1,495 matches
-
în biserica mitropolitană Mereuti), activează, alături de Mitropolitiul Iosif și alți erudiți ai epocii, la celebra Academie Domnească de la Suceava. În această perioadă scrie în limbile greacă și slavonă "Viața Sfântului cel Nou de la Suceava" (păstrate în copiile făcute de Grigore Uric, altă personalitate din vremea lui Alexandru cel Bun, cel care conducea prima școală de miniatură din S-Estul Europei de la Mănăstirea Neamț), textul și muzică cratimei Sfântul Ion cel Nou de la Suceava și predicele în limba română, din care s-
Grigore Țamblac () [Corola-website/Science/312397_a_313726]
-
cuptor. Puternica ei aromă o face să fie un bun complement pentru unele prăjituri. Conținutul ei nutritiv este mic, având totuși vitamine și minerale: potasiu și vitamina C. Conține importante cantități de fibră, are proprietăți dezinfectante și favorizează eliminarea acidului uric. Ceaiul din frunze uscate este adjuvant în caz de insuficiență cardiacă și în bolile de ficat. Conținutul la 100 g: Vechii greci ofereau gutui la nunți, ritual care a venit din Orient împreună zeița Afrodita. Plutarh relatează ca miresele în
Gutui () [Corola-website/Science/309707_a_311036]
-
robi 16 oameni, îi taie capul preotului de la acea vreme și dau foc bisericii. Prima atestare oficială a orașului, sub denumirea de Hobiceni-Uricani, este menționată într-un document datând din 1818, numele venind de la locuitorii a două sate, Hobița și Uric, situate la nord, dincolo de munți, în zona localității Pui. În toamna anului 1916, pe perioada Primului Război Mondial, orașul este pierdut și recucerit de trei ori de către armata română, în cinstea eroilor existând un monument pe vârful Tulișa. După unirea Transilvaniei cu
Uricani () [Corola-website/Science/297055_a_298384]
-
lungul istoriei sale ul s-a constituit din două localități: Cartușa și Durlești. Legenda spune că localitatea poartă denumirea unuia din primii locuitori stabiliți aici - Durlea sau Drulea. Într-un document emis la 7 aprilie 1636 se vorbește despre un uric ce l-a avut Magda, fata lui Drulea spătar, de la Ștefan Voievod. La început satul purta denumirea de Drulești. Documentele vremii atestează existența în spațiul românesc încă a unei localități cu denumirea Drulești. într-un hrisov, emis de cancelaria domnească
Durlești () [Corola-website/Science/305101_a_306430]
-
de pe timpul lui Mihai Racoviță, în anul 1473. Din păcate aceste documente lipsesc și urmează poate a fi găsite. Totuși cel mai vechi document găsit cu prima atestare incotestabila a Durleștilor datează din 1 iunie 1656, data indicată pe un uric (sau hrisov) domnesc, emis de domnul Moldovei Gheorghe Ștefan, întărind lui Onofrei și lonascu Bucșan mai multe cumpărături din satul Durlești. Biserică Sfinților Voievozi Mihail și Gavriil a fost construită în anul 1783. Din 1861 în Durlesti funcționează o școală
Durlești () [Corola-website/Science/305101_a_306430]
-
existat până în 1100, când a fost devastată din nou. Lângă Crihana Veche se pot observa 10 movile funerare (tumuluri, gorgane), rămase de la populațiile mai vechi. Cea mai veche mențiune documentară cunoscută este cea din 16 mai 1425, depistată dintr-un uric semnat de Domnitorul Moldovei Alexandru cel Bun. Apoi urmează una din 2 iulie 1502, pomenindu-se aici, de asemenea, Valea și Gârla Cârhana, pe timpul lui Ștefan cel Mare, când, prin voia Măriei Sale, Mănăstirea Putna primește în dar mai multe sate
Crihana Veche, Cahul () [Corola-website/Science/305143_a_306472]
-
Prut, unde a fost Ștefan Negrul, si o seliște la Sărată, la rediul lui Terchilă și unde a fost Fîntînă lui Afendicici și jumătate din Jemăroaia, partea de sus. Toate acestea mai sus scrise să le fie lor de la noi uric cu tot venitul, lor și copiilor lor și nepților lor și strănepoților lor și răstrenepoților lor și întregului lor neam, cine li se va alege cel mai deaproape neclintit niciodată, în veci... O situație mai clară despre sat a apărut
Sărata Veche, Fălești () [Corola-website/Science/305171_a_306500]
-
rusă și partea moldovenească, unde locuiește populația celor sapte minorități naționale, care trăiesc în bună înțelegere. Prima mențiune documentară a satului Sărata-Galbenă o găsim în cartea domnească de-a lui Alexandru cel Bun (1400-1432), de la 1 mai 1406. Din acest uric aflăm, că domnul Țării Moldovei dăruiește boierului Vlad Dolhici seliștea de peste Prut, numită Fântâna Veprovei/Fântâna Porcului (vepri în limba slavă înseamnă mistreț, porc), deasupra râulețului Sărata. Mai târziu, în uricul lui Ștefan cel Tânăr voievod (1517-1527) este menționat că
Sărata-Galbenă, Hîncești () [Corola-website/Science/305182_a_306511]
-
deasupra râulețului Sărata. Mai târziu, în uricul lui Ștefan cel Tânăr voievod (1517-1527) este menționat că urmașilor lui Vlad Dolhici, în persoana lui Sima Dușăscul, li se întărește satul Ivereni de peste Prut, " la obârșâe Saratii", în baza "a lor drept uric..." pe care moșul lor l-a avut de la Alexandru voievod. Următorul document despre satul de pe râul Sărata, ținutul Lăpușna, este uricul lui Constantin Movilă (1607-1611) de la 16 august 1609, dar aici satul are un nou nume - Ruorești/Răurești. În secolul
Sărata-Galbenă, Hîncești () [Corola-website/Science/305182_a_306511]
-
deosebită noastră milă și i-am dat în țara noastră, în Moldova, satele anume Cornestii și Miclauseni și Lozova și Sacarenii și Vornicenii și Dumestii Și Țigăneștii Și Lavrestii și Sadova și Homicesti. Toate acestea să-i fie de noi uric, cu tot venitul lor, lui și copiilor lui, si nepoților lui, si strănepoților lui, si rastranepotilor lui și întregului lui neam, cine se va alege cel mai apropiat, neclinit niciodată, în vecii vecilor». 133 de gospodării din Vorniceni șunt conectate
Vorniceni, Strășeni () [Corola-website/Science/305211_a_306540]
-
bună. Se pare, așa și-o duce nu de azi și nu de ieri, ci de secole. Încă de pe cînd Alexandru Voievod îl întărește cu alte așezări omenești vornicului Cupcici. Adică de la 15 iunie 1431, cînd a fost semnat acest uric domnesc. Cu toate că, evident, el deja exista. Dar alte știri despre el, care ar tine de sec. XV, nu avem. Mai intervine o informație de la 1 ian. 1574, cînd Mihăilenii, ortografiați aici Mihălcăuți, trec în posesia altui boier, a fostului vistiernic
Mihăileni, Briceni () [Corola-website/Science/305226_a_306555]
-
naționale Chișinău-Nisporeni și Chișinău-Ungheni. Este cel mai mic oraș din Republica Moldova. Pentru prima dată este menționat într-un document din 25 aprilie 1420. În alt document din 1491, domnitorul Ștefan cel Mare vorbește de Apa Bucovăț, când întărește la Suceava uric pentru moșiile mănăstirii Humorului, firul hotarului fiind punctat prin mai multe localități, inclusiv Bucovăț. Este notoriu faptul că în lucrarea sa din 1904, Zamfir Arbore nu descrie satul Bocovăț, ci numai Valea Bucovățului și râul Bucovăț, limitându-se doar la
Bucovăț () [Corola-website/Science/305247_a_306576]
-
ca.44 %) și plasmă (ca. 55 %), care conține (90 % apă), proteine, săruri minerale și substanțe cu molecule mici ca monozaharide, hormoni, gaze dizolvate, și substanțe nutritive (glucide, lipide, vitamine), mai conțin produse de catabolism destinate excreției (rinichi) ca ureea, acid uric, hipuric.Din punct de vedere fizico-chimic sângele este o suspensie, cu alte cuvinte un amestec de lichide, gaze,substanțe solide printre care se înțeleg și celulele.Sângele prin conținutul său de eritrocite (globule roșii) în comparație cu plasma având o vâscozitate mai
Sânge () [Corola-website/Science/304787_a_306116]
-
jumătate de sat din Crasna, Ținutul Sucevei. La 15 iulie 1701, Constantin Duca voievod (1700-1703) întărește Episcopiei Rădăuți - unde era Nicolae Vasilievici episcop - stăpânirea peste daniile domnilor de mai înainte și ale ctitorilor, printre care se pomenește de un alt uric de la Ștefan Voievod pentru un loc de prisacă ce se cheamă în fundul Crasnii, numit Hrușca. La 10 august 1724, în Iași, Mihai Racoviță Voievod comunică lui Calistru, episcopul de Rădăuți, că jumătate de Crasna, Ținutul Suceava, a trecut la Miron
Crasna () [Corola-website/Science/304836_a_306165]
-
localitatea era doar un mic sătuc este Adicăuți, anume sub acest nume a fost atestată prima dată localitatea Briceni. Cea mai veche atestare documentară, descoperită până acum, este din 1562. Dar cu denumirea de Briceni prima dată apare într-un uric semnat de Gașpar Voievod în 1616. Dar încă nu se statornicește acestă denumire ci variază între Adicăuți, Adiecăuți, Diacăuți, Diacouți, Ditcăuți, Pritceni, Britceani, Briceni. Într-un uric în limba sârbă se menționează că în 1619 intră în posesia lui Simion
Briceni () [Corola-website/Science/305585_a_306914]
-
este din 1562. Dar cu denumirea de Briceni prima dată apare într-un uric semnat de Gașpar Voievod în 1616. Dar încă nu se statornicește acestă denumire ci variază între Adicăuți, Adiecăuți, Diacăuți, Diacouți, Ditcăuți, Pritceni, Britceani, Briceni. Într-un uric în limba sârbă se menționează că în 1619 intră în posesia lui Simion Pilipovschi. În 1774 administrația militară rusă găsește aici 26 de gospodării țărănești, care au fost supuse birului în folosul armatei. În lista birnicilor nu figurează nume de
Briceni () [Corola-website/Science/305585_a_306914]
-
domn al țării Moldovei, precum au venit înaintea noastră și înaintea boierilor noștri ai Moldovei Ana față Șăndrii, nepoata lui Martin și de a ei bună voe, de nimi silită, nici asuprita și au vîndut a sa dreapta ocina și uric a moșului ei Martin și din ispisoc ci l-a avut el dela cei mai dinainte de noi, Ilieș și Ștefan voievod, o bucată di pământ din hotarul satului ei din Tutovinești... Iar hotarul acestei bucăți di loc de pământ, ci
Tătărești, Strășeni () [Corola-website/Science/305881_a_307210]
-
martorii ne-am dus în capul hotarului Timileuților din sus, aproape de fundul Bâcului, unde-s împreună cu moșiile mănăstirii Pobratii, anume Răchicenii și cu alte săliște, care sântu la ținutul Eșului. Ș-acolo ne-au scos la zordicul mănăstirii Pobrata un uric de răposatul Alexandru vodă cel bătrân, ș-altu uric de la Ștefan vodă, fiul lui Alexandru vodă; întru care urice arată toate hotarili Mănăstirii împregiur, din semne în sămne, care, mărgând păn acolo ... am stătut la un pârâu, anume Hancile, ș-acolo
Temeleuți, Călărași () [Corola-website/Science/305868_a_307197]
-
din sus, aproape de fundul Bâcului, unde-s împreună cu moșiile mănăstirii Pobratii, anume Răchicenii și cu alte săliște, care sântu la ținutul Eșului. Ș-acolo ne-au scos la zordicul mănăstirii Pobrata un uric de răposatul Alexandru vodă cel bătrân, ș-altu uric de la Ștefan vodă, fiul lui Alexandru vodă; întru care urice arată toate hotarili Mănăstirii împregiur, din semne în sămne, care, mărgând păn acolo ... am stătut la un pârâu, anume Hancile, ș-acolo este hotarul mănăstirii, pârăul Hancile, care vine dinspre
Temeleuți, Călărași () [Corola-website/Science/305868_a_307197]
-
pe pârâu înnapoi, înspre apa Bâcului, despre apus, dreptu gura pârăului Hanciule, suptu un stejar în margine pădurii, s-au pus piatră hotar și s-au făcut și bour în stejar, și di acolo dreptu la dial, pe unde scriu uricii mănăstirii înnainte. Am adeverit uricile mănăstirii Pobratii și mărturiile răzeșilor din Temeleuți." Din acest document reiese că cel puțin o parte din Temeleuți era stăpânit de răzeșii din sat. Dar dreptul acestora asupra pământului pe care-l stăpâneau va fi
Temeleuți, Călărași () [Corola-website/Science/305868_a_307197]
-
de la Petru voevod, pentru nouăzeci și cinci de ughi buni... De aceea să-i fie lui de la domnia mea danie și întărire aceste mai sus scrise sate și jumătăți de sate cu locuri de iazuri și și de mori din uric și ocina și cumpărătura cu tot venitul lui și a copiilor lui și nepoților și strănepoților și răstrănepoților și întregului neam al său, care î-și va alege cel mai apropiat, neclintit niciodată în veci. Iar hotarul acestor mai sus
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
în 1646 și ilustrat de gravorul Ilie. Fondul de manuscrise include cca 200 de unități, 43 din ele fiind ediții facsimile. Semnalăm celebrul monument de cultură și artă românească, Evangheliarul slavo-grecesc, copiat la mănăstirea Neamț în 1429 de călugărul Gavriil Uric (microfilm). Dintre celelalte manuscrise: De neamul moldovenilor, din ce țară au ieșit strămoșii lor, scris în anii 1680-1691 în limba română de către Miron Costin (microfilm); copiile manuscriselor Aritmologhion (1672), Hrismologhion (1673) și Vasiliologhion (1673) de Nicolae Milescu Spătarul; un Pateric
Biblioteca Națională a Republicii Moldova () [Corola-website/Science/314528_a_315857]
-
și prisaca lui Chiprian, în hotar cu Ciuciulenii. Tot în această perioadă sunt menționate și toponimele Poiana Cârlanilor, în hotar cu Mănăstirea Căpriana și Podul lui Gârlanici, adică pod lângă Cârlani. Cel mai timpuriu Podul Gârlanici este menționat într-un uric al domnitorului Alexandru cel Bun din 25 aprilie 1420, prin care el dăruiește panului Oană vornic pentru slujbă dreaptă și credincioasă 10 sate pe Bucovăț și dreptul de a-și întemeia prisăci, câte va putea, și anume: Cornești, Miclăușești, Loznova
Stejăreni, Strășeni () [Corola-website/Science/313732_a_315061]
-
mare. Satul Grănicești este situat în partea de nord-est a județului Suceava, de-a lungul drumului național DN2 (E85), la 27 km de municipiul Suceava și la 17 km de orașul Siret. Prima atestare documentară a localității o reprezintă un uric din 15 martie 1490, când Ștefan cel Mare (1457-1504) a întărit Episcopiei de Rădăuți dreptul de stăpânire a 50 de sate "„care au fost date de Alexandru voievod”." Același document menționează că între cele 50 de sate moștenite de Alexandru
Biserica de lemn din Grănicești () [Corola-website/Science/320486_a_321815]
-
anul 2015 din județul Vaslui la numărul 258, având codul de clasificare . În imediata apropiere a acestui pod s-a aflat satul Docolina, localitate cu rezonanță istorică unde a fost stație de poștă. Satul Docolina este atestat documentar într-un uric domnesc din 15 iunie 1433 prin care domnitorul Iliaș I al Moldovei (1432-1433), fiul lui Alexandru cel Bun, i-l dădea clucerului Onea drept răsplată pentru slujirea sa credincioasă. Aici a fost întâmpinat Petru Rareș, viitor domnitor al Moldovei (1527-1538
Podul Doamnei () [Corola-website/Science/323961_a_325290]