1,704 matches
-
Dar despre urs voi mai pomeni ceva mai încolo... După această poiană urcușul continua încă vreo 20-25 de minute și intrai în altă poiană cu vegetație aproape luxuriantă, păduri de „coada calului” și alte plante care profitau la maximum de umezeala din zonă și creșteau foarte înalte. Îmi aduc aminte de asemenea de un copac trăsnit care te fascina prin ramurile lui uscate, scheletice ce se întindeau deasupra potecii, făcându te să te simți mic și neajutorat în fața puterii naturii. De
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
și reconfortantă. După ce se ocolește vârful Boldanu, poteca ajunge într-o zonă unde brazii sunt lăsați în urmă, și se circulă printr-un platou cu un soi de plante până la șold sau chiar mai sus, cu frunze mari care rețin umezeala, astfel că întotdeauna când ieși din acest loc ești ud leoarcă și trebuie să-ți pui hainele la uscat, mai ales pe o zi mai întunecoasă, când soarele nu are putere. Chiar la intrarea în platou există o mică potecă
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
-ți dai seama. Tata tot zice că ar trebui o femeie în casă. Pe 7 ianuarie ’84, ne-am mutat în București, acolo am găsit o casă care a scăpat la demolări. Io cu tata. În Predeal era frumos, da’ umezeală multă, casele-n pământ. Am făcut un gărduț, o poartă. Io am venit de fapt aici în ’92. Tata a ieșit la pensie ca tâmplar și, după ce-a murit mama, în ’89, pe 31 august, am zis să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
n-aveam dacă mă vindecasem, dacă boala putea să revină. Pur și simplu, astea nu erau gânduri care să mă preocupe. Boala era ceva exterior. De care mi se rupea. Chiar dacă devenisem ceva mai ipohondru. Mă feream de curent, de umezeală. De fapt, toate astea te ajută să percepi altfel mediul. Să-ți pese de el, să nu te lase indiferent. Să-l poți descrie într-o eventuală proză. Scriam mai rar. Periam ce însăilasem în acea perioadă de rupere totală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
tinereții, acceptase cu ușurință mariajul aranjat între familii și dobândise alături de bunicul Radu, acea bunăstare și mulțumire conjugală. Mi-o aduc aminte în ipostaze diferite, dar de fiecare dată avea ochii umezi, o culoare siderie, un amestec bleu-verte și aceeași umezeală constantă. Nu-și putea ascunde niciodată lacrimile, suferise mult prin pierderea unchiului la numai 17 ani, fratele cel mai mare al mamei și oricât s-au străduit bunicul și ceilalți copii, parte din sufletul ei murise atunci, apoi încă un
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
spun: „Săru’mâna tăticu, m-am întors acasă și mulțumesc bunului Dumnezeu pentru acest lucru.” Este primul dialog pe care-l înjgheb cu sinele meu și primele cuvinte ce sparg bariera temporală, dar care mă liniștesc și care-mi șterg umezeala din privire. Uneori, ce-i drept mai rar, alegem și varianta de a intra în Brăila dinspre Galați-Șendreni, tocmai pentru a putea vizualiza și percepe acele elemente inedite ce nu se regăsesc în varianta Focșani Brăila. Mă refer aici evident
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
dulce. Dacă mai ținea mult așa, e clar că trebuiau să-și pună coada pe spinare. Pizda mă-sii, se împuțea totu, ei trei erau ca niște murături, jigăriți și lihniți de foame, în gheretă cam intra ploaia, le pătrunsese umezeala și-n oase, dârdâiau de frig. Asta era starea lor în seara când au hotărât că a doua zi, gata, tre s-o tundă din locu ăsta scârbos. Au mers în port, nu era nici țipenie. S-au îndreptat spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
prea se purtase salon cu ei!... Au ieșit în ploaia care se întețise parcă, în loc să slăbească. I-au tras o înjurătură ploii. Oricum li se rupea de ploaia blestemată din Serenite, n-o mai simțeau, nu mai simțeau frigu și umezeala, băutura înghițită în cantități industriale le băgase foc în sânge, n-aveau treabă! Ș-apoi mâine o să se cărăbănească din locu ăsta nenorocit, o să scape de ploaie. În clipa aceea se simțeau în al nouălea cer. Au pornit înaripați spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
1 16 decembrie 1954 Vreau să-mi dovedesc că omul poate fi Om. Că sunt Om! E numai o încăpățânare? Nu, în momentul acesta e o necesitate! 17 decembrie 1954 Oboseală în tot corpul. Din pricina timpului, pesemne. Pământ jilav, lapoviță, umezeală... Am fost scutit de colocviul de marxism. Presimțeam. De aceea nici nu m-am pregătit. Dar nici altceva n-am făcut. Ba 201 1. Singurătate... Singurătate dorită... Singurătate consimțită... Mă las în seama ta! (fr.) da: am luat raționalizatele, coadă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
bătrână care se află în relații mai apropiate cu divinitatea. Doar în câteva clipe se întemeiază un nour aparent nesemnificativ dar care, cât ai zice ploaie, se transformă într-o perdea de apă ce cade vijelios pe pământul saturat de umezeală. Recoltele care nu au fost luate de puhoaie au rămas nestrânse pe câmp din cauza precipitațiilor frecvente și abundente. În atmosfera tulbure a verii anului 2010, într o duminică din a doua jumătate a lunii iulie, am dat curs invitațiilor repetate
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
că logica greacă semnează la intrarea În labirint un act de capitulare, primind În schimb drept răsplată un fir al Ariadnei. Ceea ce reprezintă totuși foarte mult, dacă socotim, ca și Elie Faure, că o statuie scoasă din pămînt șiroind de umezeală sau cioburile unui vas sînt mărturii ce ne Învață mai mult despre noi Înșine decît despre cei vechi. CÎteodată mă simt și eu unul din acele spirite nordice care au urmărit fantomele Eladei pentru a se bucura de lumina luxuriantă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
de măsele, care, după cîte știu din experiența altor zile, cînd am mers mult, e doar începutul; acuși vor începe să mă doară toți mușchii, dar am să-i păcălesc: îi voi încorda și voi merge fără să mișc articulația. "Umezeală mare. Aerul e rece și mai ales umed!", mă înfioară un gînd. Ultimii salariați ies pe poartă în grabă, îndreptîndu-se spre peronul din fața combinatului, unde nu este decît un singur autobuz; celelalte au plecat goale imediat după ora patru, cînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
vină la Mahomed, atunci... Ori poate e invers... Cine mai știe!... Închide ochii și scutură încet din cap, în timp ce pe buzele ei, întredeschise, înflorește surîsul. Cînd deschide ochii, observ că privirea ei albastră se scaldă într-o pînză fină de umezeală. Ce viu și ce cald e ramul acela de magnolie! exclamă ea, ridicîndu-se, întorcînd capul spre glastra de sub fotografia mamei, într-un gest brusc, să nu-i observ ochii umezi. Stă așa, nemișcată, cu fața spre masa mea de scris
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Bălăcioiu-Lovinescu să fi stat în vreuna dintre acele celule izolate de restul închisorii, dar nu avem date precise. La Jilava (Fortul 13 Jilava, fost depozit de muniții devenit închisoare subterană, la 10 metri sub nivelul solu lui, de unde și permanenta umezeală care i-a dat numele), suferința cardiacă, bronșita și mai ales hidropizia au devenit acute; i se umfla corpul, tușea foarte mult și delira. Monica Lovinescu a aflat ulterior aceste lucruri de la codeținutele Ecaterinei Bălăcioiu-Lovinescu; tot ele i-au mai
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
încrucișat cu un idol de lemn și un corp ce pare făcut din scoarță și nămol uscat. Mirosea a pămînt, povestește mai tîrziu eroina, dar această completare verbală e superfluă : practic simțiserăm. Intensitatea detaliului senzorial e năucitoare : aproape că simțim umezeala mușchiului de pe pietre și gîdilătura lînei din vesta fetiței. Această hiperconcretețe (care pur și simplu te face să te simți mai viu decît la alte filme) e valabilă nu numai pentru imagini, ci și pentru sunete sfîrîitul unei țigări aprinse
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
materialele cu care să ridice casa. Coborâră pe lângă via lui Hulub și ajunseră pe șesul care mai păstra urmele căpițelor de fân ce fusese dus și clădit în stoguri în ogrăzile gospodăriilor, stoguri bine întocmite ca să nu fie pătrunse de umezeala ploilor și a zăpezilor. Fânul constituie hrana animalelor pe timpul iernii și trebuie păstrat astfel încât să nu se strice, ca să îmbolnăvească vitele. Gheorghiță îi dă instrucțiuni soră-si Lențâca cum să aibă grijă de animalele încredințate iar aceasta, deși știa pe
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Să revin la momentul extrem de critic în care mă aflam. M-am dus la vie și am început să descurc aracii din vie, să-i proptesc în jurul unor pomi în poziție aproape verticală, în așa fel ca să nu-i afecteze umezeala din timpul toamnei târzii și a iernii ce urma; apoi am îngropat vițele cu rod așa cum făcuse tata cu trei ani în urmă. Treabă gospodărească, muncă spornică, mai ales datorită încrâncenării ce mă stăpânea și mă determina să lucrez cu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
să sfidăm totuși intemperiile și am ales o poieniță și un pârâu unde ne-am întins merindele aduse de acasă în coșuri de nuiele și de acum plimbate îndeajuns. Liviu a făcut focul care s-a aprins destul de greu din cauza umezelii, dar perseverența a învins natura și mai cu cartoane, mai cu perne, mai cu vorba, am dat viață jucăușă flăcărilor care urmau a face cărbunii pe care carnea adusă trebuia să sfârâie. Ceea ce părea a fi compromis, s-a îndreptat
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Era un spectacol de coșmar, cu mii și mii de arbori carbonizați, în întregime, pe trei sferturi, pe jumătate, crengi atârnând neputiincioase și parca și cerul se înnegrise de la atâta cărbune! Ideea a fost una criminala și ilogică, fiindcă din cauza umezelii din zonă copacii nu au ars complet și pentru extragerea trunchiurilor carbonizate și a rădăcinilor ar fi trebuit fonduri uriașe, în final proprietarul lăsându-se păgubaș de ideea de a crește vite pe acele locuri stranii! Peste ani și ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Într-un lung tur de cules ciuperci. Spre ora cinei, putea fi văzută ieșind din adâncurile nebuloase ale unei alei din parc, mica ei siluetă, Într-o pelerină cu glugă, din stofă de lână maro-verzuie, pe care nenumărate picături de umezeală o prefăceau Într-un fel de ceață plutind În jurul ei. În timp ce se apropia pe sub copacii care picurau și mă zărea, fața ei căpăta o expresie ciudată, mâhnită, care ar fi putut semnifica ghinion, dar care eu știam că reprezintă sublima
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de Pușkin; Don Quijote și Africa - Tărâmul minunilor), mama a cedat rugăminților mele fierbinți și s-a renunțat la toată povestea. Acum când stau și mă gândesc, acele imagini ca niște meduze, proiectate pe pânza umedă a ecranului (se presupunea că umezeala le dădea mai multă strălucire), păreau vulgare și stridente, dar, pe de altă parte, când țineai Între două degete și ridicai spre lumină plăcile de sticlă ca atare, ele dezvăluiau o lume minunată - miniaturi străvezii, mici tărâmuri de vis, minuscule
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Îi zvâcnea sub pielea Întinsă a fălcii. Când nu mai erau muzee și cinematografe care să ne găzduiască și abia se lăsase noaptea, nu ne mai rămânea decât să explorăm pustietatea celui mai mohorât și mai enigmatic oraș din lume. Umezeala glacială de pe genele noastre metamorfoza felinarele solitare de pe stradă În vietăți marine cu țepi prismatici. În timp ce traversam piețele vaste, diverse fantome arhitectonice se Înălțau brusc, tăcute, În fața noastră. Ne treceau fiori reci, În general provocați nu de Înălțime, ci de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ore la locul cu pricina, obosiți, uzi pe haine și la picioare. Era lapoviță. Cojocelul elegant de Orăștie, cu glugă, de care eram foarte mândră, s a udat în scurt timp, iar cizmele din piele, cu tocuri înalte au tras umezeală și s-au umplut de noroi. Ploaia s-a transformat puțin câte puțin în chiciură, iar știuleții erau uzi și înghețați. Această ieșire a noastră era probabil prilej de satisfacție pentru țăranii nemulțumiți de felul cum erau plătiți pentru muncile
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Era un spectacol de coșmar, cu mii și mii de arbori carbonizați, în întregime, pe trei sferturi, pe jumătate, crengi atârnând neputincioase și parcă și cerul se înnegrise de la atâta cărbune! Ideea a fost una criminală și ilogică, fiindcă din cauza umezelii din zonă copacii nu au ars complet și pentru extragerea trunchiurilor carbonizate și a rădăcinilor ar fi trebuit fonduri uriașe, în final proprietarul lăsându-se păgubaș de planul de a crește vite pe acele locuri stranii! Peste ani și ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
în timpul nopții. Mai văd încă sus, doar o pânză albă, ca o față de masă, cu brăduți împrejur, ca niște oaspeți, ca un grup de copii adunați la masă. * Dimineața, trecând spre centru, pe o bancă, de pe care abia se uscase umezeala nopții, am zărit o mulțime de cărți de joc, aranjate într-o ordine anume: așii, în perechi, valeții și popii grupați și ei și așa mai departe. M-am oprit o clipă intrigat, neputând să explic rostul acestor cărți. Cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]