2,042 matches
-
obiect; oboseală; ocoliș; odor; păcate; păcătos; picior; plămîni; ploaie; podeaua; politică; politicienii; ponosit; prăfuit; prefăcut; prietenie; respingător; roată; rufe; rușine; sănătos; sărăcie; silă; sînge; spălare; stradă; stricat; sumbru; sutien; de tot; toxic; tractorist; trafaret; trist; țară; ucigaș; ud; unt; urîțenie; vagabond; vanish; veselă; vorbi; zburdalnic; zdreanță; zdrențuros; zoios (0); 790/210/71/139/0 muri: deceda (57); sfîrșit (30); tristețe (27); durere (20); sicriu (20); învia (16); cimitir (14); deces (12); negru (12); trăi (12); mort (11); suferință (11); viață (11
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
6); flămînd (6); leneș (6); lipsă (6); murdar (6); fără (5); gol (5); lipit pămîntului (5); umil (5); urît (5); bolnav (4); compasiune (4); durere (4); lipsuri (4); modest (4); neavut (4); nimic (4); prost (4); sat (4); țăran (4); vagabond (4); ajutor (3); boschetar (3); bun (3); chinuit (3); eu (3); fără nimic (3); muncitor (3); neajuns (3); neputincios (3); nevoie (3); singur (3); slab (3); umilință (3); a nu avea (2); avere (2); fără avut (2); bătrîn (2); bogăție
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
de la mașinile dezirante și de la corpul fără organe, aceștia propun un model al subiectului descentrat, situat la periferia centrului ocupat de mașina dorinței, „mașina celibatară a eternei reîntoarceri” (Deleuze și Guattari, 1972, p. 28Ă. Acest subiect este unul „nomad și vagabond” întrucât există oricând, în orice stadiu dinamic al posibilităților multiple în momentul în care mașinile dezirante încep să distribuie fluxuri în cadrul corpului fără organe. Prin intermediul mașinii, subiectul uman se conectează și se detașează permanent în cadrul fluxului, se produce (mașină dezirantăă
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
băgați decît la semnul meu... (intră Octav cu masa pliantă, scaunul de rafie și pahare) Haioasă ideea asta cu cortul... În orice caz, e originală Octav: Și mamei îi place... Marieta: Îmi place pe dracu'! Te-ai înhăitat cu un vagabond și stai cu el într-un cort, așa, ca să te plîngi de nu știu ce nedreptăți... că aia nu-i bine... că nu-i bine așa... că nu-i bine nici așa...că ne conduc niște "foști"... că..., numai nemulțumiri! Matei: Stai
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
surprinzătoare și lichidează agresorul; țiganii fug, bolborosind, înjurînd și amenințînd: "Gura mă-ti de gropar hodorogit, te dai Brusli! Lasă că-ți facem noi felul... mă, să-ți faci groapă, că de restul avem noi grijă, gura mă-ti de vagabond! Și tu, mă negustor de căcat ce ești, să-ți faci rost de piese de schimb, gura mă-tio și ție..."; au plecat) Octav: (după ce s-a ridicat de pe jos) Dacă venea scoțianul la programul cu fantome, avea ce vedea
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
unul din personajele cărții Înălțimile găunoase. Personajul e un om tânăr, prezentat sub porecla alegorică Zurbagiul. Soluția stă în totala neadaptare în sistem. Zurbagiul nu are domiciliu stabil, nu are acte în regulă, nu e în câmpul muncii; e un vagabond, e un parazit, e un coate-goale și o haimana. Trăiește de azi pe mâine, din ce i se dă, din ce pică, din te miri ce. E îmbrăcat în zdrențe. Un asemenea om, aflat în marginea societății, e și el
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
trebuie vegheat asupra toxicității lui. Gorki este unul din autorii la care vă opriți din când în când. Acum faceți un popas la Vilegiaturiștii. Întotdeauna când am citit schițele lui Gorki m-am speriat de neprevăzutul reacțiilor umane, pe care vagabonzii gorkieni le au. Ei nu caută să înțeleagă viața, ci pur și simplu nasc viață care trebuie înțeleasă. Și cu aceeași dorință de înțelegere m-am apropiat de Bătrânul de Gorki și-am deslușit în această lume semne de întrebare
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
că noi, neconsacrați în misterele organizațiunii internaționale (...), atinsesem cu vârful un triangul cabalistic din marea carte secretă a partidului. Odată atinsă, această formulă a început să geamă sub pana domnului C. A. Rosetti ...". Vom ști să populăm mânăstirile cu acei vagabonzi în manuși albe și să le tăiem pofta de instigațiuni și machinațiuni", sunt vorbele premierului I. C. Bratianu la adresa ziariștilor, rostite în Parlament. Eminescu nu putea fi scutit de "internări" (mai întâi la bolnița Mânăstirii Neamț din cauza că "agăța femei pe
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Candid, boemia are o glazură hazoasă & frivolă, hedonistă & bahică, dar străfundurile ei, vai!, nu-s deloc vesele. E o poveste a ratării, a nefericirii, a aspirațiilor caraghioase și a cuplurilor imposibile. Ca substanță, așteptarea celor trei surori (Cehov) ori așteptarea vagabonzilor lui Beckett nu e mult diferită de așteptarea nefericitei noastre actrițe. Cartea mai cuprinde repere biografice (eroii & autorul) și un dosar de presă în care mulți dintre cei care l-au cunoscut pe Mazilu îl evocă în diferite registre: Eugen
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
fie lăsat de-o parte pentru o noapte de dragoste. Fostele principii sunt călcate în picioare, fata deșteaptă ajunge să se îndrăgostească de un țăran, fata credincioasă se îndrăgostește de un preot, fata de familie bună se îndrăgostește de un vagabond. Iar El îi răspunde invariabil cu replica: „Ești prea mult pentru mine; nu te merit.“ Când este o fată prea virgină? Când cei din jur fac prea mult caz de virginitatea ei. Toți știu că părinții ar omorî-o, profesorii
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
Amfilohie, în care printre altele îi dă următorul sfat: „... trebuie să ai experiență ca să faci deosebire între cel aflat cu adevărat în nevoi și cel ce cerșește din lăcomie. Cine dă unui nenorocit dă lui Dumnezeu, dar cine dă unui vagabond, acela aruncă banii la câini, pe care nerușinarea îl poate face respingător, dar pe care lipsa nu-l face vrednic de milă”<footnote Idem, Epistole, epist. 150, III, p. 337. footnote>. Sfântul Vasile, după cum știm, lansează mișcătoare îndemnuri în a
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
ochi de văzut, spun ei, indiciile suferinței animale se văd "în expresie", mai exact în privire. Privirea spune multe și, la drept vorbind, nu știm niciodată cine ne privește. Unii merg chiar până la a pretinde că, după moarte, sufletul nostru vagabond se poate încarna în trupul unui animal. Privirea plină de durere a animalului ar fi, atunci, un strigăt de ajutor înălțându-se, mut, către semenii lui! Probabil pentru a pune capăt tuturor acestor deliruri, geneticienii noștri au creat specii "alimentare
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
de fundal: Se învârte deasupra capului tău/ aureola plină de fum și de sânge./ Iau apă în căuș și îmi privesc chipul/ înainte de a mi-l sorbi strig:/ acesta nu sunt eu și aceasta nu este fața mea/(...)/ Văd câini vagabonzi/ cum se învârt în fața bisericii seara./ Și ling crucea celui răstignit sub măslini înroșiți/ îmi acopăr cu mâinile fața și strig:/ acesta nu sunt eu și aceasta nu este fața mea" (Peregrinări). În următoarele cărți ale lui Nichita Danilov (Câmp
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Cronica, Iași, 2008, note de călătorie ediția a doua revăzută și adăugită. Cărți de proză scurtă și romane: 11 fante, zi-i despre dialogul edenic, Editura Știința, Chișinău, 1999; Pelerinul de Cenușă, Editura Cronica, Iași/ Editura Știința, Chișinău, 2000; Conspirația vagabonzilor, Editura Cronica, Iași, 2001; Crematoriul de suflete, Editura Cronica, Iasi, 2003; Cantina cu cearcăne, Editura Cronica, Iași, 2003; Suflete cu ieșire la mare, Editura Tritonic, București, 2010; Respirația umbrei. Amintiri fără copilărie, Editura Cronica, Iași, 2012. Traduce 20 de cărți
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pătrunde în chiar temnița umbrei" povero pagliaccio. Foarte rar, poetul Valeriu Stancu scrie și va scrie despre efemeridele noastre socio-politice, spre deosebire de romancierul Valeriu Stancu, mult mai atras (după cum o arată în special trilogia compusă din Pelerinul de cenușă 2000, Conspirația vagabonzilor, 2001 și Crematoriul de suflete, 2003) de investigarea tarelor societății noastre. Reflecțiile despre neocomunismul bine ancorat în pseudodemocrația noastră cea de toate zilele, strecurate în poeme precum Sena, Sena, Sena...II sau aurul nostru cel de toate zilele, din volumul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
constantele, lăsînd la o parte surprizele și contingențele, științele umane nu ignoră de fapt însăși ideea de libertate? II. LUMI POSIBILE Unii guvernează lumea, alții sunt lumea (...) Sub ei noi, ceilalți, amorfii, noi, dramaturgul boem William Shakespeare, învățătorul John Milton, vagabondul Dante Alighieri, noi, poștașul care mi-a adus ieri un plic, frizerul care-mi povestește istorii hazlii sau chelnerul care a avut față de mine un gest fratern urîndu-mi însănătoșire grabnică, doar pentru că nu consumasem decît jumătate din sticla cu vin
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
numită "indemnizație de conducere". 8. Pentru că suntem singurul popor din lume la care apelativul "hoț!" este o formulă de tandrețe. 14. Pentru că numai în țara noastră se poate organiza Campionatul Mondial de 3000 km slalom cu obstacole: căruțe, gropi, cîini vagabonzi înfometați, bețivi. 15. Pentru că la noi zăpada este considerată sfîntă doar fiindcă coboară din cer ; odată ce a căzut pe drumuri, nimeni nu mai îndrăznește s-o atingă. 16. Pentru că la noi ziua de lucru începe cu o pauză. (CR) Cealaltă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
În aceste diferite "forme de sete ale ființei" se joacă paradoxul fondanian, salvat prin emigrație și prietenie, pierdut din loialitate față de cineva drag și, mai mult decît atît, față de sensul unei călătorii spirituale totale. Nu e ușor de conciliat spiritul vagabond al strămoșilor cu neliniștioarea imobilitate moldavă, ambianța intelectuală a vremii, de sorginte germană, care îndemna spre meditații sfîșie toare în jurul "iernii lui Dumnezeu", cu bovarismul diletant, estetic și epicureic, în cea mai pură tradiție franceză... Ne amintește cumva de Amin
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
pentru des-cîntarea unei lumi strîmbe. Cultului insidios al non-diferenței nu i se mai pot opune, oare, decît soluții livrești? Axa mediană a uniformității îi separă pe exaltații îndrăgostiți ai lui Orsenna himeră pe care o mîngîiem discret în vise, de vagabonzii iubirii lui Houellebecq. Cu dulcegării diplomatice, subtil trecute prin vitriol, pentru primul, sau cu arme albe zdrobind mitul burgheziei eliberate ca pe o ploșnită, pentru cel de-al doilea, acești scriitori depășesc în felul lor limitele lui politically correct, disecînd
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
sînii unei singure femei din guvern. 13. Pentru că la noi poți obține carnetul de conducere fără să dai vreun examen. 14. Pentru că numai în țara noastră se poate organiza Campionatul Mondial de 3000 km slalom cu obstacole: căruțe, gropi, cîini vagabonzi înfometați, bețivi. 15. Pentru că la noi zăpada este considerată sfîntă doar fiindcă coboară din cer ; odată ce a căzut pe drumuri, nimeni nu mai îndrăznește să o atingă. 16. Pentru că la noi ziua de lucru începe cu o pauză. 17. Pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
la mai mare!" Îmbrăcat în roz, culoarea tinereții eterne, dactăr Nicu zîmbește în stînga și-n dreapta și aruncă confetti: roșii, galbene, albastre. Tot cartierul se-nveselește de-odată, parcă au dispărut și gropile din asfalt, aurolacii din fața cinematografului, cîinii vagabonzi de pe alei... Cum să nu-l iubești pe dactăr Nicu, cum să nu-l votezi?! Dudu Dudu s-a născut în tomberonul de lîngă blocul P4, într-o pungă de plastic. Doarme în tomberon, mănîncă în tomberon, se-mbracă din
Poeme în proză by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/8706_a_10031]
-
cetățenilor și a oamenilor de stat". (12, p. 97) Cum arată sursele digitale, o mică excepție a făcut yippies (de la Youth International Party), creat în 1967 de Abbot Hoffmann (1936- 1989) și alți congeneri. Față de hippies și beatniks (din beat, vagabond și sputnik, primul satelit sovietic), aceștia aveau un angajament politic mai pronunțat. Dar se diferențiau net de comunismul marxiștilor ortodocși prin promovarea unei societăți bazată pe sentimente simple, fără prejudecăți, cu multă muzică și dansuri ritmate (destul de primitive, n.ns
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
o comunitate a creatorilor - de informație, de servicii sau, pur și simplu, de conexiuni care conferă consistență acestui mediu fluid. La fel, înțelegerea flaneurului ca „origine“ a lumii urbane se opune imaginii sale ca simplu consumator pasiv al acesteia, ca „vagabond“ anonim. Redesenarea figurii flaneurului ca web-surfer, încercată de Lindgren, pune, cu toate acestea, accentul pe latura subiectivă a privirii sale, anunțând doar caracterul constructiv al experienței sale: „To both the flâneur and the web surfer the interest in other people
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
și dislocată, creată din imagini tranzitorii, efemere, care apar și dispar rapid. Exemplul pe care îl dă Benjamin în sprijinul afirmației sale este acela al "Proiectului Arcadelor" din Paris. Exploratorul contemporan, precum flâneur-ul ciudat în căutare de distracție sau precum vagabondul modern, adună "cuvinte, expresii, viziuni și momente, într-un montaj sau mozaic al modernității 245". Dacă aplicăm perspectiva teoretică de mai sus în descrierea unei metropole din America secolului XXI pentru a corespunde carnavalului lui Bahtin, simulacrului lui Baudrillard, heterotopiei
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
sala de spectacole de la etajul Ateneului comunal. În primul deceniu din perioada interbelică, băcăuanii au putut viziona aici „mari filme, aduse direct de la casele în drept, cum ar fi Casa Misterului, cu marele artist Mosjoukiny, Rana, cu Francisca Bertini, Micii Vagabonzi, cu marele artist Signoret, Nantas, după nemuritoarea operă a lui Emil Zolla, Calvarul unei orfane, cu renumita artistă parisiană France Dellia și Monte-Carlo, cu celebra stea Betty Balfour”. Tot la nivelul anului 1919, sursele arhivistice ne relevă existența unor cinematografe
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]