătorul? NE TREBUIA O CRUCE Nu vedeți o ființă pe dealuri târându-și crucea imensă arborele pe dealuri cară cerul prin trunchiul lui Fiecare popor trebuie în lumină să-și aibă crucea lui astfel el nu este încă născut și pierdut este în ceața istoriei Brâncuși cioplea Coloana Infinită dar el încă nu se născuse tot meșterea de mii de ani ceva
BĂLCESCU FLUTURÂND (2) POEME de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 872 din 21 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354905_a_356234]
-
Acasa > Orizont > Selectii > TOAMNA IUBIRII Autor: Elena Lavinia Niculicea Publicat în: Ediția nr. 280 din 07 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Sufletul dezbrăcat în frunzișul iubirii de vântul furios ce frânge crengile moi, trunchiul scrijelit de timp, tainic labirint. În mine se cuibărește pasărea dorului, se înfruptă animalic din iluzia dulce a dragostei- floare albă legănată de vântul... durerii. Soarele iubirii se pierde-n asfințitul aprins de regretele verii, mă pierd în ploaia frunzelor
TOAMNA IUBIRII de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355524_a_356853]
-
ridurile timpului priveau geloase cum se împletește lumina în tremurul apei de când au încolțit pietre mai ți minte când ți-am sfârtecat lacrima? nu ai înțeles de ce sângerarea tălpilor este ca un frunziș unde arborii au aripi și un singur trunchi din care împăturesc în inimi circulare viața Referință Bibliografică: liniștea picura din streașina cerului / Daniel Dăian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 258, Anul I, 15 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Daniel Dăian : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
LINIŞTEA PICURA DIN STREAŞINA CERULUI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356823_a_358152]
-
și Fulga și-a zis că a visat, că nimic nu a fost adevărat, dar Aurel a strîns-o de mînă și i-a zis că are o bucățică de scoarță de copac lipită de fustă, pe ce Dumnezeu stătuse, pe vreun trunchi de brad, de se umpluse de rășină?! și atunci ea și-a dat seama că n-a visat, că totul a fost aievea și și-a privit frații cu tristețe: putea să le ghicească gîndurile și știa că le era
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 68-69 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356728_a_358057]
-
pirostiile să și le pună, împreună cu domnișoara Lilicuța Țăranu, mai spre toamnă, după ce se întărește puțintel vinul și merge mai bine pastrama și sfîrîie mai cu poftă mititeii pe grătar, dar pînă atunci mai erau multe de făcut, mai erau trunchiuri de pomi prin livezi nedate cu var, frunzulițele dădeau să spargă mugurii și livezile de pruni păreau ninse. Sigur că discuția nu avusese loc de florile cele cărămizii ale mărului, cînd Mancuse s-a întors acasă de la crîșma unde stătuseră
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 68-69 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356728_a_358057]
-
sfîșia lăuntrurile, lumea era mai frumoasă, femeile lipseau, bombăneau poate în jurul sobelor, cu copiii atîrnați de poale, greu și pentru ele, ce e drept e drept, da' cine doboară stejarii și se luptă pînă îi vine sîngele în plămîni cu trunchiurile insuportabil de grele? Discursul lui era mai încăpător ca burta acelei balene proverbiale, luneca pe valurile filosofiei de circumstanță, se adîncea în promiscuitatea blestemelor ancestrale, se ridica dincolo de ispita ce ne prăbușește în neputință, sonda misterul de nepătruns al credinței
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
scriitor?! Și ce să-i fi răspuns eu?! Am zîmbit stingherit și l-am rugat pe Cezar Dunăreanu să-și expună părerea, pentru că era interesantă. Prietenii, hă! a pufnit el. Vă spun eu cum stă treaba ... Trăiește în pădure, pe trunchiurile buștenilor putrezi, o ciupercă numită frumos de tot, auzi nume de zînă sau de prințesă din povești, “Armillaria mellea”, să oftezi ca prostul de atîta imaginație cîtă ți se bulucește în minte, dacă pătrunzi în pădure pe la nouă seara ... și
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 62-67 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356744_a_358073]
-
276 din 03 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului CURCA, povestire de Titina Nica ȚENE Un cer albastru ca vioreaua prevestea o zi splendidă. Căldura juca în aer. Era ora prânzului. Nu aveam ceas. Dar știam de la tata că dacă umbra trunchiului salcâmului ajunge la baza trunchiului mărului din colțul ogrăzi este ora 11. Așa socoteam timpul, ora 11- prâmzul, ora 16-amiază, umbra salcâmului prelungă ajungea în colțul celălalt, în dreptul cotețului de găini, și ora 20- seara și apoi noaptea cu stelele
CURCA, POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356941_a_358270]
-
Toate Articolele Autorului CURCA, povestire de Titina Nica ȚENE Un cer albastru ca vioreaua prevestea o zi splendidă. Căldura juca în aer. Era ora prânzului. Nu aveam ceas. Dar știam de la tata că dacă umbra trunchiului salcâmului ajunge la baza trunchiului mărului din colțul ogrăzi este ora 11. Așa socoteam timpul, ora 11- prâmzul, ora 16-amiază, umbra salcâmului prelungă ajungea în colțul celălalt, în dreptul cotețului de găini, și ora 20- seara și apoi noaptea cu stelele cât cepele puse la uscat
CURCA, POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356941_a_358270]
-
săptămâni curca nu mai ouă acasă. Urmărițo! Vedeți că are obiceiul să meargă în tufișurile de pe margini din Dadeșu “. Era palpitant. Trezeam frații. Mâncam ceva în fugă și ieșeam în curte. Deși era prânzul, adică umbra salcâmului era la baza trunchiului mărului, pâcla de ceață nu se ridicase de pe Dadeș. Prima dată dădeam să mănânce la păsări. Luam în pumni grâu și, sărind într-un picior, strigam cât ne ținea gura: pi, pi, pi, pui, pui, pui ... ! Se strângeau în jurul nostrue
CURCA, POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356941_a_358270]
-
har Psalmii de credință din altar Luminează fețele cu seara Jertfa lumânării, purpuriu Razele aruncă pe pereți Suferința din atâtea vieți Să facă roditor acest pustiu Doamne curățește-ne de vină Smerenia ne-așează în genunchi Lumânarea arde ca un trunchi Noduros, în valuri de lumină Doamne dă-mi puterea ca să ard Răutatea fiecărei zile Asemeni adierilor subtile Crusta de păcate ca un fard! Referință Bibliografică: Rugă / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 322, Anul I, 18 noiembrie 2011
RUGĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356631_a_357960]
-
mână în mână se îndreptară spre căsuța lui Peter Pan. El văzu lacrimile din ochii fetei. Încercă, să o înveselească: - Uite, căsuța din copac e locul meu secret. Îl împart doar cu tine! Fata îi zâmbi recunoscătoare. Împreună urcară pe trunchiul noduros. Fata își pierdu echilibrul țipând după ajutor. Se prăbuși, pierzându-și cunoștința. Cineva îi dădea palme ușoare peste obraz. Se dezmetici cu greu. M. îi rostea îngrijorat numele: - Iubito, ce e cu tine? o strânse cu putere la piept
LUMEA DIN OGLINDĂ de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356658_a_357987]
-
azvârlit în desuetudine ideea de cinste și demnitate, și i-a împins pe oameni spre păcat. Ce să mai înțeleagă copiii, tinerii despre patriotism, despre mândrie, dreptate, cinste, demnitate, conștiință, omenie? Păduri cu prea multe uscături! Iar arbori verzi, cu trunchiuri falnice sunt umbrite de uscăturile din jurul lor ... Filozofi ai timpurilor de demult (presocraticii) s-au ocupat de aceste probleme ale omenirii. Parmenide spunea: „Dacă nu dorești multe, și puținul îți va părea mult, căci o dorință modestă face ca sărăcia
LĂCOMIA FĂRĂ DE SFIALĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356623_a_357952]
-
azvârlit în desuetudine ideea de cinste și demnitate, și i-a împins pe oameni spre păcat. Ce să mai înțeleagă copiii, tinerii despre patriotism, despre mândrie, dreptate, cinste, demnitate, conștiință, omenie? Păduri cu prea multe uscături! Iar arbori verzi, cu trunchiuri falnice sunt umbrite de uscăturile din jurul lor ... Filozofi ai timpurilor de demult (presocraticii) s-au ocupat de aceste probleme ale omenirii. Parmenide spunea: „Dacă nu dorești multe, și puținul îți va părea mult, căci o dorință modestă face ca sărăcia
LĂCOMIA FĂRĂ DE SFIALĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356623_a_357952]
-
alte merite culturale, cu totul deosebite, toate: Președinte al Ligii Scriitorilor din România - filiala București, și redactor-șef al, la fel, premiatei în Japonia, revista „Cetatea lui Bucur”!), „Semnele timpului”, este un model pentru echilibrul cosmic al neoclasicismului, altoit pe trunchiul mental al neo-modernismului, cu ușoare tente de trans-modernism...dar, de fapt, „mestecând”, epuizând și... „fentând”, „cu strategie”, toate curentele din proximitatea de Duh a scriitoarei! Dacă în „Manifestul Cercului literar de la Sibiu”, din 1943, Negoițescu & Comp. încercau un armistițiu cu
ADRIAN BOTEZ ALCHIMIA ECHILIBRULUI DEMIURGIC -SEMNELE TIMPULUI AUTOR ELISABETA IOSIF de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355066_a_356395]
-
a încercat să se elibereze, dar într‑o fracțiune de secundă o mână i s‑a așezat pe gură și alta pe cap și, cu o forță pe care ea nu a putut‑o învinge, au obligat‑o să‑și îndoaie trunchiul. A văzut pantoful negru, bărbătesc, de pe un picior ce deschidea larg portiera și imediat a fost împinsă și trântită cu brutalitate pe canapea. Fruntea și nasul au frecat puternic husa aspră și urât mirositoare în care s‑au înfundat, presând
CHEMAREA DESTINULUI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355583_a_356912]
-
erai minunea venită de dincolo de timp. Te-am îmbrățișat iar tu îmi dădeai crengile tale-nflorite ca să le mângâi florile ce se deschideau încet pentru mine. Erau acolo toate zâmbetele lumii și eu le prindeam în palmele mele alunecând peste trunchiul tău tânăr. Cu înfiorare răspundeai degetelor mele mângâindu-ți mătasea Și buzele mele lunecau tot mai departe.... tot mai departe ... Cu gândul am frământat marmora albă iar ea a devenit vioara ce-mi cânta luceferii sub brațul lunii arcuit într-
VIS DE SEARĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 886 din 04 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346238_a_347567]
-
Acasa > Poezie > Amprente > AMINTIRI... Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1905 din 19 martie 2016 Toate Articolele Autorului amintiri... laptele zorilor umple puțurile uitate ale acestei primăveri, crește o viață nouă, frunze, trunchiuri fragile, flori, gâze, heroglifa unui zgomot zace pictată în aer peste grădina mea, o lumină de ambră peste tot din care fug încet sunetele, s-au șters demult pașii fetei care-mi apărea ca o naiadă și-mi mângâia fruntea
AMINTIRI... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368958_a_370287]