8,976 matches
-
Îngrijorat de faptul că urina prea des și cu cât se forța mai tare, singurul rezultat obținut erau câteva picături, spre rușinea lui când se afla Într-un pisoar public. Era suficient de instruit ca să știe că forța jetului de urină - sau lipsa acesteia - nu se afla În strânsă legătură cu performanțele sexuale. Cu toate acestea, Îi era teamă ca nu cumva să se pomenească În curând cu instalația din dotare, din care cele două lichide esențiale țâșniseră cândva cu aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
dădu peste un pisoar. Acesta era săpat În piatră, avea cam o jumătate de metru lățime și un pic mai mult de jumătate de metru Înălțime, cu un recipient care la prima vedere părea să dea pe dinafară, plin cu urină și chiștoace. (În realitate, era apă de ploaie amestecată cu ofrande sub formă de bețișoare de tămâie.) Pereții erau ușor văluriți, dar netezi, ceea ce l-a făcut pe Harry să creadă că secole de-a rândul bărbați ca el Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pe spate, lovindu-se cu putere de pământ. Ceilalți au tresărit, crezând că Își pierduse echilibrul. Dar apoi i-au văzut fața schimonosită. Tot corpul Îi era Încleștat, ca al unui pește mare țâșnind din apă. O pată Închisă de urină i se ivi Între picioare. —O, Doamne! țipă Roxanne. Faceți ceva! Ea și Dwight Încercau să Îl țină nemișcat, iar Moff Îngenunche Încercând să-i bage un băț În gură. Nu, nu! strigă Heidi, nu așa se face. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Primiseră prin fax informații despre simptomele intoxicării cu sarin de la alt spital și despre acordarea primului ajutor. «Acestea sunt simptomele», «Vă rugăm să-i tratați astfel.» Unul dintre simptomele menționate acolo era contractarea pupilelor. Ne-au făcut analiza sângelui și urinei și ne-au examinat ochii. Ne-au întins pe toți șase în aceeași cameră și, timp de două ore, ne-au pus perfuzii. Cei mai grav afectați au rămas acolo, dar, pentru că nu eram într-o stare chiar atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
la pământ. Aș presupuneam eu. La picioarele bărbatului erau niște ziare ude. Nu știam ce era cu ele. Probabil că bărbatul acela făcuse pe el și cineva acoperise cu ziare. Dar, lichidul acela era transparent și incolor. Exact ca apa. Urina are o culoare gălbuie. Mă tot frământau aceste gânduri. Mergeam în șir, unul după altul, însă nu ne-am oprit deloc. Mă întrebam. «Oare ce se întâmplă?» Mergeam mai departe. Nu am discutat cu ceilalți despre asta. Eu mă aflam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
circ Coradino în urbe". Pornite din arcuri, săgeți cu cozi lungi de panglici multicolore sfâșiau aerul, înscriind pe cer volute leneșe și grațioase însemne efemere. Iarmarocul era în afara urbei, nu departe. îl găseai ușor după zgomot, după mirosul acru de urină de vite amestecată cu paie sau, pur și simplu, urmând trupul de șarpe format de care, birje și chervane, ca o coloană de refugiați. Locul pe care se afla târgul un imens teren viran înconjurat de un gard de scânduri
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
găsi scris: "Oricine ar dori să citească acest jurnal, să nu o facă!". Bătrânul renunță. Urmau câteva casete ce reprezentau lumea cazonă a personajului. O sticluță cu lichid albicios și cu săruri depuse pe fund era probabil o probă de urină, căci pe eticheta tip a sticlei se putea citi: EFORIA SPITALELOR CIVILE. PENTRU RECRUTARE. ANALIZA NR. 613. Numărul fusese completat de mână și probabil cel care îi înregistrase analiza se murdărise cu cerneală pe degete, pentru că într un colț al
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
care conturau cu migală și delicatețe viața intimă a gornistului. Mai edificatoare decât toate datele biografice erau, de exemplu, meșa gornistului de la vârsta de un an, al 37-lea vis al său, amprenta celui care i-a înregistrat proba de urină pentru recrutare, urma lăsată de decorație pe tunică, blacheul tocit și contorsionat, zgârciul înnodat al ochelarilor, lipsa decorațiunilor de alamă de pe coșciug și vertebra secretul și esența ființei sale. Vertebra de delfin, pe care a purtat-o toată viața fără ca
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
o solie de nuntă și... Balamber îi acoperi vorbele, poruncindu-i lui Kayuk să se ducă afară și să aducă burduful de kumis. — Ptiu! izbucni Malaberga. Nu vreau, nu-mi trebuie așa ceva! Și pe urmă, acum o fi caldă ca urina de catâr! îi vorbi direct băiatului: — Mergi pe drumul dintre copaci cam douăzeci de pași. O să găsești un puț de piatră. Jos e un izvor, iar în apă am lăsat două amfore de vin de Mosela. Dă la o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
circ Coradino în urbe". Pornite din arcuri, săgeți cu cozi lungi de panglici multicolore sfâșiau aerul, înscriind pe cer volute leneșe și grațioase însemne efemere. Iarmarocul era în afara urbei, nu departe. îl găseai ușor după zgomot, după mirosul acru de urină de vite amestecată cu paie sau, pur și simplu, urmând trupul de șarpe format de care, birje și chervane, ca o coloană de refugiați. Locul pe care se afla târgul un imens teren viran înconjurat de un gard de scânduri
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
găsi scris: "Oricine ar dori să citească acest jurnal, să nu o facă!". Bătrânul renunță. Urmau câteva casete ce reprezentau lumea cazonă a personajului. O sticluță cu lichid albicios și cu săruri depuse pe fund era probabil o probă de urină, căci pe eticheta tip a sticlei se putea citi: EFORIA SPITALELOR CIVILE. PENTRU RECRUTARE. ANALIZA NR. 613. Numărul fusese completat de mână și probabil cel care îi înregistrase analiza se murdărise cu cerneală pe degete, pentru că într un colț al
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
care conturau cu migală și delicatețe viața intimă a gornistului. Mai edificatoare decât toate datele biografice erau, de exemplu, meșa gornistului de la vârsta de un an, al 37-lea vis al său, amprenta celui care i-a înregistrat proba de urină pentru recrutare, urma lăsată de decorație pe tunică, blacheul tocit și contorsionat, zgârciul înnodat al ochelarilor, lipsa decorațiunilor de alamă de pe coșciug și vertebra secretul și esența ființei sale. Vertebra de delfin, pe care a purtat-o toată viața fără ca
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cu pumnii În scânduri, zgârie cu unghiile În tablă, strigând din răsputeri să li se aducă apă. După scrumbiile Înfulecate În grabă, cerul gurii și gâtlejul li se transformă Într-un râu secat. Ca să-și potolească setea, Își beau propria urină și culeg cu limba boabele de transpirație de pe vagon. Trenul oprește În câte o stație, paznici amețiți de băutură trec pe lângă șine, inspectează vagoanele, controlează osiile, discută Între ei, aruncând unii altora fel de fel de porcării, bătându-și astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
avea o Înfățișare dezolantă, oricare provincial fiind În vizită se putea minuna cum de se mai țin zidurile pe verticală, din precauție ocolind’o...!! Curtenitor, Șeful Șantierului Îl apucă de braț pătrunzând Într-un gang jegos, plin de zoaie de urină și lături, deschizând o ușă care fură nevoiți s’o proptească de perete pentru a nu cădea pe ei accidentându-i. Intrarea suficient de Întunecoasă, urcară pe bâjbâite o scară de lemn ce scârțâia din toate Încheieturile, dar Șeful Șantierului
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
murdară cum nu-și putuse imagina existența unei asemenea murdărie.În afară de pereți care erau negri de zoaie, plini de funingine de la o lampă ce ardea cu petrol În zilele răcoroase, dușumeaua instabilă plină de găuri, de muci, mai mult de urină pe alocuri roasă de șoareci, făcea parte din decor!! În această stupidă ipostază, cum nici măcar În clipele sale cele mai dramatice nu intuise o asemenea imagine, pierdut În imensitatea spațiului cosmic, mai mult de rușinea Șefului de Șantier să nu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
a fi ridiculizat cu privire la impotență, se dezbrăcă păstrând totuși lengeria de corp. Se lungi alături de țigancă. Poate altul ar fi fost deznodământul acestei clipe imposibile dacă așa zisul pat, În afară de o zdreanță de pătură ce mirosea Îngrozitor a spermă, a urină chiar și a materii fecale, ar fi fost dotat cu un cearceaf care să-i protejeze de lumina zilei, acoperindu-i.Dar așa...?! Privind’o totuși mai cu atenție, țiganca era Întradevăr tânără, destul de frumoasă. La ce folos...? Pielea țigăncei
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
se inventase la comuniști iar mirosul de cadavre unele aproape În putrefacție Îmi paraliza simțul și tăria de-a fi lucid. Pentru a nu contracta cine știe ce microb periculos, dimineața la intrarea În camera Nr.10 Îmi spălam bine mâinile cu urina mea: singurul robinet În care picura ceva apă, dacă reușeai să ajungi la el, era un act de bravură. Platforma cu cadavre era permanent plină, tot ce căram noaptea, atunci când venam din nou la lucru o găseam la fel, o
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Minuțios Artur Sammler. Toți metafizicienii, vă rog, luați notă. Iată cum stă treaba. Niciodată nu veți vedea mai clar. Și cum lămuriți asta? Această cabină telefonică are podeaua din metal; cu uși pliante verzi, silențioase, dar podeaua Înțeapă nările cu urina uscată, aparatul telefonic de plastic e făcut praf și un ciot atârnă la capătul firului. Nici cale de alte trei intersecții nu găsise un telefon În care să nu-i fie teamă să bage o monedă, așa că se dusese acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
punea din greu răbdarea la Încercare și când se stabilea pe o temă anume care o interesa, celălalt era pierdut. De aceea Își măcina el singur cafeaua, Își fierbea apa În recipient, ținea chiflele cu ceapă În umidor, până și urina În chiuvetă (ridicat pe vârfuri, meditând la melancolia inerentă a naturii umane, În continuu travaliu, după cum spune Aristotel). Deoarece dimineți Întregi se puteau duce În vreme ce Margotte, În bunătatea ei, specula. Învățase lecția asta Într-o dimineață când ea dorea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Era unul dintre jurnaliști. Se plimbase prin Gaza cucerită. Se mătura sticlă spartă. În piață, blindate și arme. Imediat În spate, zidurile cimitirului, domurile mormintelor albe. În praf, resturi de mâncare la copt, alterate; mirosuri de gunoi Încălzit și de urină. Jazz oriental transmis din difuzoare șerpuind ca dizenteria prin măruntaie. O muzică atât de ucigător de comică. Femei, doar femei mai În vârstă, făceau piața; sau plecau spre piață; nu se putea găsi mare lucru de cumpărat. Vălurile negre erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de porc liniștit. Se lăsă ușor jos, pe o parte, savurându-și clipele de alint. Radia puțină căldură, așa că m-am așezat lângă el, lipindu-mi spatele de al său. În acele clipe am simțit cum mustul de bălegar și urină îmi intră în haine. Mirosul înțepător îmi adunase un nod în gât iar stomacul se încordă de-atâta greață. Ușurel că nu suntem la pension, îmi spuneam... Dacă vomiți o să fie și mai aiurea și o să pută mai rău. Respiram
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
musafir nepoftit. Era o zi de sâmbătă, pe la ora prânzului și în timp ce colegii mei se pregăteau să iasă în oraș, eu eram dus la gospodăria școlii pentru a face curat la porci. Aerul rece accentua mirosul dulceag de bălegar și urină și îmi crea impresia că am pe limbă acea mizerie care mă înconjura. Aveam o lopată, o roabă și timp până seara ca să- mi fac toată treaba. Când terminam de curățat două, trei boxe, din urmă mizeria se așternea
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
dat de o ușă glisantă din lemn de chiparos, prost făcută. Fereastra crăpată fusese cîrpită cu scotch. Mirosea ca nămolul de la canalul de scurgere dizolvat În benzină... Putea la fel de bine să fie mirosul greu al unor Îngrășăminte chimice Înmuiate În urina unor animale domestice. Ușa scoase un sunet metalic pătrunzător pe șina deformată. Am crăpat-o doar puțin, cu oarecare reținere, atît cît să mă pot strecura, și imediat o pătură de aer cald și lipicios mi se prinse de față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
nu Înțelegeți, nu?... Nu mi se pare că ați fi de-al nostru... Membrii clubului nostru sînt toți unul și unul... Mă găsești atrăgător ? Ha? Te deranjez? — Arăți bine. Atunci să-ți cîrpesc una? N-ai vrea să-mi bei urina? Ce-ai zice dacă te-aș pune să-mi lingi tălpile pantofilor? M-am cutremurat cînd i-am văzut privirea fixă și fioroasă, dar am zis: — Eh, mă descurc eu. — Așa mi-am și Închipuit. Vin destui bătrîni libidinoși cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
avut o prietenă... o iubea cu adevărat. A cunoscut-o la o mișcare studențească Într-o iarnă și toate au mers bine o vreme. Spre vară i-a spus să se opereze sau să urmeze un tratament, că miroase ca urina de pisică. — Mirosea la subsuoară ? — A Început să meargă la spital și cînd a ajuns pe la jumătatea tratamentului, s-a hotărît să rupă relațiile cu ea. Femeile i-au devenit din nou nesuferite și eu am Început să Însemn tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]