2,049 matches
-
putere mai mare decât cea care-i fusese smulsă lui Elius Sejanus, vedea că influența sa asupra Împăratului se risipea, iar puterea cohortelor pretoriene devenea inutilă. Soția sa Ennia continua să se lamenteze: „După câte am făcut, eu nu mai valorez nimic“, până când el urlase: „Împăratului îi trebuie o împărăteasă, nu o târfă!“ Și adăugase că ea nu reușise nici măcar atât, fiindcă Împăratul trecea pe lângă ea ca pe lângă un zid. Și mai iritat era influentul senator Junius Silanus, socrul Împăratului timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
În care Îl mai puteam vedea... El stătea la geam, iar eu vizavi de el. O femeie, poate amanta lui, era alături de el. Mă gândeam că n-a putut trece peste timp, că l-a Împiedicat ceva care În eternitate valorează cât o secundă... 25 de ani... Poate și el se gândea la mine. De câteva ori, mă privise altfel ca până atunci. Puteam Însă să-mi fac iluzii? Îmi plăcea să-l privesc și să visez. Niciodată nu văzusem un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de depozit. — Da, desigur. Aveți dreptate. Mulțumesc. Mulțumesc pentru ajutor. * Și iată că în acele prime câteva momente de șoc nu puteam decât să mă întreb dacă Stacey ar mai fi interesată de mine dacă ar descoperi cât de puțin valoram. Stacey —Ș i ce-ți face el ție, Stace? Și cum poate-știi-cu mama ta acolo și-așa? Trebe să fie, știu eu, cre’ că-i un pic ciudat, atâta tot. Cum e? Știam că Denisha abia așteaptă să mă-ntrebe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
pare că e mai interesat să vîndă. — De ce nu mă poate vinde, pe mine? — Nimeni nu te vrea. Frank aruncă În sus moneda pe care o furase din buzunarul lui Jim și o prinse repede În mîna lui grea. — Nu valorezi nimic. CÎt crezi că valorezi? — Nu valorez nimic, Frank. — Ești doar piele și os. Curînd, o să fii bolnav tot timpul. Dacă m-ar cumpăra, ce-ar face cu mine? N-ar putea să mă mănînce, sînt doar piele și os
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
să vîndă. — De ce nu mă poate vinde, pe mine? — Nimeni nu te vrea. Frank aruncă În sus moneda pe care o furase din buzunarul lui Jim și o prinse repede În mîna lui grea. — Nu valorezi nimic. CÎt crezi că valorezi? — Nu valorez nimic, Frank. — Ești doar piele și os. Curînd, o să fii bolnav tot timpul. Dacă m-ar cumpăra, ce-ar face cu mine? N-ar putea să mă mănînce, sînt doar piele și os. Dar Frank nu răspunse. Basie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
De ce nu mă poate vinde, pe mine? — Nimeni nu te vrea. Frank aruncă În sus moneda pe care o furase din buzunarul lui Jim și o prinse repede În mîna lui grea. — Nu valorezi nimic. CÎt crezi că valorezi? — Nu valorez nimic, Frank. — Ești doar piele și os. Curînd, o să fii bolnav tot timpul. Dacă m-ar cumpăra, ce-ar face cu mine? N-ar putea să mă mănînce, sînt doar piele și os. Dar Frank nu răspunse. Basie se urcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pe părinții tăi, Jim. Adăugă apoi către doctorul Ransome, fără nici un entuziasm: Am avut grijă de băiat. — Ai avut grijă de mine. Basie a Încercat să mă vîndă la Shanghai. — Zău? Pare o idee bună. — Negustorilor din Hongkew. Dar nu valoram nimic. Totuși, a avut grijă de mine. — A făcut o treabă bună, zise doctorul Ransome, bătîndu-l pe umăr pe Jim. Apoi Îl prinse de talie și Îi pipăi ficatul umflat, după care Îi ridică buza de sus și se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
se gîndise În secret Încă de la sosirea lui la Lunghua. Saluta raidurile aeriene, zgomotul avioanelor Mustang cînd treceau peste lagăr, mirosul de ulei și de cordită, moartea piloților și chiar posibilitatea morții lui. În ciuda tuturor lucrurilor, știa că el nu valorează nimic. Strînse În mîni manualul de latină, tremurînd de o foame secretă pe care știa că războiul o va satisface din plin. 24 Spitalul — Jim...! Ești acolo sus...? Ai fost rănit...? Doctorul Ransome stătea În mijlocul dărîmăturilor, pe podeaua sălii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
va fi cu totul altfel; că atunci când te îndrăgostești de-a binelea, iubirea, dispersată mai înainte asupra tuturora, ți-o concentrezi asupra uneia singure și că toate celelalte ar trebui să-ți pară ca și cum n-ar fi și n-ar valora nimic... Da’ uite, uite ce pată de soare în negrul părului ei! Nu; ai să vezi, ai să vezi dac-o să reușesc să-ți explic. Tu erai îndrăgostit, fără să știi, desigur, de femeie, de una abstractă, nu de asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
atare și ei înșiși, când sunt singuri, în fața oglinzii propriei lor conștiințe. Nu-i atât de sigur că niciunul nu se recunoaște. Cred mai degrabă că omul, în forul interior al conștiinței sale, înclină să se prețuiască mai puțin decât valorează. Dar față de ceilalți o ascunde și, dacă se simte prost, se preface că se crede deștept, ca să vadă dacă poate păcăli pe cineva. Și în același timp, convingându-i pe ceilalți că nu e prost, sfârșește prin a se convinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
sfârșit, că nu există altă politică decât aceea de a-i salva în istorie pe indivizi. Nici faptul de-a asigura triumful unei doctrine, a unui partid, de a mări teritoriul național sau de a răsturna o ordine socială nu valorează nimic dacă nu contribuie la salvarea sufletelor oamenilor individuali. Și mai răspund și că mă pot înțelege cu politicienii - și m-am înțeles nu doar o dată cu unii dintre ei -, că mă pot înțelege cu toți politicienii care simt valoarea infinită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
în Don Quijote II. Există și o notă explicativă a lui Unamuno însuși la subsolul paginii respective. „Nici faptul de-a asigura triumful unei doctrine, a unui partid, de a mări teritoriul național sau de a răsturna o ordine socială nu valorează nimic dacă nu contribuie la salvarea sufletelor oamenilor individuali“, spune Unamuno în Cum se face un roman. „A lo que salga“, ed. cit., p. 613. Vezi mai jos, p. XXX. Despre acest termen inventat (sp. nivola, de la novela „roman“), vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
430-355 î.Cr.), vestitul militar și istoric atenian. Amor y pedagogía, 1902. Operă a mai sus citatului personaj. Personaj fictiv. Creații lexicale al lui Unamuno: topofobie „ură față de locul unde te afli“; filotopie „plăcerea de a vizita locuri noi“. Duro: monedă valorând cinci pesete. În capitolul IV, Unamuno, printr-un lapsus calami (sau în virtutea unei relativizări rimanești?), va spune că trecuseră doi ani de la moartea mamei lui Augusto. Iov, 7, 1: „Slujbă ostășească e viața omului pe pământ. “ „Zarurile au fost aruncate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
hotărască să coboare spre sâni, neîndrăznind să-i atingă. În tot acest timp nu Încetă cu sărutările paternale, sperând să-i distragă atenția de la degetele care alunecau acum printre genunchii ei. Mi-e rău, Efraim, mi-e rău și nu valorez nimic. Fima răspunse În șoaptă: Annette, ești minunată, mă vrăjești, și În timp ce vorbea un deget alunecă spre sexul ei și se opri, așteptând să fie alungat. Când Înțelese limpede că era total absorbită de nefericirea ei, descriind iar și iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Își jignise prietenul din adolescență, un erudit corect și inteligent, una din ultimele voci Încă raționale. Deși Îl Întrista puțin gândul că cercetătorul mediocru care va deveni acum șeful catedrei și se va așeza În scaunul marilor săi Înaintași nu valora nici cât degetul lor mic. În acea clipă, Își aminti cum, În urmă cu un an și jumătate, când fusese operat de apendicită la spitalul Hadassa, Țvika Îl mobilizase pe fratele său, doctorul. Se mobilizase de fapt și pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
în vremea noastră - le produseseră în cantități foarte mari. Dar mărgica de sticlă fusese încă din vremurile acelea îndepărtate un unicat, fiind atunci, ca și acum, un obiect rar întâlnit și cu neputință de înlocuit cu altceva: mărgica de sticlă valora mai mult decât tot ce îmi oferea Armin. W. sta la birou. Își lăsă privirea să alunece pe fereastră de la un șir de malaxoare pentru beton, care fuseseră livrate tocmai atunci, peste mașina lui, înălțându-și-o apoi spre coroana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Siegfried Line“ - să plasez, cu câștig, trei dintre lucitoarele bolduri cu Westwall-ul. Pentru santinela noastră, un băiat cumsecade, fiu de fermier din Virginia, care nu avea nici o pradă de război pe care să o arate acasă, o singură piuneză a valorat cât un pachet de Lucky Strike în schimbul căruia, revenit în lagăr, am reușit să obțin o pâine neagră. Asta a însemnat, pentru nefumătorul care eram, rația îndestulătaore pentru patru zile. Când am primit de la cealaltă santinelă, șoferul nostru de camion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dragi, iată că ființele iubite nu te iubesc total. Mediocritatea le impune spaima de a se dărui. Și tot ea le cenzurează impulsul de a te primi în întregime. Te uiți la ființa adorată și stupefiat, constați că nu-i valorează prea mult sacrificiul tău. Nu dispera, o face din prostie. Căci proștii, pînă la împărăția cerurilor, nu vor fi niciodată fericiți. Nu se pot fixa acolo. În fericire. Bucuriile lor sînt turnate, precum talăngile, în vînt strălucitor.“ Tînărul Doctor iată
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
și pregătește-te să crezi măcar unul.” Nu pot să spun replica cu voce tare. Ar suna degradant pentru mine. Cred, totuși, că poate cei ce ardeau cărțile s-or fi gîndit o clipă la faptul că biblioteci întregi nu valorează cît un sărut urmat de un pumn în nas și că în asta constă, dincolo de toate, disperarea meseriei de scriitor. „-Oricît ai vrea să construiești”-îi spun„singura certitudine n-o are decît distrugerea. Orice far pus la marginea mării
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
nici o alternativă, nu-mi oferise nici o altă opțiune, dar, până la urmă, eu fusesem cea care apăsase pe trăgaci. Mă simțeam așa de vinovată. Apoi mi-am spus să nu mai fiu așa de proastă. Ceea ce-mi oferea James nu valora nici cât o ceapă degerată. Nu era decât un simulacru de relație și ar fi fost o relație construită exclusiv în condițiile impuse de el și n-ar fi durat nici o săptămână. Și dacă ar fi durat, prețul l-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
jumătate în jumătate de oră. După care, ultimul atac a fost înregistrat în jur de șase. La fel. Mama a fost foarte drăguță și mi-a interceptat telefoanele toată ziua. Trebuie să recunosc că atunci când ai nevoie de ea, mama valorează cât propria-i greutate în batoane Mars. Tata s-a întors de la serviciu la șase și douăzeci și la șapte fără douăzeci a dat buzna în camera unde stăteam cu Kate și cu toate documentele legate de apartament și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pleacă la St. Tropez. Și Dan Sociu semnează postfața. Cică el ar fi autorul, se spune În Academia Cațavencu. Numai că, pentru a te numi autor trebuie să scrii o carte. Or, ce avem aici nu este o carte. Nu valorează nici măcar cît o scrisoare dintre cele trimise de cititorii revistelor tehnice. Dar ar putea fi folosită de cine-a scris-o pe post de dildo. * Belle de Nuit - Aventurile intime ale unei prostituate de lux bucureștene, Editura Trei, 2007. SUBCONȘTIENTUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
lui vizită la reședința de la țară a unei familiei rivale, Kenway, din Britteridge, unde în timpul unui tur al publicului, cu ghid, în compania a șaptesprezece turiști, a reușit - neobservat - să șterpelească un ceas cu pendulă Ludovic al XV-lea care valora zeci de mii de lire sterline.) Dar pentru că s-ar putea spune că fiecare bănuț din averea familiei Winshaw - datând tocmai din secolul al XVII-lea, când Alexander Winshaw și-a pus bazele afacerilor lui punând monopol pe o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
firme locale - se afla pe masă. Roddy o luă, o duse la perete și o așeză la diverse înălțimi. Apoi o puse la loc pe masă. — Cincizeci pentru asta, spuse el. Phoebe nu înțelegea. — Poftim? — Sincer, e mai mult decât valorează. Dar mă simt generos în dimineața asta. Poți să accepți sau nu. — Te oferi să cumperi această lucrare cu... cincizeci de lire? — Da. Ar acoperi destul de bine pata de umezeală, nu crezi? — Și celelalte? — Celelalte? Ca să fiu sincer, speram să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
s-a lansat pe ușă afară. Am deschis-o rapid. Înăuntru era o pereche de sandale Jimmy Choos cu toc, cu breteluțe din păr de cămilă care porneau În toate direcțiile și cu catarame dispuse delicat În mijloc, sandale care valorau probabil În jur de vreo opt sute de dolari. La naiba! Trebuia să le Încalț. Mi-am smuls din picioare adidașii și șosete Îmbibate de transpirație și am azvârlit totul sub biroul meu. Piciorul drept a intrat ușor, dar nu reușeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]