413,626 matches
-
pe vecinul mort de câteva zile. Alte povestiri foarte bune sunt Salutul și Santinele muzicale. În prima este relatat din mai multe perspective (deși complicat artificial) construcția unei statui sovietice uriașe (Zoia), un megaproiect al fostului bloc comunist, care ar urma să ridiculizeze Marele Zid Chinezesc. În Santinele muzicale avem, într-o parodie utopică platoniciană, încercarea unui primar de a conduce orașul cu ajutorul unor semafoare muzicale și a unei melodii declanșatoare de armonii sonore absolute, precum și predispoziția unui orb, profet obscur
Povestiri pe 16 mm by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12771_a_14096]
-
-mă în de demultul meu odată. întrebări asemănătoare am pus și eu atunci. Cine mi-a răspuns? La fel precum acești școlari, căutam un sens, un trup, adevărului, dreptății, cinstei, frumosului și multor altor cuvinte. L-am găsit? L-am urmat? La fel ca ei, priveam spre fascinația scriitorului ce-aș fi vrut să devin, tulburat de prezența, rară, a câte unui autor, întâlnit în întruniri similare. Ascultam spusele lor, crezându-le adevăruri. M-au mințit când i-am urmat? Am
Hotarul by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/12787_a_14112]
-
am urmat? La fel ca ei, priveam spre fascinația scriitorului ce-aș fi vrut să devin, tulburat de prezența, rară, a câte unui autor, întâlnit în întruniri similare. Ascultam spusele lor, crezându-le adevăruri. M-au mințit când i-am urmat? Am greșit când m-am îndepărtat? Pe măsură ce le vorbeam acelor copii fascinați de scris și oamenii lui, stârnit de curățenia nedumeririlor din sufletele lor, constatam că treceam hotarul unui timp care vine în viața scriitorului. Când trebuie să răspundă la
Hotarul by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/12787_a_14112]
-
parte finală mult mai matură și singura care ar fi putut lua amploarea unui roman. Am putea spune că nereușita nu vine atât de la încropirea romanului, cât de la ratarea subiectului înghesuit în aceste două capitole finale. Cum spuneam, romanului îi urmează patru povestiri abia acestea extravagante prin varietatea și insolitul subiectelor. Modelele sunt vizibile. Cea mai bună dintre povestiri, Planeta Do diez (o posibilă și foarte frumoasă ars poetica), te trimite cu gândul la Arhitectul lui Cărtărescu. Un pianist de geniu
Prima tentativa de roman fracturist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12806_a_14131]
-
Djuvara ne-a întămpinat afabil, cu bunăvoință, elegant în toate privințele : "Eu cred că pe măsură ce îmbătrînești devii mai cochet, fiindcă îți dai seama că trebuie să te aranjezi puțin, pentru ca să nu fii șleampăt...Dar am fost întotdeauna destul de cochet și urmez moda...". - Aș vrea să începem, dacă sînteți de acord, cu puțină genealogie. Familia paternă Djuvara, familia Grădișteanu a mamei dvs. ... - Dacă mă întrebați despre familie, e un domeniu care m-a interesat întotdeauna. Face parte din istorie. Ca să zic așa
Acasă la NEAGU DJUVARA by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12760_a_14085]
-
pasiunea pentru istorie. Știu povestea aceea că în timpul Revoluției din Octombrie erați la Sankt Petersburg" - Da, e o poveste fantastică într-un sens. Adică în momentul cînd, după Mărășești, în fine,să nu uităm totuși că în lunile care au urmat situația în Moldova a devenit absolut dramatică, și taică-meu s-a temut că murim de foame, ca să zic așa. Și cum tatăl lui era ministrul României în Belgia, și deci refugiat cu guvernul belgian și curtea belgiană la Le
Acasă la NEAGU DJUVARA by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12760_a_14085]
-
nici publicistica lui Goga n-a fost, sub regimul comunist, neglijată: "Un dezgheț firav se produce în 1967, cînd, sub îngrijirea Veturiei Goga (cîtă putere de a decide va fi avut?), apare la Editura Tineretului un volumaș de Pagini noi". Urmează alte cărți: Pagini publicistice, o selecție făcută de Silvia Urdea, în 1981, Ne învață Mărășeștii, sub îngrijirea lui Stelian Neagoe, în 1983, Precursori, o culegere eterogenă, alcătuită într-o manieră diletantă de I. D. Bălan, în 1989. După acest an de
Cazul Goga (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12794_a_14119]
-
cariera diplomatică în 1920, evoluând de la posturi modeste la Istanbul, Atena, Ankara, Riga, Praga, Berna, până la acela de ministru plenipotențiar în 1944 în Italia, unde se va căsători cu o italiancă și va rămâne în exil, aproape pierzându-i-se urma, fără a se mai integra în viața culturală a exilului. Cugler își începe cariera de diplomat în 1927, trecând pe la Berna, Oslo și Stockholm, unde se căsătorește cu o suedeză, împreună cu care se stabilește după 1947 tocmai în Peru. Aveau
Al doilea Urmuz by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12778_a_14103]
-
scriu în '62. El era adjunct la "Viața românească" unde - se poate verifica asta - la Miscellanea sau la Revista revistelor, exista număr de număr o notă în care să spunea: "tînărul și talentatul critic", adică eu, comentează romanul cutare. Și urma o frază. Uneori, banală. Nu conta, pentru mine era enorm. Și nu numai pentru mine, pentru majoritatea dintre noi. A început lumea să audă de noi, de la Paul Georgescu... M.C.: El a fost primul sprijinitor al tinerilor spre deosebire de mulți alții
CULTURĂ SUBTERANĂ, CULTURĂ OFICIALĂ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12799_a_14124]
-
popas la Iași. Acolo îl cunoaște pe G. Ibrăileanu și primește cu satisfacție propunerea de a colabora la Viața românească. Dar așa cum apele adînci și limpezi ascund vîrtejuri neștiute, firea evolutiv activă a tînărului Vianu îl împinge spre noi provocări. Urmează un traseu de studii universitare, pornind dinspre Leipzig spre Viena, apoi din nou în Germania, la Tübingen, oraș evocator prin personalitățile culturale care-și legaseră existența de aceste locuri: Hölderlin, Uhland, Schelling, Hegel. Într-o scrisoare către bunul său prieten
Mai by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12814_a_14139]
-
Se vedea că era În pragul unei depresiuni. Lacrimile Începuseră să apară sub gene. Se ridică și pleca fără să se mai uite În urmă sa.O nouă cărare se deschidea, dar nimeni nu ar fi putut prevedea urmările... va urma
Păienjeniș. In: Editura Destine Literare by Eugen de Panciu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_305]
-
american, Quentin Tarantino, președintele juriului din acest an. (O paranteză despre cel din urmă: lansat cu mare tam-tam, ca un fel de Orson Welles al postmodernității, Tarantino a realizat, în 1992, un film de referință, Pulp Fiction. Tot ce-a urmat după aceea, adică Jackie Brown și cele două părți ale idioțeniei numită Kill Bill, ne înfățișează spectacolul jenant al unei minți declasate, în pană de idei și imaginație, reluând la infinit aceleași șmecherii vizând cronologia narării și parodierea grosieră a
Temperatura nerușinării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12805_a_14130]
-
Moartea planează invariabil peste cerul acestor povestiri - dovadă că suicidul îl preocupa pe autor, ca motiv literar, încă dinainte de Circul nostru... De aceea, câteva povestiri din această primă parte a cărții par doar niște tatonări a temei în cheie tragică, urmând ca prozatorul să descopere un ton mai potrivit, declanșator de efecte literare puternice, în romanul tocmai menționat. Cu siguranță, această primă secvență este și cea mai realizată, iar povestirea de rezistență Patru povestiri care compun o unică proză, cam banală
Povestirile lui Teodorovici by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12825_a_14150]
-
ne ierte Pistruiatul, este tentativa unui mic roman alcătuit la rându-i din scurte secvențe memorialistice din perioada comunistă ce a coincis cu copilăria autorului. Textul, alături de producțiile similare ale altor autori ieșeni (probabil membri ai Clubului 8), ar fi urmat să fie publicat într-un volum colectiv intitulat Cartea roz a comunismului. Cum proiectul n-a fost dus până la capăt, Lucian Dan Teodorovici a postat pe net prima variantă a textului său și, între timp, Johnny Manolescu, Paul Cernat, Angelo
Povestirile lui Teodorovici by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12825_a_14150]
-
integreze tot acest material într-un flux existențial coerent, într-o Poveste verosimilă. Deocamdată avem niște fragmente, cu care noi, cei care am mai apucat comunismul, putem reface imaginar întregul, dar celor mai tineri cititori care încep deja să ne urmeze în lectură le trebuie reconstituiri funcționale, de sine stătătoare. Le trebuie povești, istorii cu cap și coadă, cu intrigă și punct culminant. În fine, ultima parte a cărții, Fursecuri, o constituie cele mai proaspete scrieri ale lui Lucian Dan Teodorovici
Povestirile lui Teodorovici by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12825_a_14150]
-
Ion Simuț Principalele calități ale biografiei realizate de Florentin Popescu rezultă din talentul de reporter și din onestitatea documentaristului. Exegetul se află "pe urmele lui V. Voiculescu", ca în prima carte pe care i-o consacrase, și îl urmează turistic când cu o fidelitate justificată și profitabilă, când cu o insistență exagerată și inutilă. Primele trei capitole - Copilăria și adolescența, Tinerețea, Trudă și glorie - adică jumătate din carte, adoptă acest stil reportericesc, cu pagini descriptive și virtuți de contextualizare
Biografismul hagiografic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12797_a_14122]
-
numeroase detalii despre părinții viitorului poet, casa părintească și atmosfera copilăriei în Pârscov, un sat pe Valea Buzăului (p. 7-26), despre orașul Buzău și "desprinderea tragică de sat" pentru continuarea studiilor (p. 26-36), despre Bucureștiul în anii 1897-1901, când adolescentul urmează cursurile Liceului "Gheorghe Lazăr" (p. 36-44), iar apoi tânărul Voiculescu optează pentru Facultatea de Medicină, frecventată în anii 1903-1909, deși era mai tentat de Facultatea de Litere și Filosofie (p. 45-51). Se detașează câteva episoade biografice mai pline de consecințe
Biografismul hagiografic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12797_a_14122]
-
articolului din Ramuri: "Anul 1948 este cel al instaurării comunismului; printr-o mare șansă, el este și cel în care s-a vestit pentru prima dată talentul lui Marin Preda, un scriitor mai mult important și emblematic pentru ceea ce a urmat decât valoros, motiv pentru care am pornit de la el în comentariile de față. Voi continua." De ce poate fi socotit Marin Preda un scriitor mai mult important și emblematic decât valoros, ar fi să aflăm așadar dintr-un comentariu viitor al
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12804_a_14129]
-
celălalt. Jing o iubește pasional, dar iubirea ei se îndreaptă spre Min, tînăr student comunist care se lasă fascinat de retorica unei colege de partid. Min va fi condamnat la moarte și ucis, iar Jing hotărăște, pentru a nu-i urma soarta și pentru a nu rata astfel împlinirea pămîntescă a iubirii, să trădeze și să fugă în brațele jucătoarei de go. Dar ea îl respinge. Totul se întîmplă exact ca în finalul clasicului roman Principesa de Clčves, a cărui eroină
Lumini și umbre by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12819_a_14144]
-
Ce motive? Aici e întrebarea. Unii vorbeau așa, alții altfel, dar toți se uneau într-un gând: trebuie să fi avut legături cu dânșii... Se poate, firește, să fi rămas de nevoie sub nemți. Eu, unul, nu tăgăduiesc. Dar atunci urmează întrebarea: cum de nu te-au descoperit, cum de nu ți-au făcut nimic, cum de te-au lăsat chiar să mai și scrii?" Nu vezi cum vin toate aparențele să te osândească? (") Iar dacă ești nevinovat, atunci ești o
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12812_a_14137]
-
expoziții, inițial antume apoi chiar postume; - fiind decedat, artistul nu mai prezenta riscul de a face declarații sau de a lua atitudini incomode. Rezultatul acestei, trebuie recunoscut, subtile manipulări, a debutat cu marea expoziție retrospectivă de la Sala Dalles, din 1965, urmată fiind de o serie lungă de expoziții în țară, articole, albume, apoi participarea României cu opera sa la Bienala de la Veneția (1967), urmată de un întreg program expozițional realizat la muzee și galerii din Europa și S.U.A. În 1973, la
Ion Țuculescu - un caz de manipulare by Catalin Davi () [Corola-journal/Journalistic/12839_a_14164]
-
Rezultatul acestei, trebuie recunoscut, subtile manipulări, a debutat cu marea expoziție retrospectivă de la Sala Dalles, din 1965, urmată fiind de o serie lungă de expoziții în țară, articole, albume, apoi participarea României cu opera sa la Bienala de la Veneția (1967), urmată de un întreg program expozițional realizat la muzee și galerii din Europa și S.U.A. În 1973, la Craiova, orașul natal al artistului, în urma unei importante donații făcute de Maria Țuculescu, autoritățile, surprinse și ele de efectele benefice ale manipulării, au
Ion Țuculescu - un caz de manipulare by Catalin Davi () [Corola-journal/Journalistic/12839_a_14164]
-
mai fericit în arta modernă universală, fiind promovată doar pe canalele oficiale, chiar dacă a fost expusă în muzee și galerii importante, nu s-a bucurat de același tip de receptare ca cea de care ar fi beneficiat dacă ar fi urmat drumul, ce-i drept, mai dificil, al promovării pe criterii strict culturale, fără interferența politicului. Nu trebuie ignorat nici faptul că opera sa, declarată peste noapte, bun de patrimoniu național (vezi același tip de ipocrizie idioată și în cazul lui
Ion Țuculescu - un caz de manipulare by Catalin Davi () [Corola-journal/Journalistic/12839_a_14164]
-
este o teorie ce se cere aplicată, ci o practico-teorie, o reflecție izvorîtă dintr-o experiență care ținea seama de ea, modificînd-o în același timp, un întreg în care cele două componente se hrănesc reciproc. Vom încerca, în cele ce urmează, să ne oprim asupra unor repere în această reflecție împrăștiată în cărți, articole, interviuri care ar putea constitui, reunite, un manual pentru traducătorul în continuă formare și totodată un crez și o spovedanie a traducătorului experimentat. Practico-teoria traducerii propusă de
Schiță de portret al traducătorului. by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12841_a_14166]
-
fapt, despre absența vocii poetului. Ca și cum îi plăcea să scrie, să creeze limbaj, dar nu știa încă despre ce. După ce s-a spus pe sine, poezia începea, într-adevăr, să spună. Din păcate, după volumul din 1983 n-a mai urmat decît moartea. Scrierile în proză (Prăvălia cu porcelanuri și Eu, chiriașul lui Daniel), ambele publicate în "România literară" în 1970, sînt prea puține pentru a vorbi despre Virgil Mazilescu prozator. Există certe calități de narator și un simț al detaliului
Fascinația legendei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12849_a_14174]