3,550 matches
-
pe gură. Pitici cu zurgălăi la încheieturi și tichie conică pe cap suflau congestionați de efort în trompete disproporționat de mari. Se scălămbăiau în fel și chip, spuneau măscări și zeflemiseau cu vorbe nerușinate privitorii, trăgându-i de mânecă sau vârându-se pe sub poalele muierilor. Se făcură nevăzuți, pentru a reapărea într-o clipă, unul trăgând de un lanț și altul călărind un porc înnebunit de spaimă, pe care-l înțepau, făcând animalul să grohăie și să guițe a moarte și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
în insectar. Îi potrivea în spate un panou de pânză țeapănă, zugrăvită cu flori și inimioare, cu un text ca o aureolă în jurul capului, de genul TE PORT ÎN INIMĂ sau O PIEDICĂ ÎN CALEA UITĂRII după dorință. Maestrul își vâra apoi capul sub pânza neagră a aparatului, formând corp comun cu acesta o simbioză ciudată om aparat, un monstru compozit cu două picioare, bust, mâini, cap paralelipipedic de lemn, susținut de alte trei picioare de barză cu câte un deget
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
nu știa cu cine naiba, a furat un bănuț de aur pe care l-a ascuns în încălțări, la călcâi. La soroc, Zlota fu zămislit cu picioarele înainte, cu un călcâi galben-strălucitor din aurul cel mai curtat. Aici și-a vârât Necuratul coada! grăi moașa și trimise după baba Sempronia, mare meșteroaie, care stătea afară din târg, sus pe dealuri, și despre care se spunea că mănâncă șarpe fiert în șapte ape, de poate desluși limba dihăniilor și poate citi ursita
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
fumat, așa că nu-i drept din partea mea s-o categorisesc. Despre idila în sine nu știu mare lucru, decât că s-au cunoscut iarna trecută, când Seymour a fost detașat la Monmouth. Punctul nodal e mama - o femeie care-și vâră nasul prin toate cele și care vizitează de două ori pe săptămână un psihiatru jungian (în seara când am cunoscut-o pe fată m-a întrebat de două ori dac-am fost vreodată psihanalizată). Mi-a declarat că dorește ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
din spital sub supravegherea, ca să zic așa, a trei metri de bandă adezivă înfășurată în jurul coastelor. Apoi a urmat o campanie febrilă pentru obținerea unei permisii ca să pot participa la nuntă. În cele din urmă, am reușit s-o obțin, vârându-mă, treptat, sub pielea comandantului companiei, care, după cum mi-a mărturisit, era un iubitor de literatură și al cărui autor preferat s-a nimerit, printr-un noroc, să fie și autorul meu preferat: L. Manning Vines. Sau Hinds. În ciuda acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
mâna către polițist și a pornit-o, la fel de agale, la mașină. A urcat în limuzină, a închis portiera trântind-o cu o bufnitură, și-a scos o țigară din pachetul pe care-l ținea deasupra tabloului de bord, și-a vârât țigara după ureche, și abia atunci, și numai atunci, s-a întors spre noi și s-a îndurat să ne dea raportul: — Zice că nu știe. Tre’ să așteptăm să treacă parada. Ne-a măsurat, colectiv, cu o privire indiferentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
nu puteam citi inscripția fără ochelari. Mi-am încruntat ochii, neutru. S-ar fi zis că doamnei Silsburn nu-i mai venea să restituie pliculețul cu chibrituri proprietarului său de drept. Când l-a restituit totuși și locotenentul l-a vârât în buzunarul de la piept, doamna a spus: — Nu cred că am mai văzut vreodată așa ceva. Întoarsă acum complet pe strapontină, privea aproape cu jind la buzunarul de la piept al tunicii. — Anul trecut am comandat o grămadă din astea, a lămurit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
aproape fericit. O clipă mai târziu, un joben de mătase s-a materializat, din aer, lângă mine, foarte jos, în stânga, și escorta mea specială, numai teoretic neoficializată, a rânjit în sus, către mine; o clipă am crezut că o să-și vâre mâna în mâna mea. Cei trei musafiri și singurul meu prieten au rămas afară, în hol, în timp ce eu am făcut o sumară inspecție în apartament. Ferestrele erau toate zăvorâte, cele două aparate de aer condiționat puse pe „Închis“ și prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
spus, dar îmi imagineză — Adu orice ai, m-a întrerupt purtătoarea de cuvânt de pe canapea. Numai să fie lichid. Și rece. Tocurile pantofilor i se odihneau pe mâneca jachetei surorii mele. Mâinile îi erau împreunate pe piept. Sub cap își vârâse o pernă. — Pune gheață în băuturi, dacă ai, a adăugat închizându-și ochii. I-am aruncat o privire scurtă, dar ucigașă, pe urmă m-am aplecat și, cu foarte mult tact, am degajat jacheta lui Boo Boo de sub picioarele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
am văzut ceva ce zăcea peste două cămăși soldățești spălate și călcate, ceva ce nu putea fi lăsat în aceeași cameră în care se găsea și doamna de onoare. Am scos acel ceva din geanta de voiaj, mi l-am vârât sub braț, i-am făcut cu mâna un semn frățesc doamnei de onoare, care-și introdusese un deget într-una dintre găurile cadranului, ca să formeze numărul dorit, și nu aștepta decât ca eu să mă evapor, apoi am închis ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
pus mâna pe creștetul pufos al căpșorului ei și am lăsat-o prea mult în acel loc. Altă dată, la Loew, pe Seventy-second Street, urmăream împreună cu Zooey un film de groază. El avea șase sau șapte ani și s-a vârât sub scaun ca să nu vadă o scenă înspăimântătoare. Mi-am lăsat mâna pe capul lui. Anumite capete, anumite culori și structuri de păr omenesc lasă urme permanente pe mâinile mele. Și alte lucruri de asemenea. Odată, când eram afară, în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
este o formă excelentă și rapidă de terapie prin căldură. Odată, în armată, când am suferit mai mult de trei luni de ceea ce se numește pleurezie ambulatorie, singura ușurare pe care am resimțit-o a apărut numai când mi-am vârât în buzunarul cămășii o cărțulie cu aspect inofensiv din poeziile lui Blake și am purtat-o mai bine de o zi în chip de cataplasmă. Totuși, a cădea în extreme e întotdeauna riscant și, de obicei, direct periculos, iar primejdiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
catedră numesc, în chip măgulitor, maladia Glass - sau, în limbaj profan, un spasm patologic al regiunii lombare și abdominale care mă face ca, în afara orelor de curs, să mă frâng din șale, să traversez strada în goană sau să mă vâr pe sub o mobilă ori de câte ori văd apropiindu-se de mine un ins sub patruzeci de ani. Dar nici una dintre aceste două particularități nu va funcționa acum. Ambele conțin o anumită cantitate de adevăr perfid, dar nu suficient. Pentru că tocmai acum, între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
apă și-un pământ. Cică au intenții curate, dar nici nu ai clipit bine din ochi, că au și pus mâna pe fundul tău. - Greșești aici, Mașenca, zău că greșești, spuse Extraterestrul, luând o bucățică de pâine de pe masă și vârând-o În păhărel. Eu nu sunt ca alții. Nu am nici o intenție. Am vrut doar să sparg monotonia ce se instaurase Între noi. - Toți vorbesc așa, Îi răspunse Mașa. Vor să spargă ba una, ba alta. Ba nu știu care zid, ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de zece la sută, atunci spune-mi, te rog, dragă Mașenca, la ce v-ar mai trebui ceilalți bărbați!? Mașa Îl privi din nou cu suspiciune. Desigur, oaspetele o punea la Încercare. Probabil Înșirase toate aceste bazaconii ca s-o vâre În cine știe ce Încurcătură... - Da, Într-adevăr, spuse oaspetele, am vrut să te pun la Încercare. Să văd ce gândești despre bărbați... - Și ce gândesc? Îl sfidă cu privirea Mașa. Extraterestrul se eschivă. - Adevărul e pe undeva la mijloc, zise. Bărbații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
lăsa Însă convinsă cu una, cu două: „Sigur stai pe barba firmei, nu cumva mă duci cu zăhărelul?“, o chestiona. Mașa răspundea: „Doar știți că mă plătește domnul Rubel...“. „Domnul Rubel e și el o bucățică bună, caută să-și vâre nasul peste tot“, replica pensionara, după careadăuga: „Dragă Petea, să știi că trântorii nu-mi plac. Trebuie să ai bun-simț și să nu-mi umbli prin frigider...“. Mașa o cunoștea acum foarte bine. Bertha nu suporta să fie contrazisă. Trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
tovarășii o descălțară și, mânjindu-i degetul mare de la picior cu cerneală albastră, Îl lipiră de catastif... Pe Fevronia o luară mai Întâi cu binișorul, Întrebând-o dacă știe să semneze și cum femeia dădu din cap că nu, Îi vârâră sfârcul stâng În călimară, strivindu-l de glosar... Învârtindu-se În cerc În jurul mesei, Increatul Își Înfipse pintenii În coastele fiarei Apocalipsului, cântând cucurigu de douăsprezece ori și intonând imnul imperial. Apoi, cotrobăind prin dulap, scoase sticluța de horilcă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ispită“, strigă Ippolit, făcându-și semnul crucii. Dar arătarea din fața sa nu dispăru În aer, ci, măsurându-l cu privirea de sus În jos, Îi spuse: „Mă cheamă Sophia. Și acum, poftim răsplata pentru serviciile dumneavoastră, stimate domn“ - și-i vârî În buzunarul de la piept mulțimea de bancnote. Apoi, fără a-i lăsa timp să se dumirească, tot retrăgându-se și scăzând mereu În dimensiuni, șobolănița se făcu nevăzută În aceeași gaură din care ieșise ceva mai Înainte. Ippolit mai bău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
consimțământul gazdei, Îi unse degetul mare de la mâna dreaptă cu cerneală și-l apăsă pe coala Învechită de hârtie. Apoi presără din vârful degetelor iarăși câteva fire de cenușă, care luară foc imediat cum atinseră hrisovul. - Ce faceți? țipă Mașa, vârându-și degetul care o frigea În gură. - După Napoleon și Nabucodonosor, trebuia să urmeze și Iosif Vissarionovici... Sau doriți cumva să-l scot la Înaintare și pe micuțul caporal? Nu-i simțiți izul? Oaspetele suflă peste hrisov, stingând flăcările mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
-i dau banii mei de buzunar, adică zece cenți. — I-a luat? — Evident că i-a luat. — Îmi plac poveștile astea. Ce-a spus? — N-a scos un cuvânt. Doar a Încuviințat din cap și-a luat moneda. Și-a vârât-o În buzunar și s-a Întors la tovarășii lui mai mari. Bănuiesc că s-a gândit că a câștigat-o pe gheață. Era recompensa care i se cuvenea. — Văd că ai aceste amintiri. Păi, am nevoie de ele. Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
sau din saloanele lor de mici burghezi, au ajuns să se adreseze milioanelor din toată lumea. Aceștia sunt oamenii care impun condițiile, care construiesc discursul, și apoi istoria le urmează cuvintele. Gândiți-vă la războaiele și revoluțiile În care ne-a vârât mâzgăleala. — Presa indiană a fost În mare măsură responsabilă pentru acele revolte, cu siguranță, spuse Lal. — Un lucru În favoarea lui Wells a fost că În urma unor dezamăgiri personale el cel puțin nu a cerut sacrificarea civilizației. Nu a devenit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
când i se năzărea și să intre degajat În hotelul King David fără bagaj, cu mâinile În buzunare. Asta i se părea lui șic. Desigur, Își zise Sammler, Elya era și el un ciudat; chirurgia era aparte psihic. Să te vâri Într-un corp inconștient cu un cuțit? Să scoți organe, să coși În carne, să Împroști sânge? Nu oricine putea face asta. Și poate că păstra mașina de dragul lui Emil. Ce ar face Emil dacă n-ar fi Rolls-ul? Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
stat pe băncile reci, încercând să-și încălzească mâinile vinete între coapse, în timp ce cele trei fete și băiatul care fuseseră aleși și-au exprimat obiecțiile perfect rezonabile față de ideea de a sta pe umerii lui Pabblem sau ghemuiți în spatele lui vârându-și capetele printre picioarele sale. După un timp, s-a declarat pauză. Pabblem și copiii s-au dat deoparte cu fotograful ca să încerce alte poziții, iar nouă ni s-a dat voie să ne ridicăm și să ne dezmorțim picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
jos plasele. — Poftim? — Tu i-ai spus lui Bangs despre mine și Connolly. — Despre ce naiba vorbești? — Destul, a zis Sheba, scrâșnind. Nu mă minți. Am citit totul în... în... micul tău jurnal. S-a ridicat de unde era și mi-a vârât manuscrisul sub ochi. — Ce e asta? Ce vrei să faci cu asta? — Sheba... nu te aprinde. E ceva ce am scris... am început eu. — Asta văd. Cum îndrăznești? Cum îndrăznești? Ce ai de gând să faci cu asta? Să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
etalată schița În detalii a unui motor de formula 1, cam de trei ori mai mare decît Picasso-ul, pe care, undeva Într-un colț, cineva trăsese o linie și făcuse niște Însemnări cu pix roșu. Măsuța triunghiulară pentru telefon fusese vîrÎtă În nișa de lîngă fereastra din stînga. În colțul opus, rezemat de peretele comun cu camera alăturată se găsea un amplificator stereo, fără Îndoială opera vreunui amator. Boxele fuseseră instalate În perete, cam la trei metri deasupra lui, În unghiuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]