6,525 matches
-
Acasa > Literatura > Beletristica > DUREREA MEA Autor: Angela Mihai Publicat în: Ediția nr. 2164 din 03 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului DUREREA MEA Lăsați-mă să-mi plâng cum vreau durerea Sau chiar s-o urlu dac-așa vrea ea! Nu încercați să-mi puneți stavilă în lacrimi, Voi n-o simțiți cum doare, căci e-a mea! Nu-mi spuneți cât să plâng de tare! Nu-mi spuneți când să mă opresc! Nu-mi spuneți
DUREREA MEA de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382433_a_383762]
-
făcut prăpăd, au devastat și distrus totul, inclusiv tapiseriile din stofă și catifeaua de pe pereți, sau tablourile cu valoare de patrimoniu care se găseau pe acolo. Mulți dintre ei erau în stare de ebrietate și se apucaseră să spargă geamuri, urlând și râzând în același timp. In fața sfatului erau postate două persoane care se uitau cu nepăsare la manifestanți. Erau un subofițer de miliție și un muncitor, membru al Gărzilor Patriotice, îmbrăcat în cunoscuta uniformă kaki. Niciun manifestant nu i-
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382393_a_383722]
-
-o imagine drogata, Și timpul într-o stâncă, ce-a amorțit acum... Mă uit în ei și văd nebună smucitura, Cum o tânjesc la randu-le, înfometați și plini, De-un chin mistuitor și dulce, ce Eros îl blesteama Să urle de dorință... O, tu! Prea dulce chin... Tu faci deodat', amarnic, pupilele să ardă, Înfricoșate parcă de-acel dezlănțuit blestem, Ce le picteaza-n grabă o-mbrancitura surda, Și mâini ce răstignite, lipite de-un perete, gem... Căci ale mele brațe
DULCE CHIN de OCTAVIAN GHERGHELI în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382443_a_383772]
-
De-atingeri pătimașe încep de dor să ardă, Rostind fără sfiala cuvântul "Desfrânat"... Cu sărutări nebune, sfidând legile firii Îți ard cu-n cub de gheață sfârcul cel răzvrătit... Trasând cercuri de flăcări, dau viață nemuririi... Și-l fac să urle mândru, de dor nestăvilit... O altă smucitura-ti frange-al tău spate-ndata Lovind rebel de-o masă cu pieptul chinuit, Că părul tău ce urlă când, smuls de min' deodată, Coloana-ti arcuiește si-asteapta pregătit... Și te lovesc
DULCE CHIN de OCTAVIAN GHERGHELI în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382443_a_383772]
-
sfârcul cel răzvrătit... Trasând cercuri de flăcări, dau viață nemuririi... Și-l fac să urle mândru, de dor nestăvilit... O altă smucitura-ti frange-al tău spate-ndata Lovind rebel de-o masă cu pieptul chinuit, Că părul tău ce urlă când, smuls de min' deodată, Coloana-ti arcuiește si-asteapta pregătit... Și te lovesc lăuntric, ca un nebun ce simte, Turbarea însetata, ca de-un cumplit măcel, Căci simt, apocaliptic, cum arzi frângând comete, Cănd cerul ne blesteama cu mingi
DULCE CHIN de OCTAVIAN GHERGHELI în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382443_a_383772]
-
răzbi la mal... Înoți de data asta în Marea de Speranță, Trăind sfios și mândru-n moment nemuritor, Când majestuos se cântă o Pagină de Viață, Sub mândra îndrumare a unui Dirijor ... Căci sufletul cunoaște tragismul epopeic, Ce lacrima ii urlă de zor, nestingherit La muzica de Operă Amorul e eroic Cântat, sublim și demn, descris desăvârșit ... Referință Bibliografică: Momente din viață, la Operă / Octavian Ghergheli : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2101, Anul VI, 01 octombrie 2016. Drepturi de Autor
MOMENTE DIN VIAȚĂ, LA OPERĂ de OCTAVIAN GHERGHELI în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382452_a_383781]
-
aripi de-otravă, ca 'cea Pasăre Phoenix Ce caută drogată precum niște strigoi, Să își hrănească Ura din Eu-l cel demonic... Dualitatea minții îneacă-un omenesc În Marea Dezolației acelui Eu răpus; În dezbinarea-i cruntă, războaie se stârnesc, Urlându-și neputința reîntregirii-n Haos... Plecând mârșav la lupte, cu-n cuget Parvenit, Lovind doar mișelește, ca Brutus în turbare, Nu se țin' cont de inimi, iar etica-a murit, Căci Egoismu'-ndeamnă la Dezumanizare. Răzleț o floare mândră, 'nălțând
SFÂRȘITUL UNEI EPOCI DEZUMANIZATE de OCTAVIAN GHERGHELI în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382472_a_383801]
-
-o imagine drogata, Și timpul într-o stâncă, ce-a amorțit acum... Mă uit în ei și văd nebună smucitura, Cum o tânjesc la randu-le, înfometați și plini, De-un chin mistuitor și dulce, ce Eros îl blesteama Să urle de dorință... O, tu! Prea dulce chin... Tu faci deodat', amarnic, pupilele să ardă, Înfricoșate parcă de-acel dezlănțuit blestem, Ce le picteaza-n grabă o-mbrancitura surda, Și mâini ce răstignite, lipite de-un perete, gem... Căci ale mele brațe
OCTAVIAN GHERGHELI [Corola-blog/BlogPost/382473_a_383802]
-
-ntr-o imagine drogata,Și timpul într-o stâncă, ce-a amorțit acum...Mă uit în ei și văd nebună smucitura,Cum o tânjesc la randu-le, înfometați și plini,De-un chin mistuitor și dulce, ce Eros îl blesteamaSa urle de dorință... O, tu! Prea dulce chin...Tu faci deodat', amarnic, pupilele să ardă,Înfricoșate parcă de-acel dezlănțuit blestem,Ce le picteaza-n grabă o-mbrancitura surda, Și mâini ce răstignite, lipite de-un perete, gem...Căci ale mele brațe
OCTAVIAN GHERGHELI [Corola-blog/BlogPost/382473_a_383802]
-
nu te mai vreau Vreau , când nu te mai vreau... Să fiu încolăcita de albastru senin , Să cuprind cerul cu privirea Când înecata mi-e speranța cu venin... Vreau în vârtejul clipei să amețesc... Să alerg cu gândul și să urlu în ploaie , Iar în pleoapele ce iar clipesc Cerul să nu se scurgă în uitare... Vreau să mă ascund de tine în florile... Ce inundă câmpiile orizontului , Să simt vântul uscat din deșert Rătăcind prin briză sărată a oceanului ... Vreau
VREAU , CAND NU TE MAI VREAU de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382491_a_383820]
-
cuvânt. Craniul răsfățat de ferigi, pictat în nuanțe de mov și de verde, de-l atingi ca premiu o să câștigi timpul pierdut, care de-acum o să te dezmierde. OMUL CRESCUT DIN LEMN Omul care a crescut la întuneric, în lemn, urlă ieșind pentru prima oară-n lumină, și șocat ne face un disperat semn că a pierdut din păcate Ultima Cină. Omul în lemn crescut culmea e obsedat de iubire, cu ochii holbați, femeia-lemn privește abătut din ce în ce mai perplex, mai ieșit din
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
himalaiene roșii și albastre pasărea galbenă își etalează inima curcubeică ruptă din astre, ce pentru noi vibrează. OAMENII CU CAPETE DE TEXTILE Cei doi oameni cu capete de textile unul roșu, celălalt violet, se ceartă ca nebunii de multe zile urlând furios, în dungi... ce duet! Roșul atacă, violetul se apără, sunt dușmani ancestrali în conflict de la facere, ochii în orbite le scapără la luptă ieșind dinspre zacere. Capetele din textile sunt concepute-n război, țesute ca reperaje sordide, au creierele
POEME (2) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382483_a_383812]
-
negre, alienată și tristă fredonează o fugă de Bach anticipând astfel mutările alegre. 24. Reperaj: fotografiile pentru uzul burților sătule mă intrigă, mă răvășesc, mă dor, foametea, suferința și moartea pare că nu sunt destule, deși toate, pe tot pământul, urlă și plâng de zor. 25. Reperaj: „un bou breaz bârlobreaz", cu capul de om, elegant, îmbrăcat la costum și cravată, încercând să-nțeleagă din ce-i făcut un atom, perorează cu spor și apă chioară se-mbată. 26. Reperaj: zveltul
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
gang, tocmai când o siluetă își contempla producția în grafitti. Reperă în artist Pelerina de la Secție. Umbra înșfăcă punga cu tuburi-spray zbughind-o. Năucit de coincidențe, suferi de o afurisită de inerție într-atât încât nu mai apucă decât să urle ca sărit un Stai pramatie! Dar ea dispăruse precum un fum! Parcă nici n-ar fi fost, nu alta! Antonel, reîntors spre cotlonul unde lucrase făptura, percepu mirosul proaspăt de vopsele lansat de vaporii încă persistenți! Deci și aci se
GRAFFITI (PRIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382492_a_383821]
-
idei Alunecă secundele în ceas zilele în an Ochiul înghite noaptea Cu orologiu cu calendar. Am cules dintre îngeri filă îngălbenita O pictez cu cuvinte Scriu numele meu. Singură Lacrima caută ochiul Alunecă în cascadă Urca pe colina gurii Și urlă. În sfârșit se întorc stelele Că pui chemați de cloșca Fiecare pe cerul lor Întunericul își deschide cortina Aplaudam zori noi. Noaptea sfârșește într-un sărut Nufăr în lacul gol Săpat de-o lacrimă-n obraz Cred că am scris
ZORI NOI de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382627_a_383956]
-
ovală, așteptând în picioare. - Scumpii mei slujitori, le spuse împărăteasa cu un calm neobișnuit, cred că iubitul nostru maestru v-a informat despre ce este vorba. Dușmanul nostru neîmpăcat, Soare-Împărat, dorește cu orice preț nimicirea noastră. Să-l lăsăm? - Nuuu! urlară urâciunile. - Atunci, să-l distrugem noi pe el, să-l atacăm prin surprindere și să-l nimicim odată pentru totdeauna! - Să-l distrugem! Să-l distrugem! urlau fioroșii.. - Sunteți puternici și viteji, slujitorii mei? - Suntem cei mai fioroși! urlau ca
MĂRŢIŞOR-24 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382591_a_383920]
-
nostru neîmpăcat, Soare-Împărat, dorește cu orice preț nimicirea noastră. Să-l lăsăm? - Nuuu! urlară urâciunile. - Atunci, să-l distrugem noi pe el, să-l atacăm prin surprindere și să-l nimicim odată pentru totdeauna! - Să-l distrugem! Să-l distrugem! urlau fioroșii.. - Sunteți puternici și viteji, slujitorii mei? - Suntem cei mai fioroși! urlau ca apucate huidumele. Când îi văzu intrați în priză, Iarna se mai liniști. Acum îi putea duce în cel mai îndepărtat colț al Universului. Socoti că este momentul
MĂRŢIŞOR-24 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382591_a_383920]
-
Nuuu! urlară urâciunile. - Atunci, să-l distrugem noi pe el, să-l atacăm prin surprindere și să-l nimicim odată pentru totdeauna! - Să-l distrugem! Să-l distrugem! urlau fioroșii.. - Sunteți puternici și viteji, slujitorii mei? - Suntem cei mai fioroși! urlau ca apucate huidumele. Când îi văzu intrați în priză, Iarna se mai liniști. Acum îi putea duce în cel mai îndepărtat colț al Universului. Socoti că este momentul să anunțe expediția și să plece de îndată la atac. Le zise
MĂRŢIŞOR-24 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382591_a_383920]
-
acum, amăgind pasiuni ancestrale, Ruga spre ceruri, abisuri uitând, Mistuire de doruri amare, Fulger de zvâcniri bizare, Eșecuri de lungă așteptare, Se-nfruptă din trupul arzând, Culminând cu atingeri voit arbitrare. Tânguire în noapte, pătimașa chemare, Tropot de plăceri carnale, urlând, Dezmăț de săruturi lungi, senzoriale, Îmbrățișări grăbite, superficiale, Sublim prelungit în dureri neoficiale, Contopire de fluturi, în noapte zbierând, Îngheț de simțuri sau doar descătușare... Blue Mireille, 24.02.2016 https://youtu.be/oum1xqaSEhQ Referință Bibliografica: Chemare / Mirela Stancu : Confluente
CHEMARE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383962_a_385291]
-
Să-l prindă în “radar “ Măcar o dată ! Și dacă el se-ntoarce iar Bate mătanii la altar. Poate să dea și bani cu săta O fierbe ciuda pe urăta Că-s tănără cu vino-n coa ‘ Și-atăta! O las să urle căt vrea ea El vine tot la măna mea . Că banii-s buni ,bine-i bogată Dar dacă pui bărbat vreodată S-aleagă dănsul ,o să-și ia Amantă . Nevasta-l iartă ,îl pupă-n bot Îmbătrănind cu “bou” cu tot
RIVALELE de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384019_a_385348]
-
-și facă propria lege...adică a celui cu mușchi mulți, cu tupeu cât cuprinde și creier cât un bob de fasole. Caută să o ia în brațe și să o sărute în văzul gloatei întărtate care râde, țipă, batjocorește și urlă ca pe stadion. Unii fac ironii ieftine, alții pariuri. Enervată de gest,Ștefania îi aplică o palmă peste maxilar individului și țipă după ajutor. - Ia-ți labele împuțite de pe ea, urangutanule! tuna Ștefan. Derutat de epitetele cu care a fost
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
țintește fața noului adversar. Dar Ștefan intuiește reacția și a lovit primul, îndesat, năpraznic cu pumnul ficatul agresorului. Prins fără aer, acesta s-a încovrigat de durere și a căzut la pământ. Tovarășul acestuia s-a repezit ca un taur urlând cu capul înainte spre Ștefan. Cu agilitate tânărul făcu un pas lateral și cu piciorul drept,încordat ținti și lovi tâmpla atacatorului. Un icnet scurt de sălbăticune răpusă și acesta se prăvăli peste prietenul său, fiind trimis în lumea viselor
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
mi te poartă ca pe o regină prin câmpul înghețat cu amintiri pe unde toamna jefuia copacii și verbele nebune alergau după tine să-ți îmbrățișeze ramurile brațelor crucificate pe irișii mei beți. voiam să fugim departe în Țara Nenăscuților urlând, alergând, prin lumină, lângă genuchiul tău fantastic, virginal, scris parcă în cuneiforme în aur-argint, revelație, alergând, orbecăind spre o fericire numai a noastră, numai și numai a noastră; deschid poarta unui vis ca pe o carte, acolo locuiesc sunete, vocale
POEZIA TOAMNEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384100_a_385429]
-
dintr-o dată cât mai mult lichid m-a salvat de la moartea sigură și chinuitoare. Am simțit dintr-o dată că mi-a luat gura foc și, imediat am returnat lichidul în cană. Nu am apucat să înghit nimic. Am început să urlu de durere și usturime. Țipam continuu și, cum mama și-a dat seama ce s-a întâmplat, văzându-mă lângă dulăpior ținând cana cu leșie în mână, s-a precipitat și ea, a abandonat spălatul țipând mai tare ca mine
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384089_a_385418]
-
trăiți ! Numele meu este Silviu Prodan și conduc un cenaclu din Valea Jiului, cu multe premii luate la „Cântarea României”! Am îndrăznit să strângem toatele lucrările premiate și să vi le aducem, cu speranța că vom putea publica volumul de ... - Măăăi ...., urlă redactorul-șef, voi credeți că în perioada în care industria noastră grea și agricultura vin cu lucrări științifice de specialitate, editura noastră comunistă va publica dejecțiile voastre literare cosmopolite, capitaliste ? Se roti pe scaunul directorial și aruncă cu dezgust pe
AUZI ? MUZICA ÎNGERILOR, IUBITA MEA ! ESTE MOMENTUL TRECERII NOASTRE ÎN UNIVERSUL SPIRITUAL … ( PARTEA A DOUĂSPREZECEA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383388_a_384717]