4,112 matches
-
ochi în ochi. Am făcut un pas în spate și m-am încruntat la el. Cu o furie adusă în pragul nebuniei, îl văd pe jidan că își schimbă deodată mimica feței, îi citesc ura din privirile verzi, apoi își umflă obrajii și mă scuipă direct în față. N-am gândit nicio fracțiune de secundă. Am îndreptat pistolul către fruntea lui și am tras fără remușcare. Sângele a țâșnit murdărindu-mi hainele și în clipa aceea mi-a venit greață, iar
PARTEA I de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353671_a_355000]
-
acolo. Am însoțit pe unul dintre ei, pentru că nu putea vorbi și m-am simțit dator să explic în detaliu situația lui. Hârtiile și filmele nu mi s-a părut că sunt suficiente. Atunci am întâlnit-o... Pe ea a umflat-o râsul când m-a recunoscut, iar eu am rămas mut de uimire și jenat de amintirea aceea. Era de o frumusețe sclipitoare... Îmi amintesc că a avut rezultate de excepție, incredibile, în ambele cazuri. Nu m-a refuzat, din
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354003_a_355332]
-
a suportat pe toate, încrederea lui în Dumnezeu era de neclintit și stâlpul său nu a avut nimic de suferit. Mai trebuie amintit faptul că cine aavut fericirea să se apropie de sfântul Daniil, a văzut cât de tare erau umflate picioarele lui dar el nu s-a plâns nici oamenilor, nici lui Dumnezeu de această suferință. Demnitarii cei mai înalți de la curtea împărătească veneau la stâlpul sfântului cerând binecuvântare pentru viețile lor personale, asemenea și oaspeții de vază ai împăratului
SF. DANIIL STÂLPNICUL de ION UNTARU în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354591_a_355920]
-
oboiul, timpanele explodează Pe nicovala de argint a lunii se presară iubiri Zarea pădurii pare a lua foc tulburata Contrabasul se tînguie Păsările se ascund pe sub frunzele tremurătoare Violoncelul suspina în șoaptă timid Pianul hohotește vîntul cel nărăvaș Le-a umflat fustele crăițelor și ploaia Deodată inundă, haotică, în ritm de timpane, cîmpia Și roadele izvorînd de sub tîmpla Cornul englezesc iuțește vînătoarea Cîinii cu boturile umede în vînt și Arthemis Incordeazặ violă care se tînguie Animalul rănit răsuflă respira agonizează Culcat
CRISTINA LILA de CRISTINA LILA în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357086_a_358415]
-
oboiul, timpanele explodează Pe nicovala de argint a lunii se presară iubiri Zarea pădurii pare a lua foc tulburata Contrabasul se tînguie Păsările se ascund pe sub frunzele tremurătoare Violoncelul suspina în șoaptă timid Pianul hohotește vîntul cel nărăvaș Le-a umflat ... Citește mai mult Cristina LILACONCERTUL DIN PĂDURE( 19/05/2009 ) SIMFONIE PENTRU FLAUT ȘI VIOLONCELCU UN CONTRABASSUSPENDAT ALEATORIUSi deodată se stîrnește vintulCopacii își înfig rădăcinile și mai aprig în pamintFrunzele foșnesc sfîșiate de norii negriciosiCe se învălmășesc ca niște bouri
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357087_a_358416]
-
solaraViorile își plîng tulburătoarele lor vibratiiApoi sare oboiul, timpanele explodeazaPe nicovala de argint a lunii se presară iubiriZarea pădurii pare a lua foc tulburataContrabasul se tinguiePasarile se ascund pe sub frunzele tremuratoareVioloncelul suspina în șoaptă timidPianul hohotește vîntul cel naravasLe-a umflat ... IV. MĂ ÎNTREB DE VE MI-E NOAPTE, de Cristina Lila, publicat în Ediția nr. 451 din 26 martie 2012. Cristina LILA MĂ ÎNTREB DE CE MI-E NOAPTE Mă întreb de ce mi-e noapte Și de ce mi-e ziua gri
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357087_a_358416]
-
și iubește fiul, a adăugat, liniștindu-mă:- „Ei, acum că te-ai oprit la mine, când tocmai îmi pun voalul ruginiu și mă pregătesc de sindrofii și nunți, ca să nu-ți mai amintesc despre cumnatul meu Vântu ce se cam umflă în pene și face pact cu fratele lui, Geru, să-mi acopere legumele cu pulberea argintie a brumei, fiind însoțiți de multe burnițe reci și răutăcioase care-mi alungă cântăreții, iar tu... ții neapărat să intri în castelul meu, ocazie
MI-ATÂT DE DOR DE TINE, TOAMNĂ! de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357149_a_358478]
-
și iubește fiul, a adăugat, liniștindu-mă: - „Ei, acum că te-ai oprit la mine, când tocmai îmi pun voalul ruginiu și mă pregătesc de sindrofii și nunți, ca să nu-ți mai amintesc despre cumnatul meu Vântu ce se cam umflă în pene și face pact cu fratele lui, Geru, să-mi acopere legumele cu pulberea argintie a brumei, fiind însoțiți de multe burnițe reci și răutăcioase care-mi alungă cântăreții, iar tu... ții neapărat să intri în castelul meu, ocazie
MI-ATÂT DE DOR DE TINE, T O A M N Ă ! de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357150_a_358479]
-
avea ... - Nu-i de rușine un chiot ! - Atuncea dece râdeți ? - De proști ! - Și eu credeam că-s singur ... - Acuma trage-un chiot ! - Un chiot pe-o cinste ! Și neprivea cu înțeles deștept, apoi neferul mustăcea, se proptea în chicere, își umfla bojocii și-apoi făta un chiot țapăn de s-auzea din Rucăr în Sătic ... O dată ... înc-odată ... subțire, gros, o șfichiuială-n scurt și un lung de u-hu-huuuu ! Pe unde trebăluiau sătenii îi știau chiotul și își zâmbeau mirarea cu neputința de
CIUBUCICĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357177_a_358506]
-
îl exprimă pe om. Doar din când în când, ca un ghiocel, de sub mantaua de zăpadă a literaturii proaste, mai scoate capul o operă bună. Care de obicei, nu este observată de criticul grăbit să-și laude amicii, sau mastodonți umflați de propaganda comunistă. Vezi „Istoria” lui Alex Ștefănescu. - Domnule Președinte vă rugăm să ne dați câteva date despre Liga Scriitorilor al cărui fondator și președinte sunteți. Președintele: Deci, după cum am relatat mai sus, în anul 1997 am beneficiat timp de
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A DOUA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357054_a_358383]
-
stau aici singură! Eram convinsă că nu m-a auzit, așa că am urmat-o privind cu coada ochiului la fetița de lângă mine, care, speriată și ea, își sugea degetul cu disperare. „Ce proastă este” mi-am zis în gând și umflându-mi pieptul cu bucurie că cel puțin acest lucru nu-l făcusem niciodată, m-am așezat în rând. -Este tovarășa învățătoare! mi-a șoptit mami, după care s-a retras unde erau deja ceilalți părinți. Eram ultima, cu fetița care
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
colț m-a predat unei femei de serviciu, care, în câteva minute mă frecă de zor cu aceeași pasiune cu care mă frecase și mami seara când îmi făcuse baie. M-am întors în clasă cu ghiozdanul ud, cu abecedarul umflat de câtă apă înghițise curățându-i petele și fără caiete, care acum zăcea în coșul din wc-ul fetelor. Până la sfârșitul zilei am fost numai ochi și urechi la ce vorbea învățătoarea, scăpasem ușor în prima zi de școală. În ce
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
linie mi-am întors palma de durere și mi-a venit peste degete. În mai puțin de un minut îmi înghițeam fiecare lacrimă și mă uitam mirată la urma lăsată de linie, care începea să se înroșească și să se umfle. Era prima dată când cineva mă bătea peste mîini, dar a fost și ultima dată în viața mea de elevă. Așa de mult m-au durut liniile și m-am rușinat în fața clasei, că mi-am jurat să nu mai
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
ca al meu; unii nu știau pur și simplu, alții cuvintele din urmă le citeau pe silabe, dar niciunul nu a știut lecțiile de la început până la cuvântul “cocoș” pe dinafară ca mine. M-am întors acasă supărată. Mâinile îmi erau umflate și mă dureau, dar ce mă durea cel mai tare era faptul că totul se întâmplase din cauza mamei. Am intrat plângând la tanti Oala și, după ce m-am așezat pe divanul din bucătărie, i-am arătat palmele pe care se
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
cumpăr ce ar fi avut nevoie. A început să râdă și m-a luat în brațe. De data aceasta nu îi puteam privi ochii și așa strâns cum mă ținea, am auzit un șușotit dulce la urechi, care mi-a umflat vanitatea mea de copil. -Vreau să-mi promiți că ai să înveți, să mă bucur că am crescut aici în curte o fetiță de care să fim mândri. Și pe urmă tu știi că mie îmi plac piesele de teatru
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
obiective ai pentru această lună ai putea să-mi răspunzi? Încearcă tu însuți să răspunzi la această întrebare. Cât timp durează motivarea ta? Sentimentul plăcut al motivării nu durează prea mult, și seamănă puțin cu un balon pe care îl umfli, iar dacă nu-l legi la gură, aerul iese din el. De aceea, motivarea trebuie să fie un proces continuu, și nu doar odată pe an. Cu toate acestea, trebuie să fii conștient de faptul că, dacă astăzi ești motivat
INTRE ASPIRATIE SI MOTIVARE de ILIE MARINESCU în ediţia nr. 305 din 01 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357316_a_358645]
-
nu a văzut pe nimeni. Înalt și subțire, cum sunt băieții în creștere și cu trăsături plăcute. Cu o singură ocazie invitată în casa bunicilor, Ana i-a povestit o întâmplare scurtă despre maică sa: -Mamei mele i s-a umflat degetul de la o infecție și numai nu-i trecea, la urmă nici nu mai putea dormi din cauza durerilor, care zvâcneau ca o inimă neagră în arătător. Atunci tatăl meu a adus-o aici, la Praid, la bunicul tău, fiind un
GÂNDĂCEII MICI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357413_a_358742]
-
zboare prea sus! Și atunci am realizat că amețeala văzduhului te poate ucide... Dar la un moment dat am fost întrebat: - Puiule, ce alegi să fii? Vultur sau ciocârlie? Am fost tentat să fiu vultur ca simt cum mi se umflă mușchii, dar am realizat că privirea lui e mereu spre pământ în căutare de victime. Și atunci am preferat să fiu ciocârlie, să privesc Lumina în ochi și să cânt liber, chiar dacă vulturii îmi suflă adesea în ceafă... De atunci
PUIUL de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357824_a_359153]
-
subiectul, cu toate că străzile erau pline cu cerșetori și bandiți de drumul mare și excroci de toate categoriile și de toate culorile politice, ca să nu nedreptățim nici strada și nici tribuna de la care ne scuipau pe la colțurile gurii aleșii noștri cei umflați cu pompa de la bicicletă, pentru că nu exista nici o fărîmă de voință autentică a personajelor de a îndrepta lucrurile, dădeau legi, născoceau programe, inventau scenarii, transpirau emoționați cînd depuneau coroane de flori ce costau sute de milioane de lei la sărbătorile
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
e aia “Vax albina”, nenoricitule, îi zicea ea cu năduf, Quetzalcoatl de mahala ce ești! Podul fiind o istorie repetabilă, Adelina, cînd a ajuns acasă, s-a așezat pe marginea patului, și-a scos pantofii și și-a privit picioarele umflate de mersul pe jos cu un fel de milă înverșunată ce nu poate fi interpretată altfel ! Ce se petrecea în sufletul ei? În “Gabriela”, Jorge Amado nu ne dă nici un fel de motivație a trăirilor mulatrei. Îi reduce însă sufletul
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 32-35 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358408_a_359737]
-
o substanță antiinflamatorie la un picior de lemn! Cui să-și fi spus ea ofurile? Ieșea smerită din văgăuna ei cea binecuvîntată de Dumnezeu la lupta cu inerția specifică începutului de mileniu și se temea că bigudiurile cu care își umflase părul, ca să fie frumoasă, îi vor trăda incertitudinile, și atunci, de spaimă, se purta ca o femeie modernă, care, cu ochelarii pe creștetul capului și cu pantalonii mulați pe coapsele apetisante, se pipăie degeaba la prohab și o face pe
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 32-35 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358408_a_359737]
-
putea traduce în limba germană. Nu, nu cred! Această subtilitate nu poate fi tradusă. Le e “ciudă” vreodată nemților? Nu cred. În toate limbile cuvîntul “ciudă” poate fi tredus prin “invidie”, dar acest cuvînt este ca marmelada pe pîine: te umflă și îți strică dinții. “A-ți fi ciudă” este mai subtil, “invidia” este o boală, “ciuda” este stimulatoare în cele din urmă ... dar, cu toate că limba rom@nă își dăruiește cu generozitate energiile generatoare de ambiții constructive, cei care o vorbim
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
sau italieni au lucrat Hotinul cel nou, pe la 1400. Ei au făcut din piatră bine potrivită și amestecată cu linii de cărămidă, pentru podoabă, un masiv rotund de zidărie strașnică, ce se ridică drept pe malul Nistrului puternic. Turnuri se umflă pe la colțuri, tot așa de uriaș plănuite și aduse la îndeplinire. În centru se făcură încăperi de rugăciune și locuințe și, printre năruiturile de acum, printre multe schimbări cari au perdut astăzi orice înfățișare, rămâi uimit când vezi semnele deosebitoare
BASARABIA, PĂMÂNT ROMÂNESC de ION C. HIRU în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358128_a_359457]
-
multe, unii se întrebau de ce nu fusese și el arestat ca atâția dintre noi. Dar eu niciodată nu le-am dat apă la moară celor care se îndoiau de el. Și-apoi, știam că în evidențele ălora care ne tot umflau cu vrute și nevrute dosarele, figura invalid de război. Și asta îi crea un statut aparte. Despre Magda îl mai auzisem și pe tata vorbind. Mi-a adus Magda scrisoarea asta la birou, îi zisese într-una din zile mamei, e de la
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]
-
stând în pragul fierăriei. Cu brațele sale solide, ce-i ieșeau din șorțul ars, purtat direct pe pielea goală, fierarul, aflat în semiobscuritatea clădirii, cu pereții afumați, agita un burduf mare, ce se strângea și se desfăcea asemenea unui acordeon, umflându-l și dezumflându-l, de parcă prinsese de ceafă un balaur ce scotea flăcări pe gură și acum se chinuia să-l omoare. N-am să uit niciodată după-amiaza aceea. Însoțit de tatăl meu, părăsisem curtea colhozului printr-o gaură făcută
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]