3,448 matches
-
de câteva ori la monument astfel de coroane. N-am să uit niciodată florile dăruite pentru coroană de acele femei cu fiii sau soții căzuți sau dispăruți pe front. Erau în stare să-mi dea toate florile din grădină. Flori udate din belșug cu lacrimi...Oh, lacrimile de mamă pentru fiii pierduți sunt așa de grele!..Și atât de multe!.. În acea zi sfântă fetele și femeile se îmbrăcau în costume populare și se împodobeau cu salbele de mahmudele, pentru care
POVESTIREA MAHMUDELE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371300_a_372629]
-
scările piscinei,de marmură grena. - De-abia aștept ! Traversăm din nou casa și ieșim din nou cu fața către golf și zgârie-norii marelui oraș. În fața,soarele roșu ,imens, rotund, îsi ia la revedere ,intrând încet în apă. Să nu se ude ! Fantastic de frumos ! - Vezi insula aia din depărtare ? mă intreabă arătându-mi un petec de pământ ce se zărea în depărtare. - O văd ,ce e cu ea? - Insula Alcatraz ! - Cea cu închisoarea ? întreb surprins fiindcă eu mi-o imaginam pe
CONTAMINAT DE SAN FRANCISCO de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371312_a_372641]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > CÂND N-OI MAI FI, SĂ FIU VIOARĂ! Autor: Gabriela Munteanu Publicat în: Ediția nr. 2095 din 25 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului La început am fost sămânță Udată de-al iubirii dor, Apoi m-am transformat în mugur Și am crescut încetișor. Din dragoste și mângâiere, Am înflorit în primăvară, Din rădăcini am luat putere, Și am crescut până în vară. Îmbrățișarea rădăcinii M-a apărat de greul vremii
CÂND N-OI MAI FI, SĂ FIU VIOARĂ! de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371443_a_372772]
-
și mișca pluta, așa că mereu mă trezeam cu râma mâncată. La un moment dat cum stăteam eu cu fundul pe o piatră și cu pantofii sprijiniți pe o alta, simt umezeală la picioare, Crescuse apa și trecuse de talpa pantofilor, udându-i. Aceasta a fost șansa mea de supraviețuire. M-am retras mai sus și am mai continuat pescuitul alte câteva minute, fără niciun rezultat. Soarele se pregătea să apună, așa că m-am hotărât să abandonez activitatea sportivă cu intenția de
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371588_a_372917]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > UN VERS SCHIMBĂ TOT... Autor: Gabriela Docuță Publicat în: Ediția nr. 2179 din 18 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Un vers moare dacă inima nu-l udă cu lacrimi, cuvântul lui frumos te răpește doar o clipă cu vraja-i sublimă; și-atât Pleacă așa cum a venit, netrăit, ne*durut, ne*iubit... Un vers zboară dacă-i aripă celestă în visul său de nemurire, cuvântul lui veșnic
UN VERS SCHIMBĂ TOT... de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371612_a_372941]
-
puradei. - Cine sunt ei? -O șatră de lăieți... Cu toată seceta care venise pe capul nostru, pepenii acelui om se copseseră. Ioniță vine la mine și mă ia la furat pepeni. Erau niște lubenițe mari, ca purceii, printre vrejuri. Îi udase întruna, zi și noapte, cărând apă de la fântâna cu ciutură din vale de la Coșerii. -Știi ce, zice Ioniță, Frida, deși s-a făcut frumoasă, nu mă mai interesează! Noaptea pe lângă cimitir îmi era tare urât și locul cu pricina era
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
ulcică. La ce i-ar fi bune? Deodată îi veni o idee: să sădească acele semințe chiar lângă piatra de lângă drum, din fața casei sale. Săpă o groapă destul de adâncă, aduse pământul cel mai roditor, afânat, îl îngrășă și-l îl udă, apoi sădi acele semințe, cu nădejdea că vor răsări. Nici în zilele care urmară, nici în lunile următoare, semințele răsădite nu dădeau vreun semn de viață. Dar asta până într-o zi când, spre marea bucurie a sărmanului om, se
SMOCHINUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374810_a_376139]
-
început, părea atât de firav, încât nu-ți dădea nici cea mai mică nădejde. Dar firul nu ținea cont de părerea omului, se înălța, se întrema, începea să devină viguros. De bucurie, omul era mai tot timpul prin preajma pomului. Îl uda când era secetă, îl plivea de buruieni, îi afâna pământul de la rădăcini. Îi făcu și un gărduleț, să nu-l calce vitele sau oamenii care treceau pe drum. Făcea toate acestea cu o mare bucurie în suflet. Pentru el devenise
SMOCHINUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374810_a_376139]
-
noștri într-un anume loc. În tunel sunt amenajate podețe improvizate peste șuvoaiele de apă dar va trebui să te bagi și în apă la un moment dat. Apoi trebuie să te cațeri uneori pe stâncă, uneori pe pământ clisos, udat de apă. Vei avea însă frânghii puse dinainte de cei care cunosc drumul subteran. Cel mai periculos loc este însă o vâltoare care trebuie străbătută la loc mai larg. Atenție însă. Apa curge cu rapiditate și se strecoară cu forță pe sub
AL OPTULEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374704_a_376033]
-
Răniții și ai lor părinți. O fi blestem sau pură întâmplare? Ne întrebăm cu mic, cu mare. De ce plătim așa tribut, Să o luăm de la început? Oh! Românie, fiică îndoliată, Grădină a Maicii Precista, Ți-ngropi copiii, ca florile, Le uzi plângând cu lacrimile. Că nu le pasă, știm de mult, Știm și ce este de făcut. Sistemul este putred, rău famat, Din temelii el trebuie schimbat. Românii din țară și din diaspora Vorbesc de Sodoma și Gomora. Vremi biblice astăzi
ROMÂNIA ÎNDOLIATĂ de IONEL GRECU în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374913_a_376242]
-
împrietenise cu un câine creț, lățos, mare și lent care după propriile sale observații nu avea o umbrelă în dar de la mama sa. Deasemeni câinele se temea foarte tare de ploaie și tremura mereu zgribulit și supărat când i se uda blana. În nenumărate rânduri a încercat fetița să îi facă cadou o umbrelă. Nu reușea nicicum sa se înțeleagă cu el. Câinele nu știa să țină umbrela și nici nu înțelegea de ce insistă fetița atât de mult să îi dea
FETIŢA BIBELOU ŞI CÂINELE FĂRĂ UMBRELĂ de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374905_a_376234]
-
doar ca să o vadă și să latre bucuros la ea. Fetița învățase de minune să fie bibelou cu umbrela deasupra câinelui în ploaie chiar și ore întregi! Din păcate mama nu înțelegea de ce fetița întârzia de la școală și venea și udă leaorcă și cu umbrela folosită. Astfel se iscă prima ceartă mare între fetiță și mamă, fapt care le-a facut pe amândouă să plângă dar fetița nu si-a dat niciodată secretul. Prietenia fetiței cu câinele a salvat-o odată
FETIŢA BIBELOU ŞI CÂINELE FĂRĂ UMBRELĂ de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374905_a_376234]
-
Chinuit în răstignire, coroană de spini i-au pus. Să-i mărească pătimire Împăratului Iisus. Cu piroane în picioare și în mâini, așijderea, se-ntuneca glob de soare. Să nu-i vadă durerea. Curgeau lacrimile Maicii de-a Fiului durere, udând rădăcina crucii și cerând îndurare. Mercenarii au hotărât, când, și-a dat duh de viață, de pe cruce l-au coborât. Cu mulți străjeri de față. L-au pus într-o criptă de morți și i-au pus pază bună. Să
PATIMILE LUI IISUS de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374978_a_376307]
-
pretence. This miserable creature You’ll never want to meet, For poisoned thoughts Are covered to be sweet, And you will know he fought To cover well his tripping feet. VECHEA CASĂ Nu-l mai satisface pe proprietar. În timp ce cărămizile ude dela colțuri Lăcrimează pe la geamuri, Suflate de vânt Ramele ferestrelor se clatină, Leaturile de lemn putrezite ale verandei Se desprind unele de altele, Petece de mușchi acoperă Leii de piatră, păzitorii casei. Și pare că nimic nu dorește să se
VISE NEÎMPLINITE (POEME)1 de ADRIANA ORR în ediţia nr. 1789 din 24 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375052_a_376381]
-
în: Ediția nr. 1558 din 07 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului TOAMNA CARE VA SOSI Sosește iarăși toamna cu frunzele de-a valma, Cu cețuri încâlcite printre copacii goi, Să-ți răvășească părul și să-ți înghețe palma, Să-ți ude iar obrajii cu lacrimi și cu ploi. Și-aduce în vârtejuri frunziș uscat și veșted, Așează strai de brumă pe parcuri și alei Și-un fir de lămâiță îți pune iar pe creștet Și-n gene iar îți prinde alai
TOAMNA CARE VA SOSI de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373851_a_375180]
-
Acasa > Poezie > Delectare > CRIOGENIE Autor: Marioara Nedea Publicat în: Ediția nr. 2052 din 13 august 2016 Toate Articolele Autorului Te-aș îngheța într-o secundă nudă. Și trupu-n vin l-aș conserva-n aval. Să te păstrez în epiderma-mi udă de pofte decăzute, imoral. Te-aș inventa un fluture pe sâni, Să-mi gâdili cu antena un pistrui și-o păpădie răsărită-n mâini ce-n puful ei mă-ngrop ca în gutui. Dacă-aș putea să te năzar în
CRIOGENIE de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373962_a_375291]
-
ce-i sclipeau, În crângul de sălcii dispare. O vede păscând lângă lac Cum rumegă poamă cu poamă; În rouri, pe coadă cum zac Culorile-i tulburi din coamă. „Trecuturi din mine te sapă Și limba-ți prea rece și udă Îmi spumegă liniști și-ndoapă Din rana deschisă și crudă.” „Pe mine m-auzi dimineața, Când roua îmi calcă-n copite Și bobul se-ascunde-n fâneața Câmpiilor proaspăt cosite.” În liniște, iapa se-adapă, Cu ochiul pe ram, împietrit - Lăsase să-i
IAPA DE CUARŢ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374072_a_375401]
-
până la anul. A doua zi, după micul dejun am pornit într-o ultimă plimbare pe plajă. Bătea vântul și marea era agitată. Fără să cer voie, m-am descălțat, am străbătut în fugă distanța până la apă și m-am lăsat udată de valurile ce se spărgeau la țărm. Apoi m-am aplecat și încercând să sărut unda, am gustat din apa sărată a mării. Tremuram de frig - apa era neprietenos de rece - și inima îmi bătea cu putere. Nisipul mi se
FIERBINTE ŞI MURDARĂ de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375322_a_376651]
-
vom aminti în vreme , cu drag legenda, unei Muze pribege, prea aspru pedepsită, fiindcă a înecat în valuri de cerneală, versul, sfidând morala din cuvinte fiind în dragoste orbită. Vor curge slove pe portativ cu note amare, pe-albul foilor udate în lacrimi și suspine, cu pana înmuiată în șuvoi de gânduri ispititoare, în sufletul pătimaș, plăpândă mladă....sfidând doctrine... Referință Bibliografică: AMURG PUSTIU / Mariana Petrache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2068, Anul VI, 29 august 2016. Drepturi de Autor
AMURG PUSTIU de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375409_a_376738]
-
spui din partea mea că este o norocoasă. Când iubește, femeia devine și cea mai frumoasă iar dragostea,cred, că vă înnobilează pe amândoi, altfel n-ai scrie despre iubire. Ai grijă de ea, iubește o mult și mereu să îi uzi grădinile în cărțile ce le vei scrie. Vezi că ai multe greșeli , corectează, te rog și ai grijă pe unde îți pierzi privirile, când visezi. M-am, dat jos de pe obeliscul cuvintelor și năucit de ce am văzut, am auzit și
MARNA, CARTEA DRAGOSTEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375446_a_376775]
-
pumnul în ușă. Tremurând, Maria alergă la ușă, se uită pe vizor și o deschise repede. Dădu buzna o tânără bondoacă și grăsuță, cu un copil în brațe și cu vânătăi mari la ochi. Lațele despletite, căzute pe față, erau udate de șiroaiele lacrimilor. - Ascunde-mă tanti cât mai repede, că vine nebunul și mă omoară! Maria o lăsă să intre și încuie ușa, fără s-o întrebe ceva. Femeia întrebă, plângând: - Unde mă ascunzi, tanti? Că nu vreau să mă
CAP. 8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375498_a_376827]
-
mine la pas, Să nu mai alerge în urma mea cum făcea în copilărie, Sau să fugă înaintea mea cum avea obiceiul în tinerețe... Să alergăm acum amândoi de mână la valul mării Să ne cuprindem în brațele lui, să fim udați Ca doi prieteni buni ce-s împărtășesc Plâsul și râsul, succesele ori insuccesele... Ori visele și pierderile... Se cobora soarele să se ascundă după dealul plin de verdeață, Când vedeam că timpul mă așteaptă Detașat de oameni și de zâmbetul
PAŞI DE IUBIRE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375607_a_376936]
-
dragostea-i în ceață pe poteci, unde mi-am uitat îmbrățișarea speranței ce s-a topit cu zarea. Doar vântu-i triumfător și mândru, când fruntea îmi mângâie tandru. Cu reci fiori, în suflet pătrunde, dor înfocat cu ploaie să-mi ude. Cu frunze în zbor îmi alungă vis că, Toamna vieții cu ele mi-am scris. Cu sărut rece îmi lasă fior, să-mi înghețe dorință de amor. Mă vindecă de iubire și dor, cât din misiune e dezertor. Suvenir îmi
POEME AUTUMNALE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371860_a_373189]
-
câțiva ani când, pe o ploaie torențială care i-a determinat pe români să abandoneze orice intenție de a-și mai exercita dreptul la vot, totuși, la chemarea lansată de Băsescu au dat cu toții buluc la locul de votare și uzi fleașcă, în ultimele minute până la închidere, vreo cincizeci de mii de fârtați au votat susținându-l pe Piratul Chior fiecare legitimându-se, primind buletinul de vor și ștampila, strecurându-se în cabina de votare, ștampilându-l pe susnumitul, ieșind din
A TRECUT ŞI ZIUA ROMÂNIEI... (SCRISOARE ADRESATĂ UNUI PRIETEN DE LA ANTIPOZI) de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371894_a_373223]
-
săturate,/ Iar de vrei să mă vezi seara voi fi în livadă.” Băiatul s-a dus seara, păsările cântau, dar ea nu a venit. El îi reproșează că nu l-a iubit. Sentimentele fetei față de băiat se schimbă și în timp ce udă iedera zice: „Crește iederă și întinde-te, eu te voi uda./ Întoarce-te, Ivanko, că eu te voi iubi.” Băiatul însă nu răspunde iubirii ei: „Iedera creștea și se întindea, dar tu nu o udai,/Iar eu mereu mă întorceam
FESTIVALUL GASTRONOMIC SI ECO-CUTLURAL D ALE GURII DUNARII , II de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371904_a_373233]