3,613 matches
-
Erai atât de aproape, Tu! învolburare și flaut În tainița făpturii acum știu să te caut! FLUID TAINIC Sunt prezența acestei dimineți Ce-și naște lumina din aburi și ceți Sunt pasărea ce scăldată-n lumină Se răsfață -n armonia văzduhului deplină Ochiul meu se aprinde diamant Peste luciul lacului Tău de bazalt Orbit se alintă cât să cuprindă zarea Când în vecinătatea mea e marea Mă -nvălui în valuri, în ea mă risipesc Și când din spuma-i argintie iarăși
LIRICĂ PASCALĂ 2012 (II) de GEORGE ROCA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357678_a_359007]
-
așteptat, deci, pentru un alt motiv care, de asemenea, nu o privea: să mă conducă vis-a-vis de Teatrul de Revistă „Constantin Tănase”, la Teatrul „Odeon”, unde mi-a aranjat alte întâlniri cu artiștii de aici. Ieșeau stelele prin crenelurile norilor văzduhului înnoptat, la București, pe când actrița Florentina Coca Zibilianu întârzia spre slujirea teatrului și pentru a fi amabilă cu mine, în culise la „Odeon”. De aceea evoc limpede, pe cât de limpede și necondiționată i-a fost fapta, exemplul unui om ce-
FLORENTINA COCA ZIBILIANU. GENEROZITATEA PERSISTĂ ÎN OMUL ALES de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357714_a_359043]
-
plini Bucegii de minuni Și de cabane și de stâni, Păduri cu brazi înalți și fagi, Ape, cascade, lacuri și poiene largi. Pe crestele cele înalte Unde sar negrele capre, Floarea-de-colț, floarea reginei, Bujorul aprins, rhododendronul, Unde se avântă-n văzduh șoimul Și urșii sunt la ei acasă Trăind în pădurea verde, deasă, Cu rare și alese flori, Cu cerbi, cocoși, râși, căpriori, În peșteri, chei și urlători, Turiști, salvamontiști, silvicultori, Cu baci, băcițe pricepute Cu vaci, oi mândre și cornute
BUCEGI, TEZAUR DE NATURĂ VIE de IONEL GRECU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357737_a_359066]
-
care vine din cel de-al cincilea Soare uriaș, din soarele mișcării, eu nu mai pot zbura acum decât solstițial, roșu - vertical, lăsând în urmă mea o urmă de zenit, scrijelind cu ea pământul, ca un stâlp luminos tăind tot văzduhul. O noua construcție transcedentala, insensibila la războaiele informaționale și atomice ce vor urma, este posibilă, legitimă și obligatorie acum să o construim împreună, pentru a ordona energiile pământului după Legea Universului, pentru a reinstaura ordine divină în lucruri și ființe
DESPRE COLOANA SOARELUI DE VIS SI CALATORIILE MELE ATEMPORALE de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 477 din 21 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357694_a_359023]
-
pamant pe o Roată care se va roți în sens invers acelor de ceasornic, si va avea în centrul ei “ Coloana Soarelui de Vis “ ce va uni centrul Rotii cu centrul Stelei, ca un stâlp solar și strălucitor tăind tot văzduhul. Astfel, Cupola va deveni o construcție locuibila, ecologică, transcendentala, insensibla la războiul informationitional genetic și atomic. Această Cupola va fi foarte benefică pentru celulă vie, pentru că preia și polarizează lumina soarelui ca sursă de energie, o modulează, apoi o transmite
DESPRE COLOANA SOARELUI DE VIS SI CALATORIILE MELE ATEMPORALE de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 477 din 21 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357694_a_359023]
-
scenă un asalt lin de cântec. I se va întoarce artistei un nor diafan de dragoste la unison, din partea publicului! Pentru o seară, scena Sălii Palatului din București va fi fereastră cu vitraliu nu între două lumi, între țărmul și văzduhul aceleiași lumi: lumea frumuseții și fericirii cântecului! Doar Indila se poate rezămisli din artist fascinant, în idol și-n fereastră prin care susură muzica. Adila Sedraia, pe numele adevărat al artistei cu glasul clopoțelului clătinat de firul aerului împins de
INDILA. ÎN ZBORUL ULTIMULUI DANS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358549_a_359878]
-
eu sufletul, a oftat Sfântul Petre. - Bine, a zis Domnul, privindu-l și oftând și el, te mai las ... - Apoi, Doamne, a vorbit Sfântul Petre într-un târziu, după ce a tras o gură de aer în piept mare cât un văzduh, ce am văzut eu pe pământ nu este bine! Oamenii, în loc să se facă mai buni, mai miloși, s-au făcut mai vicleni, mai pizmași, mai păcătoși... E multă prostie și răutate pe pământ, Doamne, multă lăcomie, multă hoție, multă dușmănie
DUMNEZEU, SFÂNTU PETRU ŞI ROMÂNII de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 489 din 03 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358583_a_359912]
-
Pavel: Voi sunteți temple ale Duhului Sfânt'' (I Cor. 3, 16). Aici chemăm pe Dumnezeu, pe Maica Domnului și pe ceilalți sfinți, invocați în rugăciune, și fără această atenție rugăciunile noastre nu se întorc către noi ci rămân plutind în văzduh, nu ne folosim de ele. Este ca și cum ne-am uita într-o vitrină încărcată cu toate bunătățile, dar între noi și ele rămâne un geam și nu putem pune mâna pe ele. Astfel și rugăciunile noastre, sunt despărțite de noi
PĂRINTELE ARHIMANDRIT SOFIAN BOGHIU (1912 – 2002) – APOSTOLUL BUCUREŞTILOR, DUHOVNICUL RUGĂTOR, PROPOVĂDUITOR ŞI MĂRTURISITOR PRECUM ŞI ICONARUL SUFLETELOR NOASTRE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 4 [Corola-blog/BlogPost/358520_a_359849]
-
vraja Acum când scriu, privește-mă și taci. De unde vine-această înfiorare Când te apleci din setea mea să bei? În ochii tăi mirați e sărbătoare Și poți îngenunchea păduri cu ei... Nu-i mântuire fără de păcat, Nici norul în văzduh fără de ploi, Ascultă cum se înalță împăcat Cuvântul ca o rugă dintre noi. Nu-i risipi veciei mele vraja Atunci când scriu, sărută-mă și taci, Tu ești în gândul meu de-a pururi straja, Hai, spune-mi ce ai vrea
TU ŞI POEMUL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 513 din 27 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358697_a_360026]
-
la locuința aflată în apropiere, în câteva minute, s-a pornit o ploaie torențiala. Norii coborâseră foarte jos, acoperiseră tot cerul forfotind în vălătuci mari. Orizontul s-a întunecat și au început descărcări elecrice puternice, foarte spectaculoase, zguduind pământul și văzduhul. Ne-am dus pe terasa, ne-am luat prosoapele pe noi ca pe niște halate și, așezați în fotolii confortabile, am privit la acest spectacol cu imagini ale fulgerilor însoțite de traznete de-a dreptul fascinante, mai ales în perioada
ŢINUTUL SOARELUI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358641_a_359970]
-
eu care Nu sunt pe lumea aceasta Decât un puf de păpădie Sunt un copilaș Ca toți copilașii De cinci anișori Și Te simt cum mă ții Cu răsuflarea De subțiori. Doamne, Tu ești În lumina de primăvară, În dulceața văzduhului, De afară. În flori, în zumzetul Albinelor și în miei, În zâmbetul și în Ochii părinților mei ! Doamne, pentru că Tu ești mare Și ești Stăpânul a toate, Am la Tine o mare rugăminte, adâncă: Dă-le bunicilor mei sănătate ! Fă
POEZIA PSIHOTERAPEUTICĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344584_a_345913]
-
Iisuse Christoase, Lumea aceasta a sărbătoare Și a sufletul Tău miroase ! Tu ține-o, Doamne, în palmă, Cum ai ține o vietate, Și mângâi-o, Doamne, pe creștet, Cu bunătate ! Suflă peste ea, Atâta duh, Cât albastru Ai pus în văzduh ! RUGĂCIUNE PENTRU SORA MEA ! De ieri Sora mea s-a îmbolnăvit Și tatăl nostru, E tare mâhnit ! Doamne Dumnezeule, Tu care ești un munte de bunătate, Tu care le poți, În lumea aceasta pe toate, Coboară palma Ta, De lumină
POEZIA PSIHOTERAPEUTICĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344584_a_345913]
-
Și, Bunule, roag-o, Pe Sfânta Vineri, Să-i mai țină, Și tineri ! EU MĂ ÎNCHIN ÎN FAȚA TA, DOAMNE ! Eu știu, Doamne, De la tatăl meu și de la mama mea, Cum ai făcut Tu, Lumea ! Și munții și oceanele, De apă, Și văzduhul în Care toate să-ncapă, Și pădurile, Și câmpurile cu flori, Pe care numai dacă le privești, Te înfiori ! Și cerul pe care, L-ai semănat cu stele, Care clipesc vii, Prin genele lor grele ! Și animalele și, Păsările care
POEZIA PSIHOTERAPEUTICĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344584_a_345913]
-
bunătate, Și câmpie ! Și ocean adânc, De înțelepciune, Lumea e, Doamne, O Rugăciune ! După ce ai făcut-o, Ocean de frumusețe, Și Munte de Bine, Ea se întoarce, Acum la tine ! ÎNCOTRO CURG TOATE Doamne Dumnezeule, Curg toate, Pământ și ape, Văzduh și noapte, Lanuri de grâu, Păsări, păduri, Șoaptele minunate-i Tale făpturi ! Colinele dulci, Viile, Făpturile mici, Cu miile ! Mieii și iezii, Puii abia ieșiți din ouă, Caișii-nfloriți, Câmpul cu rouă, Pruncii care se nasc, Gângurind, Lumea pe care
POEZIA PSIHOTERAPEUTICĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344584_a_345913]
-
mic Aproape pe toate Mi le explic Și drăgălaș cum sunt Și cam bleg Pe toate Le înțeleg Știu cum ai făcut Cerul cu stelele Pământul și omul, Belelele Cum ai suflat Peste toate duh Cum ai pus Lumină în văzduh Și toate au început Să umble și să se lumineze Să Ți se roage Ție Treze Cum le dai puteri Celor tari Cum îi pedepsești Pe tâlhari Nu înțeleg însă, Doamne, Tu care le poți pe toate, De ce e în
POEZIA PSIHOTERAPEUTICĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344584_a_345913]
-
bobul de rouă În mână Și mă uit la el înfiorat Eu privesc lacrimile Cu care ne-ai spălat pe noi De păcat Adierea vântului Tremurul frunzei Și fulgul de nea Nu sunt decât Mângâierea Ta Doamne Dumnezeule Iisuse Christoase Văzduh de miresme Și chiparoase Câte feluri Dulci și frumoase Ascunse, fără căpătâi, Găsești Tu să ni Te arăți Și să ne mângâi ! -------------------------------------- Ștefan DUMITRESCU București Săptămâna Mare 2013
POEZIA PSIHOTERAPEUTICĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344584_a_345913]
-
Cum îl trăgeau popoare icnid prin subteran Căci cum putea poporul acesta să mai meargă Nepedespit prin veacuri de prea atâta vină Lumina chiar lumina nu mai intra în țară Mucegăiau și munții de-atâta nelumină Atâta lașitate ca un văzduh duhnind În care păsările cad ca fulgerate Și-atât de multă, Doamne, într-un popor pitic Atâta ură egoism și lașitate! Și râurile negre de sânge vinovat Dealurile buboase de scârbă îmbălată Totul țipa în țară după iluminare Și se
BĂLCESCU FLUTURÂND (3) POEME de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344665_a_345994]
-
mai sunt în crânguri satele văruite Numai țăndări de oase lucind prin hududoaie Nu se mai văd pe-afară cei ce mai trăiesc încă Turlele de biserici pe zări par mari buboaie Câmpia însăși, Doamne, e cancerul întins Și tot văzduhul negru e-o mare de puroi Și zarea-ntunecată stând ca o poartă-nchisă În calea oricei raze a vremurilor noi Și pentru că nimeni nu știa care-i vina Ea trebuia creată imensă clară vie Dar cum numai pustiul se
BĂLCESCU FLUTURÂND (3) POEME de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344665_a_345994]
-
în haos rând pe rând Și începea un fel de ceață Ce-nchega lumea și-o ducea Un fel de mână din adâncuri Purtând o roșie lalea Se-adunau pietrele în ziduri Și coastele intrau în dealuri Și păsările în văzduh Și lumile în idealuri Și se-nălța un fel de Dom Pe acest spațiu carpatin Un fel de muzică de schele De răsărit și plai divin Și Domul dispărea-n apus Și apărea pe alte mări O pasăre-notând nemernic În
BĂLCESCU FLUTURÂND (3) POEME de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344665_a_345994]
-
legende. Cel mai reprezentativ rămâne, totuși, acela al lui Icar, simbol al eroismului și jertfelor omului pentru înfăptuirea zborului. Astăzi, acest simbol este recunoscut în pilot, în „cel ales” dintre miile de oameni care s-au predat zborului, născut al văzduhului, căruia providența i-a hărăzit „aripi de vultur” pentru a săvârși cel mai tainic și mistic ritual al cerului. Zburătorul este cel care cuprinde lumea din priviri și o „alintă” la pieptul lui, este cel care simte infinitul universului, care
DORU DAVIDOVICI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344705_a_346034]
-
spuma-i albă-n sidefiu de perle Iar falduri de albastru-și sapă drumul Spre-abis, în murmur de iubiri eterne. Se scutur' pescăruși deasupra-i, tandri, Cu-aripi de îngeri, însetați de zări, Plutind ușor, c-un gest de copilandri Văzduhul sărutând rostesc chemări În care țipă doruri ce-au fost mute Ținute-n mare taină de-un străjer. Se pierd în zări, ca un sobor de fluturi Ce-și cată liniștea-ntr-un colț de cer. Eu tac, din larg
VISÂND PE MALUL MĂRII PRIMĂVARA (POEME) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358839_a_360168]
-
una celeilalte. Încă ecoul lor nu se stinsese, când un corp greu se auzise căzând. Apoi liniștea se reinstalase în poiană, întreruptă câteva clipe de țipetele tânguitoare ale păsării de noapte ce se înălța cu bătăi grăbite de aripi în văzduh. Se opintise gemând, abia putându-se ridica de pe bușteanul acoperit de brumă. Pe liziera poienii, sub lăstărișul frânt, descoperise un trup răsturnat cu fața în sus. Îi luminase chipul cu lanterna. Era Berni. Umărul stâng începuse să-l doară și
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
spuma-i albă-n sidefiu de perle Iar falduri de albastru-și sapă drumul Spre-abis, în murmur de iubiri eterne. Se scutur’ pescăruși deasupra-i, tandri, Cu-aripi de îngeri, însetați de zări, Plutind ușor, c-un gest de copilandri Văzduhul sărutând rostesc chemări În care țipă doruri ce-au fost mute Ținute-n mare taină de-un străjer. Se pierd în zări, ca un sobor de fluturi Ce-și cată liniștea-ntr-un colț de cer. Eu tac, din larg
VISÂND PE MALUL MĂRII, PRIMĂVARA (POEME) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358837_a_360166]
-
Și-mi descriu întreaga natură; Cu nume de flori, în orice culori. Cu nume de arbori; zvelți sau pletoși Mestecenii sidefați alburoși Și platanii violet pământoși. Cu nume de ape; mai verzi sau albastre. Cu nume de păsări ce taie văzduhul Prin cântec și zborul pribeag; Cu nume de-ngheț și ger, Cu nume de alb ca floarea de crin - Din albul imaculatului mir; Cu nume de dor de mine purtat Spre sufletul tău cel adorat. Referință Bibliografică: Sonata ochilor / Constanța
SONATA OCHILOR de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 460 din 04 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358871_a_360200]
-
viața, când este cenușiu brun devine distrugător și adunător de rău. Încă din cele mai vechi timpuri oamenii și-au îndreptat privirile și ascuțișul minții spre bolta cerească și au meditat asupra a tot ceea ce acolo, sus, lumea energetică a văzduhului, o altă entitate decât a noastră, fără umbră, stăpânea, dăinuind înaltul. Celestul va dăinui de-a pururea, reașezând în Univers mersul înainte al vieții, al nostru sau al altora, teluricul va geme sub greutatea magnetismului distrugător al adâncului său, care
SPIRITUL CONTINUĂ EXISTENŢA NEFIINDĂ A UMBREI OMULUI VIU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358843_a_360172]