10,305 matches
-
și în stil borgesian. Această savantă orchestrație epică poate constitui, fără îndoială, obiect de admirație pentru orice naratolog. Mai mult însă decât prin rafinamentul construcției, proza lui Dumitru Radu Popa cucerește prin umor. Un umor subțire (dar nu leșinat), un umor care intră în combinație și cu prozaismul vieții de fiecare zi, și cu fantasticul livresc. Dumitru Radu Popa are în scris o oralitate elaborată, ca Ion Creangă. El nu este, deci, pur și simplu, un caragialian. Seamănă, de altfel, și
Un imperialist: Dumitru Radu Popa by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16329_a_17654]
-
4 din ianuarie 2001 (anul 2). Interesante articole despre Benny Goodman și John Lennon, sau despre Fusion-ul rezultat din ciocnirea violentă a jazz-ului și rock-ului prin anii '60. Și cîte și mai cîte. Redactorul-șef nu-și dezminte umorul, semnînd o haioasă rubrică - Gogoși și Manele - ilustrată de o caricatură a lui Cristian Topan: un cetățean stă la rînd dinaintea unei toalete din lemn, ca la țară, cu o fereastră sub formă de inimă deasupra căreia scrie: Orar. Manele
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16343_a_17668]
-
de comparație" - numai pentru că, într-o parodie la Bolintineanu, Topîrceanu substituie cu intenție comică o rimă și o comparație; în loc de domniță/garofiță, apare cuplul tinerică/zambilică: "Iat-acum se scoală doamna-i tinerică/ Rumenă, suavă, ca o zambilică". Un exemplu de umor involuntar, produs de caracterul vag al termenului ales în explicație și de juxtapunerea definiției și a unicului citat, apare la cuvîntul regional zăicănar: "Vietate care prinde gaițe. Zăicănar cu părul creț / Fură rața din coteț". N-aș vrea, totuși, ca
Divagații (pornind de la litera Z) by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16362_a_17687]
-
literatură pură, tot ce întîlnește. Firescul, nonșalanța cu care apropie literatura de viață sînt remarcabile. Sînt printre altele și cauza succesului enorm la public. Deviza "lăsați-mă să mă amuz" devine molipsitoare. Cititorul se va bucura fără rest de un umor inteligent, imprevizibil, de cea mai bună calitate. Și se va mai bucura de un fapt destul de rar în lumea intelectuală contemporană: un mare scriitor care ține să-și amuze lectorii, care le acordă toată atenția, care nu se pierde în
Cum se scrie o carte bună by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16351_a_17676]
-
consecință nimic nu ar fi mai străin acestei cărți decît o lectură contextuală. În realitate lucrurile nu stau însă chiar așa; nu numai că evaziunea în sine ar putea fi considerată o formă de subversiune, dar instinctul sigur al ironiei, umorul negru, preocuparea pentru cotidian, fac din această carte o scriere cel puțin tot la fel de subversivă ca romanul L-am servit pe regele Angliei... Bohumil Hrabal, Minunea noastră cea de toate zilele. Traducere din limba cehă și selecție de Jean Grosu
Hrabal, Baltisberger, bestialul doctor Quartz și a treia Europă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16350_a_17675]
-
cu care intelectualii care au colaborat, care au servit regimul cu scrisul lor și uneori chiar cu fapta (Titus Popovici, Petru Dumitriu ș.a.), se degajează de orice responsabilitate". Cartea lui Mircea Anghelescu se încheie cu un fermecător și plin de umor periplu imagologic - Parisul și parizienii văzuți de exilații români. Ion Heliade Rădulescu, Kogălniceanu, Ion Codru-Drăgușanu, Xenopol, Iorga și atâția alți intelectuali români de acum un veac, un veac și mai bine, care poposesc în capitala Franței, cu toții au o atitudine
Antonio Patraș - Literatură și exil by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16356_a_17681]
-
simbolice." Scenariul, bineînțeles, nu se transformă în realitate, dimpotrivă, este spulberat de realitate, impetuoasă în trivialitatea ei. Altă schiță, antologică, Vizită în casa unui bărbat în absența soției sale, cuprinde în numai trei pagini o comedie a adulterului, de un umor trist și de un pitoresc care amintesc de filmele lui Fellini. De fapt, toate textele sunt antologice, iar cronicarul literar își reprimă cu greu plăcerea de a reproduce cât mai mult din ele. Alice în Bariera Vergului cuprinde înduioșătoarea istorie
Întâlnire cu literatura bună by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16368_a_17693]
-
capacitate de a sintetiza și a de defini forma printr-o simplă incizie a liniei, în mod paradoxal pot fi găsite greșeli flagrante de compoziție și desen în multe din lucrările sale. Autoportretul din 1902, de pildă, este de un umor grotesc involuntar și el cade victimă unei inexplicabile indecizii între sobrietate și șarjă, portretul Ceciliei Cuțescu-Storck este de o stîngăcie inexplicabilă prin greșelile de racourci, de proporții și de desen, Biserica din Vlaici pare mai degrabă o formă butaforică, inadaptată
Camil Ressu, la o nouă privire (III) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16474_a_17799]
-
Un articol trăznet. Dar, mai întâi, biografia autorului. El este feciorul lui Gigi Balcan și nepotul lui Constantin Balcan (omonimi) primarul Urziceniului înainte de război și până prin 1945. Acest bunic al lui Costel, procurorul, "nea Costică Balcan", mare crâșmar, plin de umor, s-a făcut de pomină prin septembrie 1944, când, în calitatea sa de primar, a trebuit să primească defilarea trupelor sovietice la intrarea lor în Urziceni. O coloană de uzbeci amărâți, prost echipați, conducând niște căruțe rechiziționate, cai costelivi... După
Paradă perversă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16436_a_17761]
-
deși nimeni nu se arăta foarte primitor și ospitalier cu plătitorii, deși în sală era frig, mărturisesc că am avut o seară bună. Și asta datorită celor întîmplate pe scenă. Alegerea textului mi s-a părut cea dintîi șansă. Linia umorului negru, sentimentul situațiilor fără ieșire, a unor destine dirijate într-o manieră cinică, mocnirea disperărilor și a eșecurilor în spatele zîmbetelor metalice, ispita morbidului ca mod de a trăi, capătă pe scenă accente acute. Spiritul ludic devine tușa dominantă pentru întregul
Turnul de fildeș by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16437_a_17762]
-
viză de emigrare. Cu atât mai suspect, deci, acest Ionescu, personaj ce evoluează autoreferențial, persuasiv și truculent, emoționant și sarcastic, fără să reușească să-i scoată pe cei doi din adânca lor suspiciune de organe de stat și de partid. Umorul și ironia conjugală sub care par să comunice Max și Mama în "Weekend" cedează locul panicii simbolice. Pe fundalul căreia se conturează esența sufletească a personajelor: lașitatea pacifistă versus patriotismul belicos ce derapează în siluirea rațiunii și compromiterea limbajului. Sub
Tragicomedii cu evazioniști by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16466_a_17791]
-
convingea să notez totul și să scriu un roman. Am protestat, amintindu-i că muză mea e umoristica. Dar nu am avut încotro. Am scris cartea care s-a numit „Șarpele și cupă"...Avea cam multe îndrăzneli pentru acea vreme, umorul e întotdeauna riscant. Mă temeam cumva prudent și... am trimis-o la Junimea. Nu lui Iacoban, care era directorul editurii, ci simplu pe adresa oficială. Nu vroiam protecție, trebuia să-mi dovedesc mie că șunt publicabil. Mai apoi am realizat
Dorel Schor. In: Editura Destine Literare by Mircea Radu Iacoban adolescent la...70 de ani () [Corola-journal/Journalistic/82_a_240]
-
Alex. Ștefănescu Umor involuntar Liviu Antonesei, poetul și eseistul din Iași cu formație de psiholog, a publicat de curând o carte intitulată Despre dragoste. în cuprinsul ei este vorba chiar despre dragoste (așa cum într-o compunere școlară cu titlul Iarna este descrisă chiar
Iubirea, bibelou de porțelan... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16463_a_17788]
-
simple aforisme romanțioase, dintre acelea pe care aproape oricine le declamă patetic când bea un pahar de vin în plus. Atitudinea adoptată - de bărbat cu succes la femei, care împărtășește și altora din vasta lui experiență - constituie o sursă de umor involuntar. Vorbind frecvent la persoana întâi și alunecând într-o inevitabilă fanfaronadă, deși face în mod vizibil efortul să pară modest, Liviu Antonesei îi provoacă cititorului un zâmbet ironic. El se laudă, de exemplu, că știe ce înseamnă dragostea, întrucât
Iubirea, bibelou de porțelan... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16463_a_17788]
-
capacitate de a sintetiza și a de defini forma printr-o simplă incizie a liniei, în mod paradoxal pot fi găsite greșeli flagrante de compoziție și desen în multe din lucrările sale. Autoportretul din 1902, de pildă, este de un umor grotesc involuntar și el cade victimă unei inexplicabile indecizii între sobrietate și șarjă, portretul Ceciliei Cuțescu-Storck este de o stîngăcie inexplicabilă prin greșelile de racourci, de proporții și de desen, Biserica din Vlaici pare mai degrabă o formă butaforică, inadaptată
Mihailopol by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16475_a_17800]
-
reflexe lingvistice care delimitează clar un grup de altul - e de ajuns să ne gîndim la "limba de cartier" din zilele noastre pentru a vedea cît de adevărată este această afirmație. Nu ironia este arma principală a cronicarului radiofonic, ci umorul. Noica dovedind astfel o profundă înțelegere pentru fenomenul media - el știe să capteze atenția, aceasta e ținta lui principală. Extrem de interesant este eseul dedicat "vacanței". Este surprins perfect conflictul atît de "modern" dintre week-end și zilele lucrătoare. Omul modern este
Noica on air by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16465_a_17790]
-
legitimantă, stări de care Noica se dovedește a fi atât de departe. Știința de a fi complex, de a fi "deschis" este, cred, principala lecție a acestui volum. Nu putem sări peste numeroasele pasaje în care Noica își exprimă cu umor incompatibilitatea cu cinematograful sau cu ultimele noutăți tehnice. Ele sînt sarea și piperul acestor conferințe. Expresivitatea puternică confirmă faptul că există și o profundă înțelegere pentru fenomenele disprețuite: Nu vi se pare că existența noastră obișnuită seamănă cu acel produs
Noica on air by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16465_a_17790]
-
science-fiction ale fostului profesor genopolitan Candid, intervențiile salvatoare ale Olimpiei, prostia unor șefi ca Ilderim, Osmanescu sau Carasurduc, turnătorii și securitatea, statuia peregrină a lui Marx și pățaniile poetului "patriotic" Omar Caimac etc.) dar, pe măsură ce faptele se apropie de deznodământ, umorul spumos de la început lasă loc satirei, sarcasmului, terifiantului. Romanul are o structură tripartită, de o simplitate clasică, în deplin acord cu evoluția subiectului. În prima parte protagoniștii sunt cei doi soți a căror soartă rămâne neclară, deoarece râsul lui Candid
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
un brav "romantic", ce făcuse grea pușcărie comunistă, încerca să explice tropăitorilor cam cum vine chestiunea cu democrația. Ce spectacol vivant isca apariția, la tribună, a unui Dan Amedeu Lăzărescu, liberalul tobă de carte, dar și cu doza necesară de umor foarte serios jucat, cînd acesta - mai în glumă, mai în serios - se făcea avocatul diavolului din sală, flatîndu-i pe tropăitori în ideea că, numai și prin prezența lor numeroasă acolo, însemnau un început de democrație, cu care eventual se putea
Suplicii by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16500_a_17825]
-
a doua a cărții, Respirații între paranteze; se vorbește aici despre "viciile metaforei" și ale ornamentului stilistic, despre poezia ca o "dichisită ichebană", poetul e un "profesionist al melancoliei", pendulînd între elixirul din pahar și "fustele muzei", totul învăluit în umor, ironie și o autoironie caldă, cordială, care nu demolează nimic. Soluția? Iat-o, în Viciile metaforei: "Ce obicei prost parfumat,/ ce pă-cat, ce păcat/ că spre adoratele noastre/ expediem cuvinte,/ în gură înfigîndu-le/ impertinenții crini,/ parșivele roze,/ indecentele orhidee - plozi
Meserii falimentare by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16505_a_17830]
-
tejghea în zeci de mii de exemplare. Aproape nu exista publicație care să nu-și alcătuiască un asemenea volum aducător de beneficii. Chiar dacă, de la un moment dat, se impusese ca și ele să se deschidă cu "portretul", neasortat la tematică - umor, cinema, SF, fantasy, gastronomie, mode etc. - cititorul știa că în pagini va găsi ceva care să-l distragă din realitatea toxică, exasperantă. Almanahurile deveniseră un cadou predilect de Crăciun și monedă forte pentru "atenții", la concurență cu Kentul și săpunul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16516_a_17841]
-
pe seama netrebnicilor politicieni, să rîdă de ei, răcorindu-se pentru umilințe și înșelătorii. Rîs fără veselie, rîs al dracului, adică necurat, dar cît de cît defulator. Satira cu colți și ghiare s-a întins pe tot locul, împingînd la margine umorul simpatetic. Spiritele subțiri nu mai au căutare și înțelegere, e nevoie de tușa groasă care să se distingă pe fondul murdar, se cere "pamfletul" bășcălios, bancul cazon, fantezia morbidă. Într-o realitate atît de antipatică, profesioniștii satirei politice nu prea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16516_a_17841]
-
o fi chiar acela?), Anca Drăgan, Lucian Buțiu și Gică Enache - sînt atît de originali, de proaspeți, de spirituali, încît nu te poți opri la unul singur. Ingenioasele lor compuneri alcătuiesc împreună o utopie neagră de tot rîsu-plînsu', mustind de umor absurd cu viguroase rădăcini în situațiunea postelectorală 2000. Dacă vă cade în mînă acest almanah, vă sfătuiesc să-l începeți de la coadă, fiindcă textele concursului România viitoare dovedesc într-adevăr că "cititorii lor sînt șcel puținț la fel de inteligenți ca ei
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16516_a_17841]
-
văzut-o marele prozator? Una a uniformelor, a revoluției culturale, fără temple și, poate, fără oameni. Ultimul venit din China e Lucian Vasiliu care își fixează călătoria într-o admirabilă carte, Cambei în China (Editura Sedcom Libris, 2000), subintitulată, cu umor, "carte de turism și masaj oriental". Și care e China "lui"? Dacă Sadoveanu ar citi-o, n-ar înțelege nimic. Lucian Vasiliu nu este un om ușor impresionabil; e, mai degrabă, sceptic, nu se lasă emoționat de primul contact, iar
O experiență culturală by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16536_a_17861]
-
Punctul de control al lui Aleksandr Rogozhkin amintește de Terrence Malick. Atît datorită reflecțiilor unuia dintre soldații ruși aflați sub arme, undeva în nordul Caucazului, într-o zonă de conflicte etnice, cît și prin atmosfera cazonă în care amorul și umorul mai înseninează viața aspră. Firul de care atîrnă însă viața unui om este într-adevăr subțire. Mai ales că "prin cătarea puștii, omul pare mic, ca o păpușă, încît nu-ți vine greu să apeși pe trăgaci". Iar femeile satului
SALONIC: 2000 + 1 speranțe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16543_a_17868]