1,575 matches
-
pantalonilor pe un scaun, fără să aștepte să-l invite cineva, cu aerul că acel loc îi era rezervat și că i se cuvenea doar lui și numai lui, încă de la facerea lumii. 4 Stelian se întoarse la el acasă tulburat și îngrijorat de ceea ce i se ceruse, într-o manieră mai mult sau mai puțin ultimativă. În zilele care urmară, el întoarse lucrurile pe toate fețele, ca să găsească o cale de a ieși din noua încurcătură. Situația aceasta îl făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cer născut Și vraja-i dulce mă-nvelea. Și azi mai știu ce drag mi-era Cel ce în vis mi-a apărut. Marea de-argint Vino, zbuciumată, val unduios în cristal, Vino, albastră, violetă și verde la mal, Vino tulburată ori însorită, zâmbind, Către mine, dantelă în luciu de-argint. Șoroștinean Florin, clasa a VII-a Școala Gimnazială Păuca, structura Bogatu-Român Sibiu profesor coordonator Tili Dana Mama înger păzitor Mama - i înger păzitor, Pentru noi și-ar da și viața
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
parcă toate sunt menite să facă același lucru - să cresteze lumea aceasta alcătuită din groază. Tunetele urlă prevestind înălțarea la cer a acestor victime nevinovate. Vărsarea de lacrimi glaciale din jurul meu e cea care mă trezește; ea-mi liniștește sufletul tulburat. Încetul cu încetul încep să-mi aduc aminte ce s-a întâmplat. Memoriile mă sufocă cu tristețe și vinovăție. Eu, mama, tata, fratele meu - toți în mașină. Ploaia orbindu-ne cădea cu repeziciune înfăptuind marea lacrimilor de gheață în care
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
rîndul ei. O siluetă cu mers straniu, șovăielnic și sacadat. În loc să se Îndrepte spre dolmen, ca celelalte, se duse să se posteze lîngă un tumulus celtic Înălțat În apropiere, și nu se mai clinti din loc. Liniștea se Înstăpîni iarăși. Tulburată doar de zgomotul talazurilor care se spărgeau de recifele din golful Jefuitorilor de corăbii, la douăzeci de metri mai jos. * * * Cu gîtlejul năpădit de apă sărată, Începu să se sufoce și se simți trasă la fund de un curent violent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
gură! Din respect pentru moartea lui Gildas, tăceți din gură! În clipa aceea, Își dădură cu toții seama că Marie stătea În pragul ușii. În tăcerea care se așternuse, ea se apropie de masă, luă una din scrisori și citi mesajul, tulburată. Milic ieși fără să scoată o vorbă, punînd În trecere mîna pe umărul fetei lui. Fără să-i arunce surorii lui măcar o privire, Loïc Îl urmă. Ședința se amînase. Se agită prea mult, gîndi Marie. Yves Pérec mergea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
strecurase. În ciuda violentei vijelii, numeroși erau cei ce se adunaseră În fața hotelului de Îndată ce zvonul arestării lui Loïc se răspîndise, iar acum asistau, neputincioși, la plecarea mașinii jandarmeriei, care-l transporta pe fratele Mariei la postul de poliție. O tăcere apăsătoare, tulburată doar de șuierul rafalelor de vînt, Însoți ieșirea lui Lucas. Acesta Înfruntă o clipă zidul compact de priviri ostile, cînd un glas aspru și tăios se făcu auzit. - Ești mîndră de ce-ai făcut, piază rea? Doar cînd o văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
zîmbească, apoi, din trei pași mari, o ajunse din urmă și o apucă de Încheietura mîinii. Ofuscată, Marie se zbătu. - Dă-mi drumul! Da’ dă-mi odată drumul, amărîtule! - Atunci, dă-mi cheia... Ai luat-o pe a mea... Marie, tulburată, se uită fix la cheie, constatînd că avea dreptate. Lucas Îi accentuă stinghereala: - Era din nebăgare de seamă sau trebuie cumva să cred că... Marie Îi aruncă o privire ucigătoare și dădu drumul cheii pe care el o prinse din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
veșmintele și părul turtite de suflul palelor, numeroși localnici veniseră să asiste la decolarea elicopterului care o lua pe Marie, tot inconștientă, ca s-o ducă la Brest. Lucas, din reflex profesional și ca să uite că Își simțea inima profund tulburată, Îi scrută atent din ochi pe fiecare În parte, dar chipurile și privirile rămîneau impenetrabile. Îl remarcă pe Ryan, care părea afectat. Yvonne și Gwenaëlle Le Bihan fură printre primele care făcură stînga-mprejur și se Îndepărtară. Mama și fiica aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mărturisise el În cele din urmă, Înainte de a ceda sub hohotele lor de rîs. De ce nu-i dăduseră ascultare? Anne simți dorința de a fugi spre Marie, de a o cuprinde În brațe, de a plînge odată cu ea. Totuși șovăi, tulburată, fără să vrea, de superstiția care sporea În ritmul deceselor și pe care cei mai Înverșunați o imputau fetei Kermeur, rămasă pe loc În ciuda avertismentelor. Și apoi, mai era și Christian, pierdut În Atlanticul de Nord... Încă mai șovăia, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mai convingătoare, o manevră pentru a arunca dezonoarea asupra familiei noastre și a ne stăvili proiectele de mărire a fabricii de faianță. Nimic mai mult. Și știu foarte bine cine e josnicul corb care se ascunde Îndărătul acestei orori! Ronan, tulburat, o văzu că-și Înhață cheile mașinii de pe birou și o ajunse din urmă cînd cobora scara. - Doar nu crezi că familia Kersaint s-ar coborî pînă la... - Șacalii ăștia sînt În stare de orice, dragul meu, Îl Întrerupse ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
avut de ales, murmură el. Am nevoie de dumneata. - Netrebnic ești dumneata! O privi cum dispare În interiorul bacului și, de n-ar fi fost omul care trăgea pasarela, ar fi sărit poate la bord. Dacă ar fi fost mai puțin tulburat, ar fi băgat de seamă că Ryan, sprijinit În coate de bastingaj, nu scăpase nici o frîntură din schimbul lor de cuvinte. Privi spre soare-apune vreme Îndelungată după ce contururile insulei se pierdură În zare, cu sentimentul difuz că Îi fusese amputată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Poate, da... Timbrul vocii lui era dintr-odată atît de intim Încît Marie, surprinsă, ridică ochii spre el. Lucas nu se mai gîndea deloc la anchetă, ci la ce Înțelesese din sentimentele lui cînd crezuseră că vor muri. Marie, foarte tulburată, nu putu articula o vorbă și nici nu se simți În stare să susțină privirea lui Lucas, atît de limpede citea acolo sentimentele pe care le avea pentru ea, căci nu ascundea nimic. - Ceea ce ți-am spus atunci, cînd eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În mod discret ce-mi stătea În putere pentru ca existența ta să fie fericită, singurul meu țel ar fi fost numai să-ți devin prieten. Doar un prieten scump inimii tale. Dar, hotărît lucru, nu ăsta era destinul nostru. Marie, tulburată, auzea, la fel ca el, pașii grăbiți care răsunau pe scară ca un fel de numărătoare inversă. - SÎnt fericit că exiști, Marie, ești cel mai frumos lucru care mi s-a Întîmplat vreodată. Îți doresc toată fericirea din lume alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de sângele cald ce curgea prin văile lunii, dar la vederea fetei setea mi se potolea pe dată. Oamenii au fost tot mai înfricoșați de apariția pregnantă a lunii noapte de noapte și de nemicșorarea ei. Nimeni nu mai dormea, tulburat fiind de radiația și strălucirea puternică a lunii. După câteva zile, mi-am luat inima în dinți și am cerut-o de nevastă pe fata din lună. Nu prea înțelegeam nici eu cum ar fi fost posibil așa un lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
este că ne-am descurcat onorabil și mai ales original! (Judecătorul continuă să dea din cap în ritmul muzicii și stă cu ochii pironiți în ceafa Philomenei. Nu pare deloc interesat de conversația dintre Dora și Philip. Philomena este vizibil tulburată și se șterge la ochi cu șalul, dezvelindu-și ușor o aripă.) Judecătorul: Doamna Philomena, îndrăznesc să fac remarca că anumite transformări bizare au survenit și în fizicul dumneavoastră. Pesemne relaționarea dumneavoastră puternică cu soții Philip să fi condus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Meșterul din Como fusese găzduit În mânăstirea franciscanilor, În aripa pe care călugării o puneau la dispoziția pelerinilor. Părintele stareț nu se miră prea mult când Îl văzu că sosește. Nici când află de moartea oaspetelui său nu păru prea tulburat. Poate că acel calm al său era o consecință a impasibilității unui suflet deprins să se confrunte cu fragilitatea vieții omenești. Ori poate că se obișnuise cu prezențele trecătoare prin acel edificiu, iar moartea, la urma urmei, era un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
era altcineva, ascuns În scobitura unui arc, care supraveghea un punct aflat de cealaltă parte a curții. Purta livreaua oamenilor lui Bargello. Îl spionau, blestemații. Se Întoarse anevoie și se duse spre dânsul cu un aer amenințător. Omul nu părea tulburat. Pe fața lui se zărea o lucire azurie. Dante se opri nesigur, trecându-și mâna peste frunte. — Tu? Necunoscutul nu spuse nimic, mărginindu-se să Îl privească la rândul său. — Aș vrea să-ți mulțumesc, pentru ieri noapte la San
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
imaginea unui consiliu de bestii Înțelepte, unde Cecco era vasiliscul care venea să li se alăture celorlalte. Dar jilțul gol al lui Teofilo era acolo spre a aminti că, printre acele bestii, se ascundea o fiară. Până și Baldo părea tulburat și nu veni la masă cu solicitudinea sa obișnuită. Dimpotrivă, parcă voia să se țină la distanță. Dante fu nevoit să Îl cheme de mai multe ori până când, În cele din urmă, se hotărî să Îl servească. Poetul goli cupa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nebunește, fără țintă, izgonită de teamă. I se părea că și-a găsit rădăcinile, seva urca din nou în trupul ei, care nu mai tremura. Lipită cu tot pântecele de parapet, întinsă către cerul rotitor, aștepta ca în inima ei tulburată să coboare pacea și să se facă tăcere. Ultimele stele ale constelațiilor căzură în ciorchini, mai jos, pe cerul deșertului, și încremeniră. Atunci, lină și chinuitoare, apa nopții începu s-o umple pe Janine, înecă frigul, urcă încetul cu încetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
a țipat și ea, dar înăbușit, și atunci, urlând întruna și neluându-și ochii de la idol, vrăjitorul a posedat-o repede, cu răutate, fără să se vadă ceva din chipul femeii, îngropat în cutele grele ale rochiei. Singur, cu mintea tulburată, am început atunci să strig și eu în neștire, da, am urlat de spaimă către idol, până când am fost zvârlit cu o lovitură de picior lângă perete, și am mușcat din sare, așa cum astăzi mușc din piatra stâncii, cu gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
lumină crudă, aici penumbra era odihnitoare. Din când în când venea câte un prieten și se oprea dedesubt. - Ce faci acolo, Jonas? - Lucrez. - Fără lumină? - Da, pentru moment. Nu picta, dar medita. În această penumbră și în această liniște abia tulburată, care, dacă o asemuia cu tot ceea ce trăise el până atunci, i se părea liniștea deșertului sau a mormântului, își asculta propria inimă. Toate acele zgomote nu mai aveau parcă nici o legătură cu el, deși i se adresau lui. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
mai singuri și anormali de beți, studiez o eroare despărțind vântul de nori, calculând, câteodată, zero cu zero plus noi, cine mai crede că toate nu-s erori ? ne afundăm metodic cu gândul în noroi... Cântec Timpul acela eram eu, tulburat ca un cer înnorat, doar secundele se mai vedeau uneori despărțite de gândul imaculat, îmi pierdeam glasul pe un ram de măslin, floare de mâine, floare de os, nu-mi mai simțeam nici minutele toate atingându-mi privirea melodios, îmi
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
regulă se aplică pentru întregul departament de Resurse Umane. Sunt o adunătură de cretini. Dacă se pot pune bine cu Vivian, chiar și numai pentru o secundă, atunci te vor trăda de câte ori vor avea ocazia. Am înțeles, am răspuns eu tulburată. — Numărul trei - Phil a băgat mâna în buzunar și a scos o carte de vizită, pe care mi-a întins-o - un psiholog bun. Trebuie să începi să mergi la el de-acum. Femeia asta lucrează de ani de zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
a spus Randall, folosindu-se de noua poreclă pe care mi-o găsise. M-a mângâiat pe umăr cu blândețe. Poate că nu merită să te stresezi atâta. Poate... — În nici un caz, l-am întrerupt, clătinând din cap. Oricât de tulburată mă simțeam, nu puteam să renunț. Mă jurasem c-o să rezist un an și era nevoie de ceva mai mult decât o singură cotonogeală ca să mă scoată de pe șine. Am să-i dovedesc că greșește, am bolborosit, mai mult către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Grant Books, adică douăzeci de ani oriunde altundeva - însă ea nu părea nici pe departe afectată de faptul că Vivian se descotorosise de el fără milă. Dacă mă gândeam mai bine, adevărul era că n-o văzusem niciodată pe Dawn tulburată și, de obicei, ea era direct în bătaia focului lui Vivian. O altă parte din mine îi admira profesionalismul neclintit. O parte din mine îl considera înfricoșător. Asta ar trebui să fie tot, a spus ea vioaie, după ce am terminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]