1,553 matches
-
un hoț, într-o clipă de slăbiciune, cu complicitatea aburilor de alcool; dimpotrivă, pe acest jucător cinstit îl întărâta doar lupta și cedarea pe deplin conștientă. Nu avea cum să-i scape. Baronul știa că otrava arzătoare zvâcnea deja în vinele sale". Totuși, aici baronul se înșeală și comite o eroare fatală. Căci, oricât de sigur pe sine era "vânătorul" nostru, până la urmă prada îi scapă. Căci pe această mamă aflată pe punctul de a ceda o salvează in extremis, și
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Ceaușescu, lucru citat de mai multe posturi de radio și publicații din străinătate”. La 7 decembrie 1996, ora 12:55, cănd Cezar Zubravu Îi oferea lui Tăcu leași suferințe cu palma, cu pumnii sau cu piciorul, e cu cravasa, cu vâna de bou sau cu o scurtătur ului cu capul În jos cu ajutorul unui scripete cu bețe subțiri de lemn sau de cauciuc pe spate după ce anch pecial; e victimei, după ce acestea e anchetatului cu flacără oxiacetilenica; ment victima r volumul
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
sau de fatalism, ci demonstrează o înțelegere superioară a destinului. Meșterul Manole, Miorița și Ifigenia au în comun motivul morții violente acceptate senin și transformate în sacrificiu creator. Piesa de tinerețe, prea apropiată de dezbaterea intelectuală și poate lipsită de vână dramatică autentică, este importantă prin modul în care prefigurează preocuparea constantă a istoricului religiilor pentru problematica morții rituale. El atașează astfel motive arhaice sau specifice zonei sud-est europene unei legende pe care Europa întreagă a resimțit-o ca fiind atât
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Pe malul apei, un câine mare, negru, culcat pe labe, pe care de departe îl luase drept o epavă eșuată pe plajă, își înălță capul și lătră de două ori, calm, în semn de avertisment: păzea copilul care, stând pe vine, aduna galete într-o găletușă viu colorată. Era o fetiță. Absorbită în ocupația ei, nu a ridicat capul când a trecut pe lângă ea. Ceafa ei delicată culegea ultimele raze ale soarelui ca un caliciu. Fermecat și înciudat totodată, gândesc eu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
aici, în activitate. (Liviu ANTONESEI) Orașul acesta mi-a apărut, de la început, ca un enorm muzeu al spiritualității românești. Când am descins aici, mi se părea că fiecare piatră pe care calc îmi evocă un nume. Aveam impresia că în vinele mele nu mai curge sânge, ci istorie și literatură națională. Umblam pierdut pe străzi, ore întregi, și căutam să stabilesc o relație cu o casă prin care a trecut sau în care a locuit cineva important, cu o statuie cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
și Irina Malaxa). Pe la miezul nopții a început să viscolească. Mihai, Duduia, Carol și invitații lor, s-au îmbarcat în trenul regal pentru a merge la vânătoare la Drăgănești. Duminică, 7 aprilie. Viscolea ca în decembrie și nu au putut vâna. Au stat în tren. Apoi au revenit în București, pe la ora 17. Seara, au văzut filmul Ultima aventură a lui Sherlock Holmes. Joi, 11 aprilie. Vânătoare cu bătaie (hăitași), la Gherghița. La runda de dimineață au participat: Carol al II
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
Îndrăznise să creadă. Ochii, părul, gura ei erau aidoma celor ale lui Conrad. Trăsăturile prințului, care i se păruseră atât de cunoscute, semănau cu ale ei. O amețeală ușor de Înțe les o cuprinse. „Deci asta era“, Își spuse. „În vinele mele curge sânge nobil. Iată de ce bătrânii mei de la Appenweier se fâstâceau când Îi Întrebam cine sunt adevărații mei părinți și schimbau vorba. știau, dar nu voiau, nu puteau să mi spu nă. Li se poruncise să nu-mi spună
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
m-ar sfătui prost dacă m-aș duce să-i spun ducelui că toți suntem egali În fața lui Dumnezeu și a oamenilor. Dar vreau să vă mărturisesc acum o taină. Am toate motivele să cred că sângele care curge prin vinele lui Bodo e nobil. El nu e fiul meu trupesc. Pă rinte, cuvintele mele sunt o spovedanie și știu că În afară de cuvioșia ta și de Dumnezeu nu le va auzi nimeni. Negustorul povesti În câteva cuvinte felul cum Îl găsise
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
o regină. — Salvați-mi pruncul, monseniore, l-a implorat ea pe arhiepiscop. Eu sunt blestemată și-mi voi răbda soarta fără să mă plâng. Dar această ființă nevinovată pe care o port În pântece și care are sânge regal În vine n-a făcut nimănui nici un rău. De ce să cadă osânda și pe capul ei? Ce fel de om al Bisericii este cel ce osândește la pedeapsa veșnică un prunc Încă din pântecele maicii lui?! — Taci, copila mea, i-a răspuns
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Prizonierei i se păru o clipă că visează. Dar nu, era adevărat. În fața ei se afla făptura uscată a cioplitorului În piatră, care cu câteva zile Înainte Îi salvase viața... XIV Când, seara târziu, Bertold nu se Întorsese Încă de la vână toare, Conrad Începu să se Îngrijoreze. Era toamnă și Întunericul se lăsa repede. Trimise slujitori cu făclii În Întâm pinarea ducelui, cu porunca să-l caute și să dea semn din trâmbițe de Îndată ce ar fi zărit micul cortegiu apropiindu se
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
meseriei... Era urmașul care mai târziu avea să-l moștenească, În care avea o adâncă Încredere și de a cărui destoinicie era mândru. Dar, În același timp, după ce află cine era, Începu să-l privească cu o anume sfială. În vinele acestuia curgea sânge albastru, care l-ar fi Îndreptățit să urce Într-o bună zi pe tronul francilor. și bancherul avea mult respect pentru cape tele Încoronate, chiar dacă știa cât de goale erau buzunarele lor. Spre mirarea lui, Bodo primi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
piedică În calea căsătoriei lor. În ultimele zile am aflat că originea lui Îl Îndreptățește pe Bodo să aspire la mâna nobilei Adelheid. Faptul n-a fost cunoscut până acum, el nu e fiul meu, l-am adoptat numai. Prin vinele lui curge un sânge dintre cele mai ilustre... Un slujitor intră În goană și-i șopti ceva la ureche tânărului duce. — Iartă-mă, jupâne Urs. Mă bucură ceea ce-mi spui, nu pentru că astfel l-aș prețui pe Bodo mai
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
împleticit și au căzut la un moment dat, cartea de față este, deopotrivă, un instrument de îndreptare și iertare și o lecție de speranță care le acordă șansa de a se îmbunătăți. Titlul acestui roman autobiografic îți îngheață sângele în vine: Dumnezeu a murit în Bărăgan și trimite de îndată la locul, timpul și intensitatea unei pătimiri colective de proporții. Am să prezint foarte pe scurt povestea relatată în cele două caiete ale cărții, așa cum am priceput-o eu. Ea începe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
circumferință cu el se mai aflau și un cais, și un vișin, și un cireș, dar și un corcoduș. Toți, deși roditori, erau mai tineri decît venerabilul oțetar. Oțetarul mirosea înțepător, vegetal, tentant, a materie vegetală pură, a iarbă și vînă de pom. A.B.Unde te ascundeai când îți era teamă? Unde te ascunzi acum? Nu mă ascundeam nicăieri. Nu m-am ascuns niciodată. Am știut, întotdeauna, că nu există loc de ascundere. Că nu ai nici o șansă. Da, cînd
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
unul dintre visele mele. Ăsta a fost unul dintre secretele mele. A fost înălțarea mea ori căderea mea. Al doilea a fost orientarea spre ideal. Ațintirea spre ideal. Acest lucru i-a făcut mari pe cei "mari". Idealul. Forța lui. Vîna lui. Nu știu dacă am știut să fiu așa, să îndrept, cu toate puterile mele, aspirația în acea direcție. Urma are să arate, cîtă va fi ea. Urma scapă, ori nu, turma. A.B.M-am simțit bine în casa sufletului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
e o companie mai performantă ca a noastră. OMV plătește cea mai mare sumă ca taxe la buget. Pe când Petromul era doar o sursă de datorii. Nu putea fi privatizat, că nu se știa câte vile de protocol și de vână‑ toare are. Au trebuit să le numere de-abia la privatizare. V.A. : De ce aici, în România toate aceste servicii de cură‑ țenie a orașului trebuiau să fie privatizate ? A.M.P. : Asta a fost moda în anii ’90. Această chestie
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
asistăm la o devoratoare și antiproductivă resurecție a resentimentului, pentru că ceea ce nomenclatura și securiștii ar fi acceptat în anii '90 ca un fapt firesc, astăzi, bine poziționați, nu mai sînt dispuși să o facă. Asistăm la politici de aplatizare a vinei, prin generalizare și extindere la grupuri cît mai numeroase de presupuși vinovați, de la mulțimea membrilor PCR, la lucrătorii din structurile Securității cale de a echivala simpli plătitori de cotizații cu marii sau mărunții șefi din nomenclatură, cu drept de decizie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
singura soluție morală, sigura șansă de resuscitare morală este procesul comunismului, oricît se încearcă amînarea lui, sîntem datori să nu renunțăm asta și doresc toți satrapii vechiului regim. Nu există iertare și nici reconciliere între victime și călăi fără recunoașterea vinei celor din urmă. Zguduitoarea carte a Luciei Hossu Longin se încheie cu episodul "Un ziar de la București la Washington". Petre Mihai Băcanu, ziarist la "România liberă", a inițiat o organizație, Alianța Națională "R", menită să instige la acțiuni antitotalitare. Grupul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de tavan erau spân- zurați care se legănau dintr-o parte în alta, lovindu-se între ei cu vârful picioarelor. S-a întors speriat și a închis bine ușa după el ; picioarele i s-au înmuiat imediat, a căzut pe vine și i-a venit brusc să vomite. Însă în loc de vomă, din gură au început să -i țâșnească bucăți de discuri. La început câteva, apoi zeci, tot mai multe zeci de bucăți, până s-a format un morman întreg de plăci
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
imaginare, aruncând săgeți de la distanță sau folosind pe „unii” în rol de berbece - precum un Goma, care a fost apoi îndepărtat (nu am zis aruncat!Ă după folosință, pe unii tineri sau mai puțin tineri veleitari din țară, propagând „ideologia vinei” tuturor acelora care au avut „succes” și au publicat „sub comuniști”, foști membri sau ne-membri de partid, în totala ignorare a valorii actelor și textelor lor majore. Da, am luptat și eu, și, în ceea ce mă privește, după ’89
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
zboru meu - zâce. Ăsta a fost Galben de Soare.” (Boișoara - Vâlcea). Dublul eroului care imită zeii este voinicul moldovean care îl salvează din gura șarpelui. Calul acestuia este tot șarg și vine din cea mai însorită zonă românească: „Tare-m' vine, frate dragă,/ Să vez', d-un mic moldovean/ P-un cal galben, dobrogean/,/ Coama-i galbenă șiofran,/ Coama-i bate bocnița” (Giurgiu). Accentul apăsat pe descrierea calului sugerează forța numinoasă cu care este încărcat și tocmai această energie solară va
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
neantul. Însemnarea celui mai tânăr primește funcția unei mutilări inițiatice în Basmul cu Țugunea, fiul mătușei: „trei frați, doi zdraveni ș-ăl mai mic olog, că - având să fie năzdrăvan și mare viteaz din fire - o zmeoaică bătrână îi luase vinele picioarelor și-l lăsase moale, ca nici să poată îmbla, necum să se bată cu ăi trei feciori ai ei”. Numele eroului, cu varianta Țugulea, pare să vină de la forma regională de alint „țugu, țugu, țugulaș”, dar și de la sensul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și exilată în decorul silvestru specific are o singură ocupație: „Și copilu când s-a făcut mare, a devenit șî cam năzdrăvan copilu. Șî i-a făcut mă-sâi o covercă așa. Șî pe urmă copilu sî duce pân’ pădure șî vâna. (...) Și mergând el pân’ pădure, mereu după vânat - căprioare, iepuri, mă rog, ce-a vânat el acolo, păsări - într-o zi, a dat de-un palat mari. Când s-a dus acolo la palatu acela marili, era nou zmei. Când
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
monstrului marin Tiamat. Iahve a creat universul după ce l-a învins pe monstrul primordial Rahab”. Consacrarea vine odată cu abluțiunea, întotdeauna în: „Lapte de capră lua,/ Pe unde cu lapte da,/Ca o bucățică cădea,/ Osul alb că rămânea,/ Oasele și vinele,/ De-și trăgea păcatele”. Finalul adeseori tragic al morții voinicului se resemantizează în contextul unei scufundări în apele începutului, după contactul cu haosul. Abluțiunea permite intrarea în substanța atemporală a vieții: „în cosmogonia indiană veche cosmosul [era] văzut ca oceanul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
anulează intruziunea parțială a sacrului în fenomenal și oprește numărătoarea inversă până la integrarea lui totală. De fiecare dată după ce comite greșeala deconspirării chipului, neofitul află că timpul pe care trebuia să-l mai îndure era scurt și frustrarea însoțește sentimentul vinei. Luna impusă de Bucățică sau zilele scurte până la ridicarea vrăjii sunt însă etaloane ale nerăbdării de a pătrunde în sacru, și durata lor nu este niciodată parcursă. Nu entitatea mitică trebuie să parcurgă intervalul formator, ci nerespectarea acestuia provoacă ieșirea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]