2,329 matches
-
și strategii din texte anterioare, combinîndu-le însă în moduri neașteptate, absolut remarcabile. Bunăoară, pro blema căutării (identității, sensului, adevărului, etc) din romanul În căutarea oii fantastice / Hitsuji o meguru bōken (1982), unde protagonistul fără nume urmărește, obsesio nal, un ideal utopic, tema trecutului paralizant-insurmon tabil din Pădurea norvegiană / Norwei no Mori (1987), unde Tom Watanabe rememorează, aproape ataraxic, din cauza melancoliei, anii studenției, ori compulsia existenței și, implicit, descoperirii femeii ideale din Dans, dans, dans / Dansu, dansu, dansu (1988), unde eroul își
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
fi menționat undeva secolul 25 ca timp de desfășurare a evenimentelor din text!). În centrul Europei, există, la vremea respectivă, o provincie autonomă, Castalia, unde un Ordin auster al intelectualilor de elită a organizat un tip de societate asemănătoare lumilor utopice, imaginate de renascentiști și iluminiști. Viața în provincie este simplă, ascetică (atmosfera generală rămîne una monastică), neinvadată de tehnologiile industriale (pe care, în plin veac 25, le putem bănui teribil de avansate). Ordinul are două activități principale: să gireze educația
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ultim al inițierii acela al negării propriei condiții. Copleșit de îndoieli, Joseph Knecht se retrage din pos tura de magister ludi, spre oroarea membrilor Ordinului, și decide să intre în societatea oamenilor obișnuiți, pentru a-și demonstra utilitatea. Părăsește sferele utopice ale rațiunii pure, pentru a construi cu pathos nedisimulat lucruri palpabile și robuste. Într-o primă fază, hotărăște să-l inițieze în tainele vieții spirituale pe tînărul Tito Designori (fiul lui Plinio). Totuși, în orice act paideic, impactul este dublu
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
retrag din real, toți au o aproape incapacitate de raportare la real, sunt imuni la devastatoarea limbă de lemn, adevărurile lor sunt îmbibate de literatură, sunt, după cum spunea Gheorghe Crăciun, în Aisbergul poeziei moderne, adevăruri "poetice", regăsibile într-o lume utopică, ideală. Dinspre literatură, purtată de valurile unor conjuncturi inerente, Ana Blandiana a ajuns, după 1989, întâmplător, în prim-planul vieții politice. Și a rămas acolo, instaurând o moralitate, o verticalitate a spiritului greu de egalat. Flancată permanent de teorii, istorii
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ceea ce este esențial despre fiecare, este chiar contraproductiv un comportament lipsit de moralitate, atât la nivelul indivizilor, cât mai ales, la nivelul comunităților sau al organizațiilor. A construi o etică pornind de la aceste noi premise nu mai pare un proiect utopic sau lipsit de speranță, ci un demers teoretic realist care anticipează o nouă realitate și pentru care Își Peripatethice propune să-l pregătească pe omul concret care acționează În situații concrete. Semnificativă ni se pare poziția lui Jürgen Habermas dezvoltată
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
Unii vor vedea în observațiile și comentariile lui George Orwell dovada că absența șefilor, a conducătorilor este tot timpul posibilă. Alții, desigur cei mai numeroși, nu vor pregeta să vadă în acest episod în caracterul efemer al experienței confirmarea caracterului utopic al unei lumi populate de egali. Pentru ei, utopia este imposibilă pe pămînt. LIBERI, CĂCI SERVILI Noțiunea de servitute voluntară e mai complicată decît pare. Relația sa cu ideile de libertate și de egalitate, atît de dragi omului modern, dă
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Ernst Bloch (1885-1977) scrie despre Principiul Speranță: " Această carte încearcă să dea o dimensiune filosofică speranței care se află în lume"153. Viața e deschisă, lumea e în mod activ întoarsă către deschiderea orizontului, omul e purtat de o efervescență utopică explică filosoful german. El opune "realismului real" (simțul faptelor), "capacitatea utopică". Utopia de care e vorba aici n-are nimic de a face cu elucubrațiile himerice, cu reveriile abstracte. Utopia pe care o analizează este "posibilul real" (el vorbește despre
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
dea o dimensiune filosofică speranței care se află în lume"153. Viața e deschisă, lumea e în mod activ întoarsă către deschiderea orizontului, omul e purtat de o efervescență utopică explică filosoful german. El opune "realismului real" (simțul faptelor), "capacitatea utopică". Utopia de care e vorba aici n-are nimic de a face cu elucubrațiile himerice, cu reveriile abstracte. Utopia pe care o analizează este "posibilul real" (el vorbește despre "concretul utopic"). A nu se confunda cu "posibilul obiectiv", respectiv ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
filosoful german. El opune "realismului real" (simțul faptelor), "capacitatea utopică". Utopia de care e vorba aici n-are nimic de a face cu elucubrațiile himerice, cu reveriile abstracte. Utopia pe care o analizează este "posibilul real" (el vorbește despre "concretul utopic"). A nu se confunda cu "posibilul obiectiv", respectiv ceea ce prevede știința sau, cel puțin, nu exclude. Referindu-se la tot ceea ce e condiționat măcar în parte, "posibilul real" al lui Ernst Bloch integrează și depășește acel "a fi potențial" al
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
o față a modernității. Așa cum îl văd, el se aseamănă izbitor cu modernismul (al cărui nume continuă de altfel să-l poarte înlăuntrul numelui său), mai ales în ceea ce privește opoziția față de principiul autorității, opoziție care se extinde acum deopotrivă la raționalitatea utopică și la iraționalitatea programatică pe care le cultivau unii moderniști"178 (s. a.). Sunt așadar de necontestat multe dintre calitățile postmodernismului (precum redeschiderea problemei istoriei ca domeniu, a contemporaneității, a discursului în arhitectură sau literatură, radicalizarea ironiei, universalizarea pluralismului etc.), dar
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ale acesteia ne pot ajuta să descriem mai bine cadrul în care se pune în discuție discursivitatea postmodernă. În general, dacă modernismul și-a construit proiectul în jurul ideii de organizare rațională a lumii, proiect considerat de cele mai multe ori ca fiind utopic, postmodernismul renunță la acest ideal al rațiunii și este astfel echivalat cu "decăderea utopiei". Sarcina filosofiei a fost definită aproape dintotdeauna ca fiind aceea de a cultiva rațiunea, iar "ideea raționalității ordinii universale este la fel de veche ca filosofia însăși, și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
un punct nodal în explicarea relației dintre imagine reprezentare simulare. Astfel, preluând controversata temă a icoanei în creștinism, Baudrillard afirmă că în timp ce reprezentarea are drept punct de plecare principiul echivalenței dintre semn și realitatea desemnată, care, deși este o relație utopică, funcționează ca o axiomă diriguitoare, simularea este inversul reprezentării, ce pleacă de la "negarea radicală a semnului ca valoare, de la semn ca reversiune și sfârșit al oricărei referințe. În timp ce reprezentarea tinde să absoarbă simularea interpretând-o drept falsă reprezentare, simularea cuprinde
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cu adevărat de către Baudrillard. De asemenea, acest tip de gândire nu izvorăște din îndoiala carteziană sau dintr-un apetit nemăsurat pentru critică 508; dimpotrivă, subliniază filosoful francez, ea "nu a apărut nici dintr-o îndoială filosofică, nici dintr-un transfer utopic (care presupune întotdeauna o transformare ideală a realului), nici dintr-o transcendență ideală. Ea reprezintă punerea în joc a acestei lumi, iluzia materială, imanentă acestei lumi numite "reale" este o gândire noncritică, nondialectică"509. Pliindu-se gândirii radicale, discursul baudrillardian
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
adevăr" sau "obiectivitate" nu sunt considerate decât metafore, astfel încât chiar și atunci când creează impresia că desemnează lucruri, limbajul nu trebuie să fie înțeles ca real. Conceptele care, în general, sunt "visuri de plenitudine", nu mai pot fi decât niște deziderate utopice. În acest punct, apropierea de viziunea lui Jacques Derrida este asimptotică, din moment ce obiectul discursului nu este altul decât discursul însuși în forma scrierii, transgresarea sa producând concomitent o depășire a sensului. Remarcabilă este metafora derridariană a incendiului pustiitor din La
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
bazează pe structuri de valabilitate locală și nu absolută. Derrida observă că în discurs se realizează un amestec între concepte, filosofeme și metafore sau miteme; cum prin procesul de uzură metaforele estompate se transformă în concepte, acestea devin doar deziderate utopice ale unui discurs filosofic care se vrea a fi pur. Într-o manieră asemănătoare, Baudrillard consideră că o parte importantă din termenii folosiți în textele filosofice sunt doar metafore, astfel încât chiar și atunci când lasă impresia că desemnează lucruri exterioare, limbajul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
persuasiunii, trad. de Mircea Avădanei, Editura Institutul European, Iași, 2005, pp. 133-141. 364 În acest sens, Spitzer remarcă: "Prin toate panourile și afișele ei, publicitatea pare să lanseze strigătul următor: "Paradisul aparține celui care cumpără și celui care consumă!" [...]. Speranțele utopice oferite omenirii sub formă de sugestii sunt oarecum atenuate de un sentiment de desegaño; dar în intervalele dintre visele paradisiace și realitatea dură, florile grațioase și gratuite ale poeziei, conștiente de propria lor lipsă de realitate, țâșnesc ici și colo
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și a eliberării "comunităților de viață". O "societate civilă" autonomă trebuie să găsească într-o Europă fără state naționale un spațiu perfect de dezvoltare, care reunește "toate persoanele" înrădăcinate în originile lor familiale, locale, confesionale sau profesionale. Conform acestei versiuni utopice care a fost evocată, dar niciodată teoretizată cu adevărat de Mounier, Rougemont, Marc etc. Europa nu ar fi decît o confederație de federații liber constituite. Este vorba, mai precis, de o formă contemporană de organizație anarhistă sau medievală în care
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
cu cele de consumatori. Acest model teoretic al competiție dintre agenții economici este apreciat deoarece în acest sistem economia funcționează cu eficiența cea mai înalt posibilă dar și criticat întrucât nu corespunde realității. El rămâne un model pur teoretic și utopic. În ultimul timp între modelul teoretic al concurenței perfecte și realitate s-a produs un hiat ce se accentuează, datorat în principal fenomenului concentrării întreprinderilor care a dus la sporirea intervenției statului în economie. b) concurența imperfectă se caracterizează prin
Dreptul concurenţei by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1417_a_2659]
-
vrăjitorului se sleiră pe pod". Deziluzionat, eroul se sinucide: "Stoicea se duse pe zăgaz și, cu capul înainte, spintecă adâncul străveziu". Nuvela anticipează, în chip excepțional, una dintre povestirile în ramă ale lui Hermann Hesse: Biografia indiană, anexată la romanul utopic Glasperlenspiel (1943), în care ni se prezintă evoluția unei persona imaginate de Joseph Knecht, Magister Ludi. Astfel, Dasa ajunge să realizeze inconsistența lumii și irealitatea valorilor materiale în urma experimentării unei vieți consumate într-o clipă din timpul fizic, apte de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
de protestanți a contribuit la disciplinarea comportamentelor umane și la accelerarea întăririi și prosperității burgheziei, a noilor clase de mijloc, la modificări cantitativ-numerice ale unor clase precum tradiționala țărănime, la afirmările muncitorilor industriali și la încurajarea teoriilor socialiste și comuniste utopice și "științifice". S-au schimbat relațiile și atitudinile față de state, atât ale burgheziei, cât și ale celorlalte clase și categorii. Creștinismul răsăritean, îngăduit de otomani să funcționeze sub anumite condiții în imperiu (de exemplu, în Balcani, bisericile ortodoxe nu puteau
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
români, etc. Forma pașnică, de educare prin învățământul ideologic de masă, imita modelul magistri dixit. S-a învățat așa tactica duplicitară: "pro- comunism" la serviciu și în instituții, "liberali" în familii și în cercurile de cunoștințe. Sus, conducătorii dictau sloganele utopice până deveneau contra- utopii (distopii) despre "cea mai rea lume din câte se pot imagina", în "ședințele cu whisky și Kent" descrise de Pacepa, iar jos, defularea prin folclorul seriilor de bancuri cu oltenii și cu alte personaje. Dar în
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
anarhismul, conservatorismul și tradiționalismul, eco-feminismul, mișcări organizate de papalitate, islamism, mișcări antiglobalizare nu sunt numai anticapitaliste, dar adesea și antidemocratice. Capitalismul este criticat de anarhiști, marxiști, socialiști, precum și de religii universaliste precum creștinismul, iudaismul, islamismul. Criticile socialiste durează de la socialismul utopic clasic la cel susținut de hippies, diferit/opus "socialismului științific" engelsiano-leninist, sau de la socialismul de catedră german la cel libertariano-anarhist bakunian și chomskyan, de la socialismul creștin la "nationalsozialismus" sau nazism, ori socialismele din țările în curs de dezvoltare, altoite cu
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Sondajele arată creșterea încrederii în tehnicile inițiatice în reforme, IMM-uri și alte inițiative, susținute însă și prin curaj, nădejdi și alte aleanuri psihice create natural. Ideologiile social-politice apărute în preajma și după Revoluția franceză din 1789 prin liberalism, conservatorism, socialism utopic, comunism, iar după revoluția bolșevică marxism-leninism pălesc mai greu ca metafizicile și teologiile negative. Îndelungatul război de 77 de ani dintre anii 1914-1991, calculat în (8), se prelungește în alte forme de constrângere ori de alienare a spiritului de care
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
de cele două orientări majore: "liberalismul", apărător al primatului individului în viața socială și "comunitarismul", susținător al importanței închegării comunităților locale în care indivizii liberi de multe constrângeri statale își duc viața într-o comunitate de spațiu, asociată cu reprezentări utopice și protestatare. Dacă urmărim și argumentele teoretice ale scoțianului emigrant în USA A. MacIntyre, atunci vom accede la înțelegerea unor aspecte ale raportului dintre individ și colectivitate în complicatele meandre ale vieții sociale. Această problemă rămâne mereu implicată în întrebările
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
destinele societăților, statelor, oamenilor și diversității culturale europene. Printre acestea, estimarea intrării oamenirii în epoca înlocuirii cu o lume multipolară, a bipolarismului ideologico-cultural postbelic, dintre Vestul capitalist devenit "postmodernist", cu multe concepții sceptice despre om, și Estul comunist, promotor al utopicilor comunizări umane, asociate de munca silnică, supravegherea aspră, încarcerări și omoruri nesfârșite. Rememorările deceniilor dictatoriale evocă teroarea "comunarzilor sovietici", apoi a acoliților care au făcut ca mulți indezirabili sau opozanți să ia căile exilului spre alte zări, colorate și ele
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]