KorAP: Find »[drukola/base=ușurat & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...52 53 54 ...91 >

2,252 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913

Blove, 44 de ani, fără profesie - aici s-a făcut simțită prima ezitare. Gosseyn notă mental acest amănunt, dar nu comentă. O frână în problema profesiei, întrerupere bruscă în fluxul nervos. - Numele dumitale are vreo semnificație? întrebă el. Yanar păru ușurat. Dădu din umeri. - Yanar, de la centrul de naștere Wilvry, insula Blove. Deci acesta era procedeul. Gosseyn manevră cablul încă odată, și spuse curtenitor: - Dumneata ești hărăzit într-adevăr cu darul anticipării. N-am mai întâlnit ceva asemănător. - Nu-i bun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
personal, presupus a fi al Discipolului. Așa cum sesizase, locul era liber. Curios, Gosseyn se uită în jur. Erau niște fișiere în peretele din stânga și un sistem complex - complex și aparent special - de mecanisme și comenzi de distorsoare. În același timp, ușurat și descumpănit, Gosseyn se întreba ce să facă, Yanar fiind eliminat. Desigur, acest fapt nu schimba situația: omul era jenant, nu periculos. Gosseyn se îndreptă spre fișiere. Toate aveau încuietori magnetice, dar le putea deschide lesne cu ajutorul creierului secund. Fiecare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
asta. Se furișă în interior și închise fără zgomot ușa în urma lui. Cripta, acum familiară, se întindea înainte-i. Tăcere. Ajunse în siguranță înăuntru, se duse la ușa debaralei. Își ținu respirația crăpând ușa pentru a străpunge spațiul umbros: răsuflă ușurat văzând corpul întins pe sol. Sosea la timp. Acum, problema consta în adăpostirea trupului său inconștient. Mai întâi de toate, ascunse matricea sub o lădiță de metal, pe o etajeră. Apoi, foarte repede, îngenunche lângă corpul nemișcat și își încordă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365

Relaxează-te, fiule, ce zici? Nu, nu se poate relaxa. Rima, hai să facem schimb de locuri. Pînă la urmă, vreau să stau cu McPake. O fi el gras, dar cel puțin reacționează. Schimbă locul cu Rima. Lanark se simți ușurat și jignit. Două-trei conversații se desfășurau în jurul lui, dar îi lipsea încrederea de a participa. Rima îi oferi o țigară. — Mulțumesc, zise el. Prietena ta e cumva beată? — Frankie? Nu, așa e ea de obicei. Nu e tocmai prietena mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
i-ar îndepărta unul de celălalt. Dorința lui neliniștită de a fi tandru cu cineva care avea nevoie de tandrețe dar o respingea îi stînjenea mîngîierile, pînă cînd ardoarea genitală îi goli mintea de orice gînd. După aceea se simți ușurat și ar fi dorit să doarmă. O auzi însă cum se scoală iute de lîngă el și începe să se îmbrace. — Ei? A fost distractiv? îl întrebă tăios. încercă să se gîndească puțin, apoi îi spuse sfidător: — Da. Foarte distractiv

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
Lanark o luă în vîrful picioarelor pe lîngă perete, căutînd figura din Correctio Conversio și privindu-l uneori pieziș pe Ozenfant. Profesorul fixa călușul chitării cu atîta delicatețe și concentrare, că nu se cuvenea să-l deranjezi. Lanark se simți ușurat cînd ridică tapiseria, se aplecă și intră în tunelul cu boltă joasă. Se așeză în cămăruță, lipindu-și spatele de curba caldă a peretelui. Singurele mișcări erau ale creaturii argintii care-și încleșta și descleșta mîna, iar singurul sunet era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
ca și cum luase cîteva kilograme în greutate, inima începuse să-i bată mai lent și aerul i se îngroșase în plămîni. Și gîndurile îi deveniseră groase și greoaie. La ceai, îi povesti tatălui despre interviu. — Slavă Domnului! zise domnul Thaw oftînd ușurat. — Da. Da, Slavă Domnului. Slavă Domnului. Da, într-adevăr, să-i aducem slavă Domnului. — Duncan, ce s-a întîmplat? Ce-i cu tine? — Nimic. Nimic. Lucrurile stau cît se poate de bine, cît se poate într-o lume ca asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
Thaw urcă repede dealul spre școală și trecu pe lîngă Marjory în holul de la intrare. O salută cu răceală, dar ea îl reținu, îi zîmbi și-i zise: — Unde-ai fost, Duncan? — Am dormit. — Vii la o cafea? Se simți ușurat și încîntat. Ea îi dădu mîna și merseră așa spre sala de mese. „E o lume interesantă“, își spuse el. CAPITOLUL 25. Despărțirea Luă Imperial Gazetteer of Scotland din 1875 din biblioteca tatălui său și citi: CANALUL MONKLAND, o cale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
E pentru hainele tale. Fereastra mată era puțin deschisă, iar el își aruncă privirea prin fantă, spre străzile din Blackhill. Soarele strălucea și copiii țipau. N-a durat mult, zise el. — Da, spuse taică-său lăsînd geamantanul jos. Mă simt ușurat acum. Cînd eu și Ruth or să urcăm pe Zermatt, or să știm că ești mai bine îngrijit decît acasă. Presupun că n-o să stau mult. Dacă aș fi în locul tău, Duncan, nu aș fi atît de nerăbdător să plec

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
le pot spune în prezența unui țînc. Vezi, femeile nu sînt ca noi. Sînt făcute din apă în proporție de șaptezeci și cinci la sută. Poți citi asta în Pavlov. Alexander își încleștă gingiile pe suzetă și începu să sugă. Lanark oftă ușurat. — Și bărbații sînt din apă, spuse el peste o clipă. — Da, dar numai șaptezeci la sută. Această diferență de cinci la sută e importantă. Femeile au noțiuni și sentimente la fel ca noi, dar sînt făcute și din valuri, valuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
că faci o treabă ca lumea. Dar l-am hrănit. I-am purtat de grijă. — Uf! Lanark se întinse pe pat urmărind-o. Acum era treaz, și o parte din vechea durerea de piept îi reveni, dar era recunoscător și ușurat în același timp. — Te-ai distrat bine la dans? o întrebă el după o vreme. — La dans? — Ai zis că te duci cu Frankie să dansați. — Așa am zis? Poate c-așa am spus. Oricum, am ratat-o pe Frankie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
afară începu să se deruleze cu încetinitorul. încetul cu încetul, motocicliștii urlînd zdrobiți erau zvîrliți în aer sau cădeau și se agățau agonizînd de capota mașinii, pînă cînd alunecau rînd pe rînd. Lanark împinse ușa de lîngă el și privi ușurat parcarea cu pietriș și un șir de motocase liniștite. — închide ușa, înghețăm, urlă Macfee. Lanark o închise fără chef. Corpurile încă se învîrteau ca într-un balet într-un vîrtej de praf. Două motociclete se zdrobiră provocînd o explozie uriașă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
ploaie caldă, torențială și rigolele se umplură rapid. Casele din jur îi erau necunoscute. Dădu colțul, ajunse la un grilaj și se uită în jos dincolo de cîteva niveluri de autostradă, la turnul întunecat și la fleșa strălucitoare a catedralei. Oftă ușurat, se cățără pe grilaj și coborî clătinîndu-se o pantă cu iarbă udă și lunecoasă. La marginea drumului, apa era de șaizeci de centimetri și curgea repede de-a curmezișul ca un pîrîu. Trecu prin ea pînă ajunse la benzi mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
a mă ajuta în situații dificile, spuse el Fetei Roșii. Vreau să vorbesc și cu Wilkins și cu tipul ăsta, Răutăciosul. Pe care dintre ei pot să-l văd mai întîi? — O, cu siguranță pe Nastler, zise fata roșie părînd ușurată. E invalid și oricine-l poate vedea cînd dorește. Dar nu vreți să vă beți cafeaua mai întîi? — Nu, spuse Lanark, și mulțumi morocănosului, pornind apoi după Fata Roșie prin mulțime. Weems și Monboddo încă dădeau mîna cu cei strînși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
și ochii omului erau închiși, iar vocea venea dintr-o batistă îngrijit împăturită, pusă în buzunarul de la piept. Tovarășul lui se uita la Lanark, cu gura și ochii larg deschiși. Un inel metalic cu mijlocul negru îi ieșea dintre dinți. Ușurat, Lanark auzi vocea unui polițist uman în spatele lui: — Ce se întîmplă aici? Nu există un Provost Lanark în Unthankul Mare, repetă omul de pază. — Există! spuse Lanark certăreț. Știu că programul indică faptul că delegatul din Unthank e Sludden, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
altele, deci apăreau mai puține virgule. A mai apărut o amînare, timp în care am readus textul la forma inițială. Totuși, aceste amînări mi-au permis să completez ilustrațiile din paginile de titlu și desenele de pe coperți. î Ați răsuflat ușurat cînd ați dat Lanark din mînă? R Da. O vreme, înainte să țin un exemplar în mînă, mi-o imaginam ca pe o cărămidă mare de hîrtie, de 600 de pagini, bine legată, din care o mie urmau să fie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912

adresă omului din dreapta sa. Nu primi nici un răspuns. Se întoarse către cel din stânga. Înainte de a fi deschis gura, acesta îi zise: ― Nu suntem autorizați să-ți vorbim. ― Autorizați? Gangsterii nu se exprimă astfel. Gosseyn se relaxă simțindu-se cu adevărat ușurat. În cele din urmă, mașinile, după ce urmară o curbă largă, intrară în viteză într-un tunel. Urcau o pantă slab luminată. După aproape cinci minute, tunelul deveni luminos în depărtare. Brusc mașinile ieșiră la suprafață pe un platou ușor oval

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
pune toate întrebările pe care le doriți. După aceea vă voi da instrucțiunile pentru aterizare. Gosseyn nu-și credea urechilor. Toate întrebările. Își regăsi graiul. Prima întrebare o avea pe buze: ― Cine sunteți? ― Un agent al Mașinii jocurilor. Gosseyn suspină ușurat. ― Mașina este cea care-mi vorbește prin intermediul tău? ― Numai în mod indirect. Mașina poate primi comunicări de pe Venus, dar nu emite ea însăși pe lungimile de undă interplanetare. ― Atunci acționezi individual? ― Am instrucțiuni. Gosseyn respiră adânc. ― Cine sunt? Așteptă cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
i se adresă: ― O.K., Gosseyn, mâinile sus! Gosseyn, încremenit la masă, privind circular în jurul lui realiză că Eldred Crang, agent galactic, detectiv venusian și adept în ascuns al non-A se întorsese în sfârșit acasă. Mai întâi se simți ușurat. Deoarece, până când oamenii de încredere și cu educație ― vor fi la curent cu pericolul care pândește civilizația, el ― Golbert Gosseyn ― trebuia să aibă grijă să rămână în viață. Încercă deci să privească sosirea lui Crang ca un element pozitiv în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
se aruncă. Abia pe o latură a tocului pantofului drept găsi circuitul imprimat al aparatului. Era un indicator electronic pe poziție făcut din același material plastic ca și pantoful, identificabil numai după circuitul complex reprodus după o microfotografie. Gosseyn răsuflă ușurat găsindu-l. Fără îndoială că Patricia Hardie utilizase unul asemănător în prima seară când fugise să-i cadă în brațe, pretinzând că are nevoie de protecție. Pe atunci n-avusese timp să se gândească cum, de fusese reperat. Era un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
în mod sigur, nu-i făcută numai să urce și să coboare. Ci te expediază la oricare din cele ― numără tuburile ― douăsprezece destinații. Bombănind pentru sine, se aplecă și examină atent tuburile, în căutarea unor repere. Nu întârzie să constate ușurat că fiecare tub era astfel montat încât să indice o direcție diferită. Unul dintre ele era îndreptat vertical în sus. Gosseyn nu ezită de loc. Poate că în clipa următoare va fi din nou capturat, dar trebuia să riște. Degetele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910

Blove, 44 de ani, fără profesie - aici s-a făcut simțită prima ezitare. Gosseyn notă mental acest amănunt, dar nu comentă. O frână în problema profesiei, întrerupere bruscă în fluxul nervos. - Numele dumitale are vreo semnificație? întrebă el. Yanar păru ușurat. Dădu din umeri. - Yanar, de la centrul de naștere Wilvry, insula Blove. Deci acesta era procedeul. Gosseyn manevră cablul încă odată, și spuse curtenitor: - Dumneata ești hărăzit într-adevăr cu darul anticipării. N-am mai întâlnit ceva asemănător. - Nu-i bun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
personal, presupus a fi al Discipolului. Așa cum sesizase, locul era liber. Curios, Gosseyn se uită în jur. Erau niște fișiere în peretele din stânga și un sistem complex - complex și aparent special - de mecanisme și comenzi de distorsoare. În același timp, ușurat și descumpănit, Gosseyn se întreba ce să facă, Yanar fiind eliminat. Desigur, acest fapt nu schimba situația: omul era jenant, nu periculos. Gosseyn se îndreptă spre fișiere. Toate aveau încuietori magnetice, dar le putea deschide lesne cu ajutorul creierului secund. Fiecare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
asta. Se furișă în interior și închise fără zgomot ușa în urma lui. Cripta, acum familiară, se întindea înainte-i. Tăcere. Ajunse în siguranță înăuntru, se duse la ușa debaralei. Își ținu respirația crăpând ușa pentru a străpunge spațiul umbros: răsuflă ușurat văzând corpul întins pe sol. Sosea la timp. Acum, problema consta în adăpostirea trupului său inconștient. Mai întâi de toate, ascunse matricea sub o lădiță de metal, pe o etajeră. Apoi, foarte repede, îngenunche lângă corpul nemișcat și își încordă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909

adresă omului din dreapta sa. Nu primi nici un răspuns. Se întoarse către cel din stânga. Înainte de a fi deschis gura, acesta îi zise: ― Nu suntem autorizați să-ți vorbim. ― Autorizați? Gangsterii nu se exprimă astfel. Gosseyn se relaxă simțindu-se cu adevărat ușurat. În cele din urmă, mașinile, după ce urmară o curbă largă, intrară în viteză într-un tunel. Urcau o pantă slab luminată. După aproape cinci minute, tunelul deveni luminos în depărtare. Brusc mașinile ieșiră la suprafață pe un platou ușor oval

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]