8,223 matches
-
de-a indienilor, a pieilor roșii, așa cum au văzut ei pe cînd erau la școala generală în filmele cu Pierre Brice, cu Winnetou și Old Shutterhand. Așa bentiță are unchiul Bil cum are Winnetou, și mocasinii și jeansii Levis ai unchiului Bil au pe margini niște ciucuri mișto și niște ciucuri la fel jos, la tur, sau cum îi spune, acolo unde cad blue jeansii ușor peste mocasini; e ca lumea și mai are și un cămeșoi mare, înflorat cămeșoi are
Jimi Hendrix se vede într-un colț, întors din profil by Daniel Vighi () [Corola-journal/Imaginative/13141_a_14466]
-
Bil au pe margini niște ciucuri mișto și niște ciucuri la fel jos, la tur, sau cum îi spune, acolo unde cad blue jeansii ușor peste mocasini; e ca lumea și mai are și un cămeșoi mare, înflorat cămeșoi are unchiul Bil și la gît are o bentiță de piele de care e legat un os de la o găină, așa cum are Janis Joaplin. Adică, mai bine zis, cum avea zănateca de Janis că s-a prăpădit anul trecut în toamnă ca
Jimi Hendrix se vede într-un colț, întors din profil by Daniel Vighi () [Corola-journal/Imaginative/13141_a_14466]
-
Janis Joaplin. Adică, mai bine zis, cum avea zănateca de Janis că s-a prăpădit anul trecut în toamnă ca și Jimi, numai că ea în octombrie și el în septembrie, și a fost mare nenorocire și mare durere pentru unchiul Bil moartea ghitaristului ăsta cu păr creț la care se uită ei în bar, acolo în fund, lîngă budă, stau la masă și se holbează la fotografie. E așa ca și cînd asculți niște cîntări ale nespălaților plini de pureci
Jimi Hendrix se vede într-un colț, întors din profil by Daniel Vighi () [Corola-journal/Imaginative/13141_a_14466]
-
n-ar putea zice că în fotografia de dinaintea lor chiar o nebunie ar fi, nu rezultă asta din imaginea aceea în care doar Billy Cox stă cu fața întoarsă spre aparatul de fotografiat, doar el ascultă rugămintea lui Bil, a unchiului; Jimi Ghitaristul, The Best și The King, Majestatea sa Jimi e întors aproape cu totul și aproape că nici nu știe că e fotografiat, la fel și celălalt care stă alături: Buddy Miles e acela din colț. Și Pol nu
Jimi Hendrix se vede într-un colț, întors din profil by Daniel Vighi () [Corola-journal/Imaginative/13141_a_14466]
-
lor îi fată și care-i băiat cu părul ăla, bine face milițianul că-i ia la întrebări. VII Iubita noastră Pearl, sora Janis Joaplin! - al doilea jam-session al serii - ei, frate digger, îl strigă acolo, la Filmore East, Bil, unchiul Bil, pe Sandy, de loc de prin Vințu de Sus, din uitata lor Republică Socialistă, fostă Populară. Gropar înseamnă digger, asta înseamnă digger. Gropar înseamnă. Fratele gropar-digger Sandy este și el de vreo cîțiva ani aici, în plină revoluție, și
Jimi Hendrix se vede într-un colț, întors din profil by Daniel Vighi () [Corola-journal/Imaginative/13141_a_14466]
-
de plastic porumb fiert fraților care strigă răgușiți în nebunia stațiilor de amplificare, în zguduiturile ritmice ale membranelor acelora uriașe ale difuzoarelor care scutură pămîntul cu totul, cu soare, munți, văi, cu osemintele sacre ale dinozaurilor. Hei, frate digger, strigă unchiul Bil și se îmbrățișază cu drag, cu cămășoaiele lor, cu ciucurii lor, cu mărgelele cele de sticlă, cu bentița pe cap, cu mocasinii. Bubuie concertul și deja lucrurile merg înainte, curg la vale, acu mai bine de cinci ani Roy
Jimi Hendrix se vede într-un colț, întors din profil by Daniel Vighi () [Corola-journal/Imaginative/13141_a_14466]
-
Cum se și întâmplase. La câteva zile de la sosirea în acea primă vizită, când se mai obișnuise cu ei, într-o după-amiază erau cu toții în gradina din spatele casei: mătușa L. avea lecție cu una din multele lor fine de la țară, unchiul Gh. trebăluia undeva, ba în casă, ba afară, iar ea citea în șezlong, cu o farfurie cu corcodușe în poală. O atmosferă mai pașnică nici că se putea. Dinspre poartă s-a auzit lătratul furios al câinelui, însoțit de zgomotul
În vizită la unchiul Gh. by Mioara Apolzan () [Corola-journal/Imaginative/13093_a_14418]
-
de zgomotul lanțului, care se freca în mișcare de sârma de care era fixat. Se gândise că niște copii din vecini îl întărâtaseră sau că pe stradă trecuseră țiganii cu oalele lor de cositorit și spoit. Reacția mătușii și a unchiului a luat-o pe nepregătite. Au schimbat o privire rapidă, după care el a dispărut în casă, iar ea s-a ridicat și s-a îndreptat spre poartă, nu înainte de a le spune celor două fete: “Securitatea. Pe Gh. nu
În vizită la unchiul Gh. by Mioara Apolzan () [Corola-journal/Imaginative/13093_a_14418]
-
sine o amenințare, disimulată pentru ea de cuvinte al căror sens adevărat îi scăpa. Senzația de neverosimil poate de aici venise, din contrastul dintre cuvintele aparent inofensive - la vederea celor două fete tonul devenise pașnic - și temerile mătușii și ale unchiului. Unul dintre civili, probabil șeful, pentru că în timp ce vorbea ceilalți îl ascultau cu o atenție prevenitoare, întorși și ușor aplecați spre el, a întrebat cine erau cele două fete. Când a ajuns la ea, mătușa L. a spus: “Ea e o
În vizită la unchiul Gh. by Mioara Apolzan () [Corola-journal/Imaginative/13093_a_14418]
-
o nepoată a lui Gh. din S., a venit în vacanță”. Cel care părea șeful s-a întors spre ea, vădit interesat: “A, frumos oraș. În ce clasă ziceai că ești?”. Și apoi, fără să fi ascultat răspunsul ei: “ Dar unchiul? Cu el ai venit de la S.”? Tot sângele îi năvălise în obraji, pereții casei se făcuseră parcă transparenți, undeva trebuia să fie și unchiul, în curînd îl vor vedea toți: “Eu...” A intervenit mătușa L.: “De ce o întrebați pe ea
În vizită la unchiul Gh. by Mioara Apolzan () [Corola-journal/Imaginative/13093_a_14418]
-
oraș. În ce clasă ziceai că ești?”. Și apoi, fără să fi ascultat răspunsul ei: “ Dar unchiul? Cu el ai venit de la S.”? Tot sângele îi năvălise în obraji, pereții casei se făcuseră parcă transparenți, undeva trebuia să fie și unchiul, în curînd îl vor vedea toți: “Eu...” A intervenit mătușa L.: “De ce o întrebați pe ea, e doar un copil, știți bine că pe Gh. n-avea cum să-l vadă”. Înlemnise. Dacă întrebările vor continua? Când mătușa L. spusese
În vizită la unchiul Gh. by Mioara Apolzan () [Corola-journal/Imaginative/13093_a_14418]
-
spună”. Dintr-un motiv sau altul, o lăsaseră în pace. Însoțiți de mătușa L., intraseră în casă. Nu îndrăznise să facă vreo mișcare, nici să vorbească cu cealaltă fată. Se aștepta din clipă în clipă ca din casă să apară unchiul Gh., dus cu forța de cei patru bărbați, care se vor uita acuzator la ea, poate chiar o vor lua cu ei. Nu se putea să nu-l găsească. Îi trecuseră prin minte toate ascunzătorile posibile, care nici nu prea
În vizită la unchiul Gh. by Mioara Apolzan () [Corola-journal/Imaginative/13093_a_14418]
-
de pași, de uși trântite, dar era prea puțin ca să-și dea seama ce se întâmplă acolo. Într-un târziu, așa i se păruse ei, în realitate, va afla, totul nu durase mai mult de 10 minute, grupul ieșise. Fără unchiul Gh. Stupoare. Se temuse că vizitatorii îi vor citi gândurile și o vor lua din nou la întrebări. N-o făcuseră. Nu arătau nici supărați, nici nemulțumiți că veniseră degeaba. Se uitase spre mătușa L. Nici un gest nu lăsa să
În vizită la unchiul Gh. by Mioara Apolzan () [Corola-journal/Imaginative/13093_a_14418]
-
pricepea atunci la oameni, nu-i scăpase imobilitatea chipului, de obicei expresiv, plin de blândețe. Ca și cum viața care-i anima în mod obișnuit trăsăturile, va înțelege asta la altă vârstă, se retrăsese, se concentrase în singurul punct vital pentru ea: unchiul Gh. nu trebuia să fie prins. Cei patru bărbați se îndreptaseră spre poartă, fără să le mai acorde vreo atenție, deși, poate, înregistraseră cu satisfacție imaginea celor două fete, înțepenite în aceeași poziție. După ce mătușa L. închisese poarta și revenise
În vizită la unchiul Gh. by Mioara Apolzan () [Corola-journal/Imaginative/13093_a_14418]
-
prins. Cei patru bărbați se îndreptaseră spre poartă, fără să le mai acorde vreo atenție, deși, poate, înregistraseră cu satisfacție imaginea celor două fete, înțepenite în aceeași poziție. După ce mătușa L. închisese poarta și revenise pe terasă, din casă apăruse unchiul Gh. Văzându-l, o apucase râsul: vasăzică nu-l prinseseră, îi păcălise! Râsul ei trecuse neobservat, căci scena se însuflețise brusc. Vorbeau toți patru, agitați și incoerenți. Ei tot nu-i venea să creadă că totul fusese adevărat, senzația de
În vizită la unchiul Gh. by Mioara Apolzan () [Corola-journal/Imaginative/13093_a_14418]
-
patru, agitați și incoerenți. Ei tot nu-i venea să creadă că totul fusese adevărat, senzația de neverosimil persista: chiar așa fraieri fuseseră? Sau poate se prefăcuseră că nu-l văd? Nu apucase să pună întrebarea cu voce tare, că unchiul Gh. o și admonestase cu degetul: “Noroc că L. te-a scos din încurcătură, altfel, cine știe, mă dădeai de gol”. Că auzise și sesizase chiar el ezitarea din vocea ei - posibil, dar greu de crezut - sau că mătușa apucase
În vizită la unchiul Gh. by Mioara Apolzan () [Corola-journal/Imaginative/13093_a_14418]
-
apăra de acest gând, dar nu se putea elibera de el. Și râsul. Nepotrivit față de gravitatea situației, venise ca o descătușare pentru ea. Cum să-l justifice altfel decât prin starea de irealitate în care trăia de când îl întâlnise pe unchiul Gh. pe peronul Gării de Nord? Seara, în singurătatea camerei, neliniștea se amplificase. Cum de nu-l găsiseră? Unde se ascunsese? Întrebări fără răspuns. Secrete împovărătoare pentru vârsta ei de atunci. Mulți ani relația ei cu unchiul și mătușa rămăsese suspendată în
În vizită la unchiul Gh. by Mioara Apolzan () [Corola-journal/Imaginative/13093_a_14418]
-
trăia de când îl întâlnise pe unchiul Gh. pe peronul Gării de Nord? Seara, în singurătatea camerei, neliniștea se amplificase. Cum de nu-l găsiseră? Unde se ascunsese? Întrebări fără răspuns. Secrete împovărătoare pentru vârsta ei de atunci. Mulți ani relația ei cu unchiul și mătușa rămăsese suspendată în acest punct. Urcară scările spre terasa din spatele casei. În fața ușii masive de stejar, căutatul cheilor reîncepu. Pălăria îi căzuse pe ceafă, lăsând broboanele de sudoare să curgă în voie. În fine, apărură din buzunarul care
În vizită la unchiul Gh. by Mioara Apolzan () [Corola-journal/Imaginative/13093_a_14418]
-
să vrei să simți aproape căldura altui trup. “Paturile astea imense te provoacă, te obligă să faci dragoste. De-aia pe vremea aia se nășteau mulți copii într-o familie”, îi spusese ea lui Radu. Și adăugase, cu gândul la unchiul Gh.: “sigur, când era posibil”. Fără să vrea, întinse mâna spre locul gol de lîngă ea. O cuprinse un dor nebun de Radu, de Radu de la începutul iubirii lor. Dacă din anii de când erau împreună ar pune cap la cap
În vizită la unchiul Gh. by Mioara Apolzan () [Corola-journal/Imaginative/13093_a_14418]
-
n-o să ne mai putem prezenta în această zi, în fața soților și a iubiților, fără un frumos buchețel de cutii de bere, în timp ce copiii, la școală, vor executa cu mânuțele lor, sub coordonarea doamnei învățătoare, felicitări pentru tăticuțu, tataie și unchiul Gicu.
Liber de Ziua Bărbatului by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19484_a_20809]
-
de încântat de mine, și nu era petrecere la care să nu mă pună în fața cunoscuților să le recit versurile mirifice ale demiurgului, iar el cânta cu multă patimă ”Pe lână plopii fără soț” și ” Nu voi mormânt bogat” alături de unchiul Predoiu Ilie, (țârcovnic la sfânta Biserică de la Vale, cu hramul Sfântului Dumitru) fiiul mamei Lisaveta, soră cu bunica Ana Voican de la Știrbești. Doamne, cum mai călătoream pe aripile imaginației... însoțit de bădița Mihai: la „izvorul zânelor” în care-mi răcoream
DOR DE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1289 din 12 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349223_a_350552]
-
luaseră singurii mei bani dați de mama, o sută de lei albastră, care erau bani de urgență, sau forță majoră. Acest caz de forță majoră tocmai sosise, căci hotărâsem să plec din oraș. M-am dus direct la așa zisul unchi, cum îi ziceam eu, cel care îmi împrumuta mereu sculele de pescuit. Când i-am povestit ce am pățit și m-a văzut în ce hal arăt, după descrierea pe care am făcut-o individului, mi-a spus că acela
DULCE COPILĂRIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344144_a_345473]
-
el că tăticu nu vroia să vorbească, așa că a început singur să ne povestească: -Voi știți cum mi-am făcut banii? -Da! am strigat eu cel mai tare. -La 12 ani am intrat băiat de prăvălie. M-a adus un unchi, de la nu știu a câta spiță, să muncesc la el. Eram săraci, că nu-mi amintesc dacă mâncasem la ai mei toată iarna altceva în afară de varză murată și de fasole. De la Crăciun în colo, mai era un os de porc
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
erau plini de petice, așa că mama mi-a dat și ițarii lui nenea și căciula lui tata; arătam ca o caricatură. Când m-a văzut nevasta lui unchiu, i-a spus: „Mi-ai adus olteanul ăsta tâmpit să mă servească?” Unchiul, cum era dat dracu’, i-a răspuns: „Îl vezi pe ăsta? Așa mucios cum este, într-o zi o să se plimbe cu trăsura și o să-l salute o stradă întreagă; este oltean de al meu, dat dracu’ de vrednic și
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
Bunul John, Cizmulițele), Bunica (Focul, Otrava), Mama (Deschide, Mămică!), Tata (Revenirea, Focul, Directorii), Fratele (Directorii, Fotografia, Autodialog XI), Mătușa Emilia (Împărtășania, Mimi), copiii (Fotografia, 1 Iunie, Moșii) etc. Apoi, cariera, școala, profesorii, colegii (Aleea personalităților, Tinerii, Lansarea, Ucenicia, Autodialog II, Unchiul Vanea, Doamna Profesoară, Mentorul meu nu are statuie, Autodialog XIV). În fine, și mai presus de orice, dragostea - o iubire ideală, fără fisuri, fără limite, fără opreliști, fără pată, o ipostaziere a androginului. Dragostea (asimilată, abisal, unui oniric Dans; ce
IOANA BORCHIN SAU REMINISCENŢA PARADISULUI PIERDUT de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342686_a_344015]