1,788 matches
-
acest țel de visul grecilor, căci asta visau cu ochii deschiși toți de la mic la mare: să vină ca un mesia țarul rușilor și să-i izbăvească de otomani... Ah, de câte ori nu i se păruse că aude aievea dangătul de tunet al clopotului Sfintei Sofia, văzând la fiecare bătaie cum se năruie ca de cutremur pe rând minaret după minaret, lăsând întreg cerul Bosforului să se sprijine pe crucile ctitoriilor împărătești. Vise, vise de om bătrân care doarme cu ochii deschiși
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
trebuie traversat în fața orașului omonim; nu există alte vaduri. Ne-am dobândit odihna pe drept și am gustat-o sub acoperișul amabilului și savantului nostru prelat. Am ajuns exact de sărbătoarea Sfântului Ilie (profetul Elie), cinstit aici ca stăpân al tunetului, patron al trăsnetului, cel care împarte norii și alte accidente atmosferice. Această zi e foarte respectată de creștinii din Orient; ei așteaptă mereu întoarcerea profetului pe carul de foc care l-a luat la ceruri. Părăsim cu mâhnire această încântătoare
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
istoricul de artă Juan Plazaola. I.2. Sacrul, fundament al creației artistice 85 Din vremuri îndepărtate, omenirea a demonstrat o curiozitate nativă față de debuturile existenței sale. Omul acelor timpuri trebuie să fi fost marcat în fața focului, a cerului înstelat, a tunetelor sau în fața oricăror altor fenomene, pe care le putea observa, dar pe care nu și le putea explica. La începuturile civilizației, natura a reprezentat un mister profund, față de care ființa umană a manifestat un respect necondiționat, cel puțin atât timp cât aceste
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
grupă despre elementele specifice fiecărui anotimp (care sunt lunile anotimpului, schimbările care au loc în natură, fenomene ale naturii specifice anotimpului, viața plantelor și animalelor, activitățile oamenilor). Se vor recita versuri memorate la orele de Limba română despre ploaie, fulger, tunet, vânt, zăpadă etc. Dacă la Științe recapitularea cunoștințelor se va face pe grupe, cunoștințele de la celelalte arii curriculare se vor include frontal, fiind antrenată întreaga clasă. Ca resurse se vor folosi metode și procedee multiple, folosite la toate ariile curriculare
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
căderea Domnului. -Iată-ți dușmanii Măria-ta. -Ahaaa!Boier Cornea e capul răutăților!Adu-i aici Grațiano. -Mefistofel ai auzit porunca?Adu-i aici pe boierii trădători. În sala tronului se stârni o vijelie care mișca draperiile grele din pluș purpuriu. Tunete și fulgere bizare degajau un fum dens. Din perdeaua de fum au apărut o sută de boieri, care văzându-și Domnul tremurau de frică, făcând plecăciuni, au îngenunchiat. -Iertare Măria-ta-strigau îngroziți cei o sută. -Gărzi!Descăpățânați-i!Leșurile să fie
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
singur, nu-ți spun mai mult, nici în rău, nici în bine. Astea sunt lucruri fără importanță, că îi plăcea Bourget și ceilalți, poate că îl distrau cum ne distrează muzica ușoară, ceea ce nu ne împiedică să ne înfiorăm de tunetele lui Beethoven. Mai bizar (adică nu e bizar, e conform cu atacul lui împotriva idealismului) e faptul că în clipa când el vede că Socrate de pildă opune instinctelor rațiunea, imediat îi apare în față decadentul tip, instrumentul descompunerii grecești. Lui
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
bun vehicul al holerei. " Afară de aceasta cred că procesele electrice din aer exercită o influență apreciabilă asupra epidemiei. Am observat, într-adevăr, de mai multe ori, în timpul acelei epidemii din Craiova, că după o furtună cu descărcări de trăznete și tunete violente, mai ales dacă ele se produceau noaptea, epidemia se înrăutățea de obicei în mod considerabil. Între ziua de 11 iunie și 6 septembrie 1848 am observat acest fenomen straniu de șase ori. " Această observație se adaugă la alte observații
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
a dragostei sale pentru sat. Erau oițele lui. Decizia o luase, dragostea pentru ei e prea mare. S-a întins cu rugăciunea în gând, căutând în ea salvarea fiecărui suflet din sat. S-a făcut zgomot zgomot, mare pe pământ, tunet, cutremur și tulburare. Deodată au ieșit doi balauri, gata, gata să lupte unul cu altul. Nu era loc pentru amândoi. Urletul lor era cumplit și tot norodul s-a pregătit de înmormântare, îngenunchind să-l cinstească pe Cel Drept. și
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
vedea nimic. În casă se lăsase frigul. Pereții ascundeau vântul, dar îi lăsau glasul să se audă. Timp de trei zile soarele nu s-a arătat. Ploaia a căzut necontenit, iar vântul urla flămând. Fulgerele despicau cerul în două, iar tunetele opreau inima în loc. Din când în când, câte un om se încumeta să iasă din casă și să aibă grijă de animale, în rest nici țipenie. Satele erau mute. Ascultau doar gălăgia ploii. La cele dintâi raze ale soarelului, Varvara
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
existenței înseși, cândva, a unui asemenea model ? Cosimo devenea cu anii tot mai extravagant, ursuz, solitar. Fericit să asculte răpăitul ploii, să primească descărcarea de ape a cerului „vertical, drept în creștet și pe umeri“. Îl îngrozeau, însă, fulgerele și tunetele, se ghemuia într-o manta, să nu le vadă și să nu le mai audă, după ce zăvorâse ușile și acoperise în mare grabă ferestrele. N-ar fi singura ciudățenie a acestui om încântător și excentric, cu un respect religios față de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
să trimită decât aceleași măști ale unei unice, nesfârșite familii, mediocritatea înconjurând tot pământul. Vulcan ? Abia am preluat flacăra, să împrăștiem incendiul de-a lungul și de-a latul pădurii, mai luptăm cu propria noastră bestialitate. Și iar piere tumultul, tunetul valurilor se stinge. M-au părăsit, s-au lepădat de ezitările mele. Revăd incendiul visului, al sângelui turmentat. Fata aceea, evadând în cărți și dorinți rapide, delicată, pătimașă, nevrotică, nu știe decât acest cod fracturat, întrerupt, semnale scurte, grăbite, smulse
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
streine. Ci-ntr-un nor de abur, într-un văl de ceață, Își ascunde tristă galbena ei față. Horia pe-un munte falnic stă călare: O coroană sură munților se pare, iar Carpații țepeni îngropați în nori Își vuiau prin tunet gândurile lor. Eu am - zise-un tunet - suflet mare, greu, Dar mai mare suflet bate-n pieptul său; Fruntea-mi este albă ca de ani o mie, Dară a lui nume mai mult o să ție. Nalți suntem noi munții - zise
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
într-un văl de ceață, Își ascunde tristă galbena ei față. Horia pe-un munte falnic stă călare: O coroană sură munților se pare, iar Carpații țepeni îngropați în nori Își vuiau prin tunet gândurile lor. Eu am - zise-un tunet - suflet mare, greu, Dar mai mare suflet bate-n pieptul său; Fruntea-mi este albă ca de ani o mie, Dară a lui nume mai mult o să ție. Nalți suntem noi munții - zise-un vechiu Carpat, Dar el e mai
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pe care le naște durerea, Nebună copilă cu-amorul ceresc - O cât te iubesc! {EminescuOpIV 19} CÎND MAREA... Când marea turbează de valuri împinsă Și-și scutură coama de spume și vânt, Când nori-alung ziua din lumea cea plânsă Când tunete cânt-; 5Atunci printre nouri, prin vânt și prin unde O rază de aur se toarce ușor Și-n fundul sălbatec al mărei pătrunde Prin vânt și prin nor. Ce caută raza din ceruri venită, 10Din galbena steauă ce-aleargă prin
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Din carnea-i putrezită, din noroi S-au născut viermii negrului cadavru; Oamenii. Spre a-l batjocori până și-n moarte Ne-am născut noi, după ordin divin, Făcuți ca să-și petreacă Dumnezeul Bătrân cu comica-ne neputință, Să rîdă-n tunet de deșertăciunea Viermilor cruzi, ce s-asamăn cu el, Să poată zice-n cruntă ironie: Pământ rebel, iată copiii tăi! {EminescuOpIV 92} MIRADONIZ Miradoniz avea palat de stânci. Drept streșină era un codru vechiu Și colonadele erau de munți în șir
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
daci răstindu-și fruntea surpă norii toți cu ei. Lupta-i crudă, lungă, aspră. Lumin-pavezele dave, Sori și lune repezite printr-a norilor dumbrave Ard albastrele armure ale zeilor romani; Pașii lor amestec cerul - caii tropotă iar bouri Ca de tunete un secol împlu halele de nouri Și se frâng crâșnind în scuturi spadele-albe-a lui Vulcan. În zădar, căci neînvinse șiruri lungi de bătălie Își sdrobesc armele-n scuturi pe a cerului cîmpie: Neînvinși ș-unii și alții - ș-unii ș-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de neguri și somn. El privea la focuri roșii și la stânci de umbră pline; Ca un clopot clar albastru și stropit cu mii lumine Cerul lumea o cuprinde cu sinistru-i mândru Domn. Amorțit el mișcă limba lui de tunet printre nouri, Trezea, scăpărând printr-înșii, ale văilor ecouri, iar în cârduri cuvioase stelele se mișcă-ncet, Intră-n domele de neguri argintii, multicoloane; De-a lor rugă-i plină noaptea. A lor dulci și moi icoane Împlu văile de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
apă vie într-un șes încîntător. Cine bea din el nu moare... O, aș bea să văd anume C-a venit domnia morții, sfărâmând bătrâna lume - Stele cad și în cădere alte lumi rup cu lovire; Într-a cerurilor domă tunetele să vuiască Ca mari clopote de jale, fulgere să strălucească Ca făclii curate, sfinte pe pămîntu-nmormîntat. Marea valur-le să-și miște și să tremure murindă, Norii, vulturii mariumbrii, a lor aripi să-și aprindă, Fulgeri rătăciți s-alerge spintecând aerul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-și aprindă, Fulgeri rătăciți s-alerge spintecând aerul mort; În catapeteasma lumii soarele să-ngălbenească, Ai peirii palizi îngeri dintre flacăre să crească Și să rupă pînz-albastră pe-a cerimei întins cort. Fulgerele să înghețe sus în nori. Să amorțească Tunetul și-adînc să tacă. Soarele să pîlpîiască, Să se stingă... Stele-n ceruri tremurând să cadă jos; Rîur-le să se-nfioare și-n pământ să se ascunză Și să sece-a lumei față, să se facă neagră. Frunze Galbene, uscate, cerul lumile
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vânturi și clatin pădurea de brad, Prăval pietre mari din culmea cea stearpă, Aruncă bucăți cu pomi și cu iarbă Ce-n urlet în râuri se nărue, cad. Furtuna la caru-i lungi fulgere-nhamă Și-i mână cu glasul de tunet adânc, Vuiește a vântului arfă de-aramă Și vulturu-n doliu copiii și-i chiamă, Prin nouri cad stele și-n abis se sting. Și grindini cu ghiața cu ghemuri ca rodii Se sparg de a stîncelor coaste de fier Și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
trece dus de steaua ce sboară ca un gând Și când veni sânt mare, pe-a caosului vale Dă drum stelei, s-aruncă în hăul fără fund. De-asupra vedea stele și de desuptu-i stele, El sboară fără preget ca tunetul rănit; În sus, în dreapta, -n stânga lanurile de stele Dispar. - El cade-un astru în caos asvîrlit. Căci la un punct albastru privirea-i ațintită: L-a caosului margini un astru blând ușor; Cale de mii de zile el cade
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Plâng, Frâng Sperios v-o creang-uscată. ISVORUL (tenor) Isvor Din munte cobor, Când vântul v-o ramură farmă Fac larmă! (Cerul se coboară. Armonie. Schimbare. ) SCENA I Sara. Furtună. MUREȘANU (singur) Cum norii strigă jalnic și marea sparge piatră Și tunete bătrâne pe-a ceriurilor vatră Pocnesc cu-a lor ciocane, moșnegi și falnici fauri, Ei făuresc furtunei coroana ei de aur... Se svîrcole în valuri marea cea sură-n veci Și în de stânci schelete, bătrâne, slabe, seci, Ea aiurind
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
arcate boltiri de fereastră, Priveai o lumină ca cerul albastră. Cum marea de valuri nu știe repaos, Astfel se frământă al norilor chaos, O stea nu lucește pe bolta cea largă - Pornit ca de vânturi sirepul aleargă. {EminescuOpIV 327} Un tunet cutremură lumea-n temei. Venea parc-o oaste călare de zei... Cu-a lui erghelie-nspumată de cai, Vuind vine mândrul al mărilor crai. Cu gâturi întinse sirepi de omăt Prin norii cei negri sburau spăriet, Mânați de gigantul cu barb-argintoasă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
găsia cuvinte Aflat-a semne mari, care o știu. ? Tu, taină mută, de zidiri mărime - Vorbesc dureri, ce nu pot să suspine. Ah, ce-i cuvântul, ce-i coloare, sunet, Marmura ce-i, pentru ce noi simțim? O coardă-atinsă imiteze-un tunet, Un ah! să spue cum ne chinuim Nu, nu... Și fie forma cât de nudă N-ajunge-n veci durerea noastră crudă. De bate-o inimă sub alba haină, Abia se mișcă creții de omăt. Un semn că sub ea se petrece
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
12. Prin puterea Lui tulbură marea, prin priceperea Lui îi sfarmă furia. 13. Suflarea Lui înseninează cerul, mîna Lui străpunge șarpele fugar. 14. Și acestea sunt doar marginile căilor Sale, și numai adierea lor ușoară ajunge pînă la noi! Dar tunetul lucrărilor Lui puternice cine-l va auzi?" $27 1. Iov a luat din nou cuvîntul, a vorbit în pilde, și a zis: 2. "Viu este Dumnezeu, care nu-mi dă dreptate! Viu este Cel Atotputernic, care îmi amărăște viața, 3
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]