10,389 matches
-
un „eu” al cunoașterii și al înțelegerii resorturilor umane: „Făceam amor în epocile faste/ când Magellan zbura spre Filipine,/ când peste flori mai coborau albine,/ când dispăreau imperii arse-n foc/ de migratoare revoluții vaste ... // Vedeam un soare plictisit antarct,/ uscând noroiul de pe râtul zilei/ și pe Arghezi-n filigranul filei/ strigându-și patima despre agate/ în efemere piese într-un act ... // Și iarăși revenim în pat asim/ sub pătura cazonă ce ne frige,/ zbătându-ne ca peștii în cârlige,/ sperând că
LUCEFERI CU BUZE ROSII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360793_a_362122]
-
cârciumi se îmbată/ noi tot aici, noi tot după zăbrele., idem, „Noi tot aici”, p. 206), fie de asemănare (și cei din „libertate” suferă, fiind într-o temniță mai mare: Ne cresc orfani copiii pe coclauri,/ nevestele ca fânul se usucă,/ răsar din mame stânjenei și lauri,/ noi tot aici, noi tot cu gând de ducă., ibidem, p. 205; Țara-i o temniță, un scrâșnet și-o rugă., Traian Popescu, „Calvar”, p. 566); amintirea familiei lăsată în urmă este marcată totodată
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
alerge după hoți, Căci vechiul lor stăpân lovește cu piciorul, doar vreun bătrân pribeag să le mai ducă dorul... Sunt blânzi cu toții, nu atacă și nici nu latră către om, îl recunosc și nu-l confundă-n drum cu trunchi uscat de pom... Ei legea lor o fac și-o apără cu vehemență, că-n lumea lor, câinoasă, nici nu primesc clemență... Ei lesă n-au, nici zgardă, nu recunosc pe cei ce-s slugă la stăpân și stau ca prințișorii
SUPĂRAREA LUI BOSCHITO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360905_a_362234]
-
energii malefice care ne împresoară trupul. Atunci, când răul ne simte dezarmați, datorită gravei noastre slăbiciuni, pătrunde în materia cenușie prin cuvinte, pentru că numai cuvântul are puterea de penetrare a gândului, pe care îl distorsionează, îl seacă de tot lichidul uscându-l, survenind moartea. V-ați putea întreba cum cuvântul poate produce moartea subită a receptorului iar eu vin cu un exemplu: o știre înspăimântătoare, de distrugere a carierei tale, produsă și perpetuată prin cuvinte, îți poate produce un puternic scurcircuit
DISPENSIA NEUROLINGVISTICĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360894_a_362223]
-
rochii, cămăși de noapte. Nu se poate ! Sunt pe măsura ei! „Și blănurile astea?!” Nici nu mai avu puterea să le probeze. Deja era prea mult! Se îndreptă spre bucătărie. De emoție i se făcuse o sete de i se uscase gura. Deschise ușa frigiderului. Plin cu toate bunătățile pământului. Îl închise la loc. Într-un colț a văzut o vitrină frigorifică cât șifonierul vechi al mamei de acasă. Plin cu tot felul de sticle. Frumos aranjate. Cu etichete de-ți
CÂND TE TRAGE AŢA ... ( 2 ) de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360900_a_362229]
-
trecea cu tăvălugul tras de cai peste el să se taseze. Vara, după fermentare și evaporarea umidității din dejecții, se tăia cu un satâr special, în bucăți de 40x40 cm, care se ridicau pe verticală și se lăsau să se usuce bine. Tizicul era folosit ca un combustibil ieftin pentru gătitul alimentelor pe plita amenajată în curtea din fața casei, construită din bucăți de olană și pământ galben, amestecat cu pleavă de grâu. Tata s-a tot ascuns cât a putut cu
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
însă văd și acum, cu ochii minții, cum am alunecat la un moment dat pe panta udă de la malul lacului și am căzut în apă, udându-mă complet. Am tremurat suficient de tare până s-a ridicat soarele să-mi usuce hainele... Această întâmplare s-a repetat după vreo 30 de ani la Dunăre, când, după niște inundații, crescuse iarba mare pe malurile fluviului, iar eu, din neatenție, uitându-mă la peștele prins de nepotul meu Dănuț, m-am dus direct
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
ca pe-o fetișcană. Privirea mea mirată pătrunde parcă-n Rai Văd flori catifelate și-aud cânt de nai. Duioasa melodie pătrunde-adânc în suflet. Doru-mi de plai natal, începe al său umblet. Cu adieri ușoare m-atinge-n vis, el, Vântul Lacrima usucă ce mi-o stârnise... Gândul. Zăresc pe-aleea mea cu mândri pomi de tei, Fetița de atunci, zburdând printre ei. Părul în codițe, strălucea la soare. L-această amintire... inima-mi tresare. Penița se oprește, ocolește-o pată O lacrimă
PE PAGINA-NCĂRCATĂ CU AMINTIRI IUBITE de DOINA THEISS în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364106_a_365435]
-
cale pe care ai venit și să pleci într-o călătorie lungă, spre miază-noapte, până ajungi în cetatea de scaun a tatălui meu, regele Lycaoniei și să-i spui din partea mea așa: "Cetatea Atalyei este împresurată de perși, atât pe uscat cât și pe mare și nu mai poate rezista mult. Trimite degrabă oști și ajutoare!". Ăsta ar fi mesajul meu, ai înțeles? Și n-aș vrea să te temi pentru această expediție! - Așa voi face, prealuminată regină! Voi merge cât
PARTEA A II-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364090_a_365419]
-
la senat... Plângeți bieți români, amarul V-a rămas neforfetat După ce în tot calvarul V-au mințit și v-au furat Măsluind soarta și zarul De neam prost și blestemat. Plângeți bieți români cum plângeți Și de lacrimi v-ați uscat, Ura și revolta-nfrângeți, Mușcați pumnul mult mușcat, Resemnați-vă, deplângeți Sângele în van vărsat. Plângeți bieți români cu jale, Cu lacrimi de kilowat, Cu cenușa din furnale, Cu codrul ucis, tăiat, Cu strigoii-n case goale, Cu pământu-nstrăinat. Plângeți
PLÂNGEŢI BIEŢI ROMÂNI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364155_a_365484]
-
care am înțeles absolutul poteci de lumină mântuie sufletul o pâine morala strâmbă să omori e necesar de vreme ce îți e bine ucizi ca inchiziția cu legea în talere o ploaie tristă ca și gândurile mele făurite în urgia clipelor se usuc lacrimi crunte pierd tot ce am astăzi însă îl câștigi tu iubire miresme dulci și negre cuprind zile și nopți și-mi ascult muzică cu tine în gând ultimul cuvânt ce a căzut iubesc gol de suferințe deasupra sentimente vânt
DOR DE SOARE de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 925 din 13 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364264_a_365593]
-
sunt străini Și străinii-și zic ”Ioane...!” Ce să spun, aș spune multe Dar, mărite Dumnezeu, Cine să mă mai asculte Când la mine-s surd și eu? Când nici să mă nasc n-apuc Și, vâltoarea morții, morții Îi usucă. Mă usuc Când mă ții în fața porții... Poartă-mă din poartă-n poartă Mai departe de-o secvență, Pe a hărții mele soartă Viu sunt numai în absență... Știu și simt și mă afund Într-o lumea trecătoare Ca o
CÂT O ZA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363073_a_364402]
-
Și străinii-și zic ”Ioane...!” Ce să spun, aș spune multe Dar, mărite Dumnezeu, Cine să mă mai asculte Când la mine-s surd și eu? Când nici să mă nasc n-apuc Și, vâltoarea morții, morții Îi usucă. Mă usuc Când mă ții în fața porții... Poartă-mă din poartă-n poartă Mai departe de-o secvență, Pe a hărții mele soartă Viu sunt numai în absență... Știu și simt și mă afund Într-o lumea trecătoare Ca o mare fără
CÂT O ZA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363073_a_364402]
-
pe un alt mare poet român, de indiscutabilă elită, pe care îl descria în cuvinte impresionante: “El va fi neasemuit de frumos, zicea Nichita, și toată ființa lui, chiar și trupul lui vor fi de o neasemuită vorbire. Se vor usca lacrimile fetelor părăsite, iar îndrăgostiții vor vedea păsări cu gâtul uimitor de lung întretăind soarele la amurg. El însuși va fi foarte fericit, dar toată ființa lui va revărsa un fel de fericire a vorbirii, încât toate tinerele fete, auzindu
O AMINTIRE DIN LICEU DESPRE POETUL NICHITA STANESCU de MIHAI MARIN în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363242_a_364571]
-
ține toamna, despre nori, prelegeri Și despre ploi rostește un discurs, Pe tema vântului ne dă concurs Și brumele le pune în culegeri. Tristețea o respinge prin recurs, Alungă ură și neînțelegeri, Dilemele le-ascunde prin alegeri, Dar frunzele-s uscate pe parcurs. Ascunsă-n bolta neagră, plânge lună, Prin ceața deasă, soarele suspină, Se iau de mână toamnă și furtună. Dar noi călătorim tot spre lumină, Că dragostea ne ține împreună Și inima de fericire-i plină. PLOAIA PLÂNGE E
ALTE OPT SONETE DE TOAMNĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368304_a_369633]
-
răget și în alte graiuri ale dobitoacelor. Ce îl împinge să toarne cuvinte cu vadra când n-are nimic de zis? Poate cerul negru al golului lăuntric! Sau poate că un demon al trăcănelii îl mână să înșire verzi și uscate despre toate cele. Dar mai cu seamă despre sine însuși. E o ocazie să se fudulească pe nesăturate. Deasupra întregului omenet. Pisălogul nu pălăvrăgește cu lucrurile. Pisează doar ființe omenești. Nu bate la cap câinii, pisicile, șoarecii, vulpile ori furnicile
DESCHIDE GURA ŞI VORBEŞTE de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368359_a_369688]
-
Furăm clepsidrei praf de viață iluziv. Și azi pășesc cu tine ca într-un ultim vals, Mai strâns te țin urmând noua piruetă. Închid ochii aprins de-al destinului balans Și zboru-ți văd, zvelt pe aripi de egretă. Săpunul se usucă în savonieră, Fluturi uluiți plesnesc pe bec. Țigara fumegă uitată-n scrumieră, Te strig și-ncerc, cu strigătul să nu mă-nec. 07.08.15 Referință Bibliografică: Și azi... / Stelian Platon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1682, Anul V
ȘI AZI... de STELIAN PLATON în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368392_a_369721]
-
O simțea pe pielea lui de fost student eminent și proaspăt director de fermă. Ferma era a partidului. Totul era proprietatea partidului: animalele, pășunile, clădirile... angajații erau ai partidului. El apăruse deasupra tuturor, fluturând o repartiție de pe care nu se uscase bine cerneala și începuse să le dea ordine. Ba chiar să schimbe oameni, reguli și obiceiuri bine încetățenite în fermă. Îi călca pe bătături cum era mai rău și unde durea mai tare. Își băga nasul în cele mai mici
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368309_a_369638]
-
cumpărat o poșetă... Leopold se retrase strategic în afară apartamentului, dar devenise un pachet de nervi. Zări, întâmplător pe Boris Israelovici Glazpapier, care era foarte bine dispus. - Sigur că da! Izbucni Leopold. Halal președinte de bloc ne-am ales. Se usucă iarba în jurul casei, ușa de la intrare stă fără clanța, oglinda din lift e spartă... Și tu zâmbești, încasezi contribuția lunară și ești fericit. Halal! - O să iau măsuri, spuse moale Boris. Zău, ce ți-a venit? Leopold se simți ușurat dintr-
SCHIŢE UMORISTICE (8) – COAFURA ŞI IAURTUL de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368425_a_369754]
-
Tatăl și Mama lui”. Călin va deveni solul „Dragostei Supreme”, prin intermediul căruia scriitoarea va țese conexiuni inimaginabile. El își va sacrifică viața pentru aproapele său, acesta fiind prietenul său, Vlad. Va accepta să fie „calorifer” uman în locul său, pentru a usca și cămașa și adidașii lui Doroftei. „Eu am febră, îi spusea. Ia uite, ce temperatură mare! Puse mâna lui Vlad pe fruntea lui, cămașa se usucă repede dacă o iau eu. Tu ești rece ca gheața. Ia dă și adidașii
„TRAGEDIE ŞI TRIUMF” ŢESE O PÂNZĂ NEVĂZUTĂ ÎNTRE DUMNEZEU ŞI OMENIRE de TEODORA SORINA COTRĂU în ediţia nr. 1053 din 18 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/368460_a_369789]
-
fiind prietenul său, Vlad. Va accepta să fie „calorifer” uman în locul său, pentru a usca și cămașa și adidașii lui Doroftei. „Eu am febră, îi spusea. Ia uite, ce temperatură mare! Puse mâna lui Vlad pe fruntea lui, cămașa se usucă repede dacă o iau eu. Tu ești rece ca gheața. Ia dă și adidașii!” Gestul sau nobil îl va costa viața, care într-un final va aduce viață celui la care toată lumea se aștepta mai puțin, Miron Gură, copilul care
„TRAGEDIE ŞI TRIUMF” ŢESE O PÂNZĂ NEVĂZUTĂ ÎNTRE DUMNEZEU ŞI OMENIRE de TEODORA SORINA COTRĂU în ediţia nr. 1053 din 18 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/368460_a_369789]
-
care mângâie apa Glavaciocului, dealul cu pășunea întinsă a vitelor satului și pădurea galben-ruginie la vreun kilometru. E relaxant când privesc de pe fereastră această lucrare minunată a naturii. E toamnă și culorile ei blânde încălzesc sufletul. Ierburile încep să se usuce, porumburile, cu foile sfâșiate de vânturi, foșnesc adormitor, glasuri stinse în depărtările cerului însoțesc zborul lin al aripilor ce ne părăsesc, mierea gălbuie a razelor de soare ne îndulcește întreaga ființă... Simt parcă o chemare ascunsă spre hibernare, spre adormire
TOAMNA BURSUCILOR de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368500_a_369829]
-
peste gene, și zări, în spatele bisericii, o moviliță plină cu flori. Începu să adune încet, una, câte una, petalele plânse din jelania celui, la capătul căruia odihneau. Fă-mă Doamne foc pe lume să țin chinul prins la pântec, să usc lacrima de mume jarului să-i fiu eu cântec! ... Auzea ca prin vis, versurile cântate de draga lui, de câte ori îi pândise urgia. Strângea în mâini, patimile suflecate de viață, de pe obrajii florilor, mugind insistente în jugul potopului ce le jertfise
PANTOFI DIN ROUĂ AMARĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368549_a_369878]
-
și tuns băiețește. Mă dădeam în leagănul din caisul împovărat de fructe, Îmi făceam cort să mă ascund de părinți Mâncăm din toate minunățiile pământului, Și zilele treceau în zbor, Fără să simt. Înnebuneam albinele sălbatice, Le băteam cu bețe uscate în stupi, Pana mă alergau și ciupeau fără milă, Sărăcuțe ființe nevinovate și harnice. În pădurea mea dragă Merele și perele sălbatice aveau gust de povești cu zâne, Și dacă le mâncăm Mi se împlineau toate dorințele Și mă întâlneam
COPILARIE de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1599 din 18 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368056_a_369385]
-
Mateiaș e mort Că ați rămas orfani și voi Un an aveai pe-atunci Ce ajutor puteai să-mi dai? Eu mai aveam doi prunci N-aveam nici pâne nici mălai M-am veștejit de timpuriu Și chipul mi-e uscat de vânturi De câte lacrimi nu mai știu Sunt toată arsă-n gânduri Și dacă necăjită sânt Așa a fost să fie Dar am sfințit acest pământ Ca mamă cum se știe Puțină sânt și tot gândesc Cu oarecare teamă
SCRISOARE DE LA MAMA, DE GHEORGHE PÂRNUŢĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367359_a_368688]