34,237 matches
-
673 din 03 noiembrie 2012. Strigătele lor se auzeau până în Cetatea îngerilor aglomerată de Conștiințele încărcate ale oamenilor Care și-au alungat privirile Senine. Ele desenau Cerul în serile de vară. Mulțimea își rătăcise glasul În jocul de lumini și umbre Ale coloanei a șaptea, Ridicată din cenușa vechiului Turn al dorințelor încătușate Ce îmblânzea noaptea răstignind Șoaptele celor mirați în Necunoscutul clipei de tăcere. Este singurul oraș care, încă Mai venerează stelele stropind Cu lacrimi urmele pașilor Copiilor născuți în
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
de drum și de clipe în orașul de taină și dor: Ruga. Mergeam încordat pe alei în zgomot de lacrimi trimise spre cer, ofrandă și dorință. Lumânări la ferestre mulțumeau nopții, lângă colaci cu iz de smerenie și spațiu sacru. Umbre ale privirilor deznădăjduite se ridicau deasupra bisericii închise, ca într-un dans al iertării. Încolțit de tulburare, amorțit, încătușat de teama necunoscutului împingeam bicicleta spre marginea orașului, hrănit cu suspin și rugăciune. Doar eu sunt pe alei, printre clădiri căutând
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
veche și ruginită,obosită de drum și de clipeîn orașul de taină și dor: Ruga.Mergeam încordat pe aleiîn zgomot de lacrimi trimisespre cer, ofrandă și dorință.Lumânări la ferestre mulțumeau nopții,lângă colaci cu iz desmerenie și spațiu sacru.Umbre ale privirilor deznădăjduite se ridicaudeasupra bisericii închise,ca într-un dans al iertării.Încolțit de tulburare,amorțit, încătușat deteama necunoscutului împingeam bicicletaspre marginea orașului,hrănit cu suspin și rugăciune.Doar eu suntpe alei, printre clădiricăutând răspunsuri dincolo dezidurile condamnate la
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
urăsc/ De ce noi trăim/ Fiind despărțite de turmă/ Își freacă dinții/ Arată lucruri/ Ca sufletul cu păcate/ Continuă să sufere/ Sub dictatul unui duh/ Pârjolitor, mai mor/ Structura stârnește ființa/ Într-o a doua realitate/ Uitând/ Câțiva oameni vii/ Cu umbra morții/ Acum am prieteni acolo/ Indiferent de fețele putrezite/ Ei au suflet curat”. (Acum mă strigă). Oarecum testamentar, deși poate prea grăbit chiar de pe acum, în conclusivitate, poetul ajunge la ceea ce declamă drept „Dorința mea”: „Când o să mor nu păcătuiți
DANIEL MARIAN DESPRE ILIR ÇABRATI de BAKI YMERI în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380676_a_382005]
-
mersul lor/ Prin pădurea fără zgomot să vină/ Cronici nenumărate despre lumea cealaltă/ Și să nu se simtă deloc urmele mele prin pădure.../ Pe piatra mormântului să fie scris cu sfială/ Numele meu ca să fie adus aminte pe veci/ Sub umbrele stejarilor vreau să dorm liniștit/ Cu umbra dumneavoastră voi odihni fără griji...” Da, sunt îndreptățit să cred că vor fi destule cronici, pentru că vocea albanezului Ilir Çabrati este una distinctă, demnă de a fi luată în seamă. Referință Bibliografică: Daniel
DANIEL MARIAN DESPRE ILIR ÇABRATI de BAKI YMERI în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380676_a_382005]
-
vină/ Cronici nenumărate despre lumea cealaltă/ Și să nu se simtă deloc urmele mele prin pădure.../ Pe piatra mormântului să fie scris cu sfială/ Numele meu ca să fie adus aminte pe veci/ Sub umbrele stejarilor vreau să dorm liniștit/ Cu umbra dumneavoastră voi odihni fără griji...” Da, sunt îndreptățit să cred că vor fi destule cronici, pentru că vocea albanezului Ilir Çabrati este una distinctă, demnă de a fi luată în seamă. Referință Bibliografică: Daniel Marian despre Ilir Çabrati / Baki Ymeri : Confluențe
DANIEL MARIAN DESPRE ILIR ÇABRATI de BAKI YMERI în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380676_a_382005]
-
l’universo risponde sempre con îl suo mutismo. CUI ÎI PASĂ ? Cui îi pasă de îngândurarea și tristețea stelelor ce coboară în mine? Cui îi pasă de salciile ce mă plâng, de răul ce se aruncă în lac, unde plutește umbră mea mâna în mână cu imaginea ei în apă? Cui îi pasă de cerul fierbinte cu șuvițe cărunte rămas de la norii ce nu mai suportă albastrul? Citește mai mult A CHI IMPORTAA chi importă l’apprensionee la mestizia delle stelle
VIORELA CODREANU TIRON [Corola-blog/BlogPost/380687_a_382016]
-
me...cui l’universo rispondesempre con îl suo mutismo.CUI ÎI PASĂ ? Cui îi pasă de îngândurareași tristețea stelelor ce coboară în mine?Cui îi pasă de salciile ce mă plâng,de răul ce se aruncă în lac,unde plutește umbră meamână în mână cu imaginea ei în apă?Cui îi pasă de cerul fierbintecu șuvițe cărunterămas de la norii ce nu mai suportă albastrul?...
VIORELA CODREANU TIRON [Corola-blog/BlogPost/380687_a_382016]
-
un celofan cu care am acoperit un medalion uitat Statuetei metalice pe comodină îi numără anii pe care vârstă i-a dăltuit în osul ei fără inele Cămașă mi s-a atârnat în arcurile ceasului care imi caută trupul sub umbră îngălbenita a stejarului Iar după un pic din ceas va ieși cucul să cânte cântecul ostașului vechi care a dăltuit triumfurile în mânerul de fildeș al sabiei KOMETA E HALEJIT Fluturoi kometa e Halejit fluturoi e shkreta duke lënë bishtin
POEZIE ALBANEZĂ DIN KOSOVA DAN MUSLIU de BAKI YMERI în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380678_a_382007]
-
gëzimi și uzengjia në timpanin e veshit kur oră e mësimit të edukatës merr fund COMETĂ HALLEY A zburat cometă Halley a zburat biată lăsând coadă în pulbere în cerul desenat pe hârtie Nu știu în care coordonată a căzut umbră ei rostogolindu-se la picioarele mele care aleargă printre ani Și azi trag piciorul taraș prin curtea plină de gropi fiindcă trage destinul cu șapte sute de draci în spate Dar a venit încă odată o s-o prind de coadă și
POEZIE ALBANEZĂ DIN KOSOVA DAN MUSLIU de BAKI YMERI în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380678_a_382007]
-
në gjuhë dhe s’ më lë të më zërë gjumi e ț’i harroj të gjithë rrathët e pagërvishura në trungun tim të moshës. PREVESTIREA IERNII Mi-e frică de iarnă de mumiile înghețate ale zăpezii care ies noaptea din umbrele pomilor prin cale. La un pas departe este toamnă de umbra grasă a nucului care se-ntinde cu lenevie sub frunzele putrezite din grădina care acoperă tainele sub piele Deoarece primul curent al ploii poate spală acea urma a călcâielor
POEZIE ALBANEZĂ DIN KOSOVA DAN MUSLIU de BAKI YMERI în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380678_a_382007]
-
ț’i harroj të gjithë rrathët e pagërvishura në trungun tim të moshës. PREVESTIREA IERNII Mi-e frică de iarnă de mumiile înghețate ale zăpezii care ies noaptea din umbrele pomilor prin cale. La un pas departe este toamnă de umbra grasă a nucului care se-ntinde cu lenevie sub frunzele putrezite din grădina care acoperă tainele sub piele Deoarece primul curent al ploii poate spală acea urma a călcâielor care merge până la canalul de pe marginea drumului unde se varsă timpul
POEZIE ALBANEZĂ DIN KOSOVA DAN MUSLIU de BAKI YMERI în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380678_a_382007]
-
A RĂMAS Autor: Edi Peptan Publicat în: Ediția nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Timpul ce a rămas Într-o zi mă întrebat un moft de furnică Despre acele cadranului solar. -Sînt mică(mi-a spus)și umbră mi-e mică, Totul e atît de confuz și neclar. Am un ceas albastru-violet Și-l consult așa, din vreme-n vreme, Timpul însă,e mereu cochet, Cînd nu-i prea tîrziu ,e prea devreme. De aceea te-aș ruga
TIMPUL CE A RAMAS de EDI PEPTAN în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380683_a_382012]
-
kemi për të gjetur Unë e ți Rreth pemës tokësore Lidhim këpucët Nëpër udhët e kësaj bote. PUNCT DE-NTÂLNIRE Eu și tu Într-un punct de-ntâlnire De ce nu întâlnim Inimile într-un punc? Eu și tu Alergăm după umbră rămasă Încă nu știm Ce vom mai descoperi Eu și tu În jurul pomului pământesc Legăm pantofii Prin drumurile lumii. PRORE Kur dielli harron Dhe muzgu bie vonë Fijet e barit çmenden Bëjnë dashuri prore Me fushën e ëmbël Nën velin
BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380681_a_382010]
-
noapte... Cineva invizibil mângâie păpădiile din zâmbetul ei. Sufletul lui urlă-n deșertul cerului, adormind în gândul atâtor tăceri! Când apare Ea vântul toamnei devine vinețiu, frunzele zboară bezmetice. Șoaptele copacilor sunt ascunse în zâmbetul ei. Pe geamuri apar angelice umbre, e o vreme ciudată, de iubire nebună, de Moarte, de Iubire și Moarte, nici învățații nu știu a spune... Lacrimi se-amestecă prin picăturile de ploaie. Nu va mai fi nimic, în geamuri, imaginea ei va fi spălată de ploaie
UN VAL PLESNEŞTE-N NOAPTE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380700_a_382029]
-
versuri regretele anilor pierduți și ale viselor neîmplinite. Mai apar, bacovienele neguri fără noimă, nouri ca plumbul, semne de furtună, frunze de vânt spulberate, neliniști, „muzica stihiei” care a cuprins pădurea (Zi de toamnă). Gândurile sunt „de-un tunet stârnite”, umbre fără număr, ce-l însoțesc în noapte „spre locuri străbune, meleaguri sfințite / Să-mi revăd destinul nescris în vreo carte” (Zi de toamnă). Un tablou autumnal bacovian, neliniștitor, angoasant, în sintonie cu sufletul poetului. Dar și cu „Vremurile de restriște
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
ca un munte vrăjit, așa cum numai în vis se arată, este în același timp și capricioasă. Pentru că nu e posibil ca gândurile să se întrupeze exact așa cum le zămislim, Domnița Neaga, ca oricare poet, simte că uneori este învăluită în umbra tristeții, în neliniște, teamă, dezamăgire. Apare ca dintr-un colț de umbră câte o durere surdă sau numai amorțită de prea multă așteptare, chiar și atunci când lucrurile par că merg bine. “Când cerul cu gust de mătase/ Albastru ca-n
MUNTELE DIN VIS AL DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380693_a_382022]
-
același timp și capricioasă. Pentru că nu e posibil ca gândurile să se întrupeze exact așa cum le zămislim, Domnița Neaga, ca oricare poet, simte că uneori este învăluită în umbra tristeții, în neliniște, teamă, dezamăgire. Apare ca dintr-un colț de umbră câte o durere surdă sau numai amorțită de prea multă așteptare, chiar și atunci când lucrurile par că merg bine. “Când cerul cu gust de mătase/ Albastru ca-n ziua dintâi/ În sufletul lui ne-aspirase,/ Tu n-ai mai putut
MUNTELE DIN VIS AL DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380693_a_382022]
-
smerit: “Dă-mi, Doamne, din puterea Ta divină/ Fărâmitura ce mă va salva/ De foamea haitei! Nu sunt eu de vină,/ Că ei sunt lupi, iar eu sunt alceva.” (Noaptea din noi) Dar poeta nu insistă asupra aspectelor aflate în umbra vieții, le privește cu înțelepciune, cu calm și speranță, ia viața așa cum este și tot la poezie recurge pentru a-i aduce tămăduirea sufletului, ca o vindecare de sine: ”Mai joc roata lumii, norocul să-l întorc/ În cuibul între
MUNTELE DIN VIS AL DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380693_a_382022]
-
tămăduirea sufletului, ca o vindecare de sine: ”Mai joc roata lumii, norocul să-l întorc/ În cuibul între stele pustiu și-atât de-nalt”. (La cumpăna de veacuri) Adesea, versurile sale sunt o adevărată rostogolire de tandrețe, chiar și atunci când umbra, neliniștea, tăcerea îi apasă sufletul: “Că m-ai uitat sau că îți este bine.../ O veste vreau, iubire, de la tine” (Câmpia cu maci). Referitor la arta sa poetică, remarcăm că în urma unei experiențe intelectuale și a unei bogate creații artistice
MUNTELE DIN VIS AL DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380693_a_382022]
-
sa. Privind-o pe poetă, mereu zâmbitoare și mereu printre flori, cum ai putea să n-o îndrăgești ori cum ai putea să ți-o imaginezi altfel decât în grădina casei sale de la o poală de munte, scriind poezii la umbra unui copac înflorit și trimitându-le apoi spre cei dragi sufletului ei. Cărții Elisabetei Lușcan abia acum i-a venit rândul să o citesc, și să gust poemele ce se deschid asemenea florilor în diminețile senine de vară! Sufletul meu de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
sa. Privind-o pe poetă, mereu zâmbitoare și mereu printre flori, cum ai putea să n-o îndrăgești ori cum ai putea să ți-o imaginezi altfel decât în grădina casei sale de la o poală de munte, scriind poezii la umbra unui copac înflorit și trimitându-le apoi spre cei dragi sufletului ei. Cărții Elisabetei Lușcan abia acum i-a venit rândul să o citesc, și să gust poemele ce se deschid asemenea florilor în diminețile senine de vară! Sufletul meu de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
cu brațele întinse să mă cuprindă când ies din pământul care mă naște în Univers. Înspre ființă (fiicelor mele) Sunt unică, pentru că tu nu ești decât pentru mine. Inventăm împreună o religie a propriului meu sânge, un joc ca o umbră peste a fi și a nefi. Aluneci spre timp, spre lucruri, spre din ce în ce mai departe de mine, dar până atunci reinventăm în secret semne adânci în care lumea nu poate să încapă - doar ochii zeului și ninsoarea lui peste noi. Geneză
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
puncte de vedere. Ne-a încântat deosebita sa înclinație spre pitoresc și umor pe care le-a mânuit cu dezinvoltură. La o primă impresie, ai crede că vorbele lui sunt niște picanterii, îți pare că se joacă cu propria sa umbră, dar treptat observi că tot ce spune are substanță, are trimitere la esențe. Trăiește mereu clipa sub botezul frumuseții, cu o nestăvilită dragoste pentru oameni împletită cu o înțeleaptă înțelegere a diversității umane, daruri cu care a fost pe deplin
ÎNTÂLNIRE CU ACTORUL FLORIN PIERSIC de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380718_a_382047]
-
Acasa > Poezie > Credinta > ÎNTRE DOUĂ LUMI..... Autor: Constantin Ursu Publicat în: Ediția nr. 2349 din 06 iunie 2017 Toate Articolele Autorului De multe ori,mă pierd..în rătăciri de-o clipă, Zăresc,lumini și umbre,misterioase uși, Crâmpeie de lumină,frânturi dintr-o aripă, Toți îngerii au aripi,deci poate-i o ispită, Sau lupi in piei de oaie,mă urmăresc ascunși? În întuneric iată,văd limbi de foc tăcute, Si râs și plâns se-
ÎNTRE DOUĂ LUMI..... de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380775_a_382104]