3,233 matches
-
nu înseamnă că neapărat te și conduc. Nu m-ar deranja deloc să mă conduci, aș vrea oricum să-mi dai adresa ta. Foșneau în spate lucruri aruncate și strânse și iar aruncate. Trecură pe la hotel, să-și ia călătorul valiza. S-au sărutat, ca vechi camarazi de școală, în dreptul ușii deschise a vagonului. Ira i-a întins o îngustă fâșie de hârtie roșie: adresa. A râs, destinsă, o șuviță de păr juca, năucă, pe fruntea albă. Buze arse, albe, trenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
râde. Așa apare, la un pas, fantoma flușturaticului, întors, după mulți ani, în orășelul adolescenței. Trenul avusese întârziere, vechea gară de graniță se contura, greoaie, roșiatică, în oboseala amurgului. Se însera repede, ca și altădată, peste dealurile tăcute. A pus valiza pe zgura umedă dintre șine, a ridicat privirea, da: se afla la destinație. Fațada de cărămidă, stâlpii metalici, acoperișul de sticlă murdară. I-a urmat, grăbit, pe puținii călători spre stația deautobuz. Căciuli, sacoșe, basmale, boccele. Se strânseseră, așteptând, așteptând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Avea să înceapă cearta, ca totdeauna, înjurături și pumni. Nu, nu se întâmplă, însă, nimic, erau prea obosiți. Năbădăiosul nu se lăsa, continua bombănelile. Agresiv, arogant, să-l iei la palme, nu alta... Un picior pe scară, pardesiul larg deschis, valize în fiecare mână, valize spectaculoase, piele adevărată, groasă, zeci de etichete colorate, turistul venea de la Monte Carlo. Asta îi și intimidase, probabil, pe toți, îi amuțise, nu răspunseseră jignirilor. Pardesiul elegant, stofa moale, păr de cămilă, culoarea cămilei... La gâtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ca totdeauna, înjurături și pumni. Nu, nu se întâmplă, însă, nimic, erau prea obosiți. Năbădăiosul nu se lăsa, continua bombănelile. Agresiv, arogant, să-l iei la palme, nu alta... Un picior pe scară, pardesiul larg deschis, valize în fiecare mână, valize spectaculoase, piele adevărată, groasă, zeci de etichete colorate, turistul venea de la Monte Carlo. Asta îi și intimidase, probabil, pe toți, îi amuțise, nu răspunseseră jignirilor. Pardesiul elegant, stofa moale, păr de cămilă, culoarea cămilei... La gâtul dromaderei flutura o eșarfă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
țopeniei, contra contra, fără oprire. Până și-a înălțat capul chel și fața rasă, de consul roman. Nu vedea pe nimeni, n-avea timp de fleacuri. Transpirat și furios, n-avea timp de fleacuri. Cum de răsărise tocmai aici, de unde valizele fastuoase și costumația de rute internaționale? Hodoroaga se hurducă, hur ducă hur du că hur, ducă hur, pe cotitele cărări noroioase. Populația e adormită, învinsă, surdomută. Doar Domnia Sa fluieră și strigă și face tumbe. Între valizele cu scamatorii, atârnat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
răsărise tocmai aici, de unde valizele fastuoase și costumația de rute internaționale? Hodoroaga se hurducă, hur ducă hur du că hur, ducă hur, pe cotitele cărări noroioase. Populația e adormită, învinsă, surdomută. Doar Domnia Sa fluieră și strigă și face tumbe. Între valizele cu scamatorii, atârnat de bara trapezului, rotind fularul parizian, incendiind aerul cu nemulțumirea și jongleriile sale. Dă din mâini și din cap, pelerina flutură în arenă, fachirul n-are destul loc și aer și aplauze. Domină planeta, e singur, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
las baltă. Las de asemenea și toate numerele rupte din USA Today aruncate pe podea, împreună cu pahare goale de plastic și șervețele murdare. Acum sunt gata să plec acasă. Mă întâlnesc cu Debbie la banda rulantă și ne așteptăm bagajele. Valizele atât de mari ne trebuie pentru toate cumpărăturile absolut „necesare“ pe care le facem în State. Debbie mă fixează într-un mod ciudat. Îi zâmbesc, de parcă mereu m-ar privi așa. Se apleacă spre mine și îmi șoptește ceva la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Dar nu e nimic nou în asta. Desigur că nu-mi place să fac bagaje, dar să le desfac e și mai groaznic. Nimic nu-i mai nesuferit decât despachetatul, și mama mereu se plânge de duhoarea ce vine de la valiza mea. Încerc să-i spun că e doar din cauză că în timpul călătoriilor mele stau cu colegii. Trebuie să fiu sociabilă, protestez eu. Nu pot să-mi ignor colegii și să mă retrag la mine în cameră când ei fumează, dansează și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
mahmură. Ăsta da coșmar! Cel puțin am bluza călcată. Pfiu! Îl rog pe tata să-i spună taximetristului să mă mai aștepte zece minute, iar eu mă dau de-a bușilea jos din pat și arunc te miri ce în valiză. Îmi strâng părul într-un coc ce nu-mi vine bine și îmi dau cu fond de ten pe față. Îmi împing lentilele de contact în ochii roșii și trag pe mine niște dresuri maro, urâte. În mai puțin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
urmă scot cinci euro din poșetă și le cumpăr eu, doar ca să mă scutesc de deranjul de a merge din nou acolo. Mai rămăseseră deserturi delicioase la clasa întâi? mă întreabă una dintre fete în timp ce îndes jeleurile în mica mea valiză. — Dacă mai rămăseseră, Față-de-șarpe nu mi le-a oferit mie, mormăi. Față-de-șarpe, ești așa de amuzantă. Față-de-șarpe, hahaha. Deodată se face liniște în spate. O liniște mormântală, de fapt. Eu sunt în genunchi, cu punga de jeleuri ieșindu-mi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Dacă mai rămăseseră, Față-de-șarpe nu mi le-a oferit mie, mormăi. Față-de-șarpe, ești așa de amuzantă. Față-de-șarpe, hahaha. Deodată se face liniște în spate. O liniște mormântală, de fapt. Eu sunt în genunchi, cu punga de jeleuri ieșindu-mi din valiză de parcă le-aș fi cumpărat eu. Și însăși fiara e lângă mine. O miros. Duhoarea aia intensă pe care o simțeam la clasa întâi și-a făcut drum până la clasa a doua datorită purtătoarei sale. Mă uit în sus. Ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
așa că cei ce fac curat pur și simplu le iau, dacă nu cumva mă servesc eu. De-asta am o nesfârșită colecție de dopuri de urechi și piepteni. Cine a spus că slujba asta nu are avantaje grozave? Ne așteptăm valizele, iar hamalul ni le duce și le pune în microbuz. Acum că am ajuns, sunt încântată că am ajuns în Boston. Chiar e un oraș deosebit și e frumos în această perioadă a anului, când frunzele au căpătat o culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
vizitez Florida și am ajuns în Los Angeles. Zborul meu de rezervă spre New York nu a fost bun, pentru că avionul a fost plin (și planul fusese să merg de la New York la Florida). Oricum, chiar nu voiam să vin acasă cu valiza făcută din moment ce eram așa de entuziasmată că plec. Așa că am rugat-o pe stewardesa de la sol să-mi schimbe biletul spre New York cu unul spre L.A. O oră mai târziu mă îndreptam spre Disney Land, în loc de Disney World. Oricum, călătoream
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
mă mai gândesc prea mult la viitor. O să mă concentrez asupra prezentului. Și asupra mea. Noua mea personalitate. Doamne, ar trebui să fiu la Oprah! Capitolul 13tc " Capitolul 13" Taxiul mă lasă în fața casei mele. Reușesc, cumva, să-mi târăsc valiza grea pe aleea din grădină, până la ușa de la intrare. Când încerc să deschid ușa împingând-o, nu reușesc, pentru că o blochează ceva. Stai puțin, Katie, o aud pe mama țipând. O să mut florile. Care flori? Câteva secunde mai târziu reușesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
în expectativă, uitându-se la mine. —E doar un prieten, spun încet. Doamne, sunt atât de obosită. Dacă nu mă întind acum, cred că o să mor. Vorbim peste câteva ore. Mă duc sus și mama țipă după mine: — Nu lași valiza aia pe hol, domnișoară, și cum rămâne cu florile? Cine o să le pună în apă? — Vrei să faci tu asta, mamă? o implor eu. Te pricepi de minune la chestii din astea. Sincer, chiar nu mai am energie să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
am cam nouă ani, sunt pe genunchii lui și mănânc o Înghețată. Părem extrem de fericiți Împreună. Doar noi trei. Înainte să intre Kerry În viața noastră. Îmi amintesc, parcă ar fi azi, ziua În care a venit la noi. O valiză roșie În hol, un glas nou În bucătărie și un miros de parfum necunoscut În aer. Am intrat și am dat cu ochii de ea, o străină, care bea un ceai. Avea pe ea uniforma de școală, dar mie mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
de la picior, pe care tocmai și-o dă cu ojă roz bebe. În maxim șase luni, te vedeam cu o piatră adevărată pe deget. — Parcă ziceai că, atunci când am acceptat să mă mut cu el, mi-am dat foc la valiză, răspund supărată. — Ei, În cazul lui Connor cred că nu aveai nici cel mai mic motiv de Îngrijorare. Clatină din cap. Ești nebună. — Tu zici la fel, că sunt nebună ? spun, Întorcându-mă către Lissy, care stă pe fotoliul balansoar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
poți. — E OK, spune ofuscată. Am vorbit deja cu el. M-a obligat Lissy. Așa că o să lase baltă subiectul, definitiv. — De unde ești așa de sigură ? — Nu vrea s-o calce pe mami pe coadă și să-și dea foc la valiză. Are o Înțelegere mult prea profitabilă pentru ambele părți cu ea. Îi arunc lui Lissy o privire care Înseamnă „crezi că putem avea Încredere În ea ?“, iar Lissy ridică din umeri. — Jemima, să nu zici că nu te-am avertizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
dintre arestarea lui și captura lui C., tipul din România pe care de-abia l-a cunoscut. Erau altă generație, el abia venea la putere în 1979, când C. intra în perioada lui sinistră. Saddam se pregătea să plece, cu valiza verde soldățească, într-o lume care pentru el devenea tot mai strânsă, redusă până la urmă la un oraș, exact la orizontul despre care putem relata obiectiv, ceea ce știm nu ce „se povestește“ - această strângere a orizonturilor ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
tare geantă de felul ăsta pe care‑am văzut‑o în viața mea! spune Suze, plimbându‑și degetele pe ea cu admirație. Deci... câte geamantane ai la ora asta? Se uită la șifonierul meu, de pe care stau să cadă o valiză maro de piele, o geantă lăcuită și trei port‑farduri mari. Păi..., zic, ridicând din umeri cu un aer ușor defensiv, câte are toată lumea. Cred că mi‑am cumpărat destul de multe geamantane și genți de voiaj în ultimul timp. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
am umblat cu aceeași geantă hărtănită de pânză. Până când, în urmă cu câteva luni, în timp ce mă aflam în mjilocul magazinului Harrods am avut o revelație, oarecum asemănătoare cu cea pe care a avut‑o Sfântul Pavel în drum spre Mandalay. Valize. Și, de atunci, am recuperat pentru toți anii când n‑am avut o geantă ca lumea. Și la urma urmei toată lumea, știe că un geamantan bun e o investiție. — Tocmai îmi fac un ceai, spune Suze. Vrei și tu? — Daa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Suze, n‑ai văzut câte chestii am de luat? spun, ducându‑mă în dormitor și deschizând larg ușa. Uită‑te și tu un pic. Suze mă urmează cu o privire nesigură și rămânem amândouă cu ochii țintă la patul meu. Valiza mea mare, verde țipător, e plină ochi. Lângă ea se află alt teanc de haine. Și încă nici n‑am ajuns la cosmetice și tot restul. — Suze, nu sunt în stare, mă vait. Ce‑o să mă fac? — Să‑l suni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
vreodată deasupra lui, și un raft întreg de uleiuri de aromaterapie în niște recipiente splendide. Dacă aș putea să‑mi petrec tot weekendul în baie... Deci, zice el, întorcându‑se în cameră. Nu știu ce ai vrea să facem... Se duce la valiza lui și o deschide cu un clic - și văd mai multe cămăși frumos aranjate, călcate de menajera lui. Cred că ar fi bine să despachetăm, mai întâi... — Să despachetăm! Categoric, zic veselă. Mă duc la valijoara mea și mă joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
și ne facem criță, iar mâine dimineață o să mă fac că sunt adormită și o să statu în pat până îmi vine bagajul. Slavă Cerului. O clipă am crezut că... — Foarte bună idee, spune Luke. Mă schimb și mergem. Caută în valiză și scoate o pereche de pantaloni și o cămașă albastră la dungă. — Te schimbi? zic după o pauză. E cu... ținută obligatorie? — Nu, în nici un caz, spune Luke. Mă gândeam doar că nu vrei să cobori cu... hainele astea de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Luke își descheie nasturii de la cămașă. Întinde mâna după cea albastră. Într‑o clipă o să se uite la mine și o să zică „Ești gata?“ OK. Se cere un plan de acțiune radical. — Luke... m‑am răzgândit, spun, și‑mi închid valiza. Hai să nu mergem la bar. Luke ridică privirea spre mine surprins, și eu îi ofer cel mai seducător zâmbet de care sunt în stare. Hai să rămânem aici și să comandăm de la room service și... fac câțiva pași spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]