1,632 matches
-
nivel atins în procesul de formare. • Interpretarea se fundamentează pe compararea între evaluați. Pentru a reuși trebuie doar a descrie modalitatea în mod precis. Caracterul heteroclit al itemilor, cu barem fixat. Interpretare, apreciere versus măsurare • Judecarea și exprimarea aprecierii sunt valorizate. Interpretările sunt explicite, în situații reale, cu rezultate complexe și se fac direct. • Observația factuală și obiectivitatea sunt privilegiate, din perspectiva tradiției, ca procese de cuantificare, testare, examinare. Procese versus produse • Se urmărește ce știe să facă evaluatul și cum
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
în identificare, în proiectare, în realizare, în evaluare. Este de esență constructivistă și este cercetare în acțiune a practicienilor, intră în pragmatism, ridică experiența la nivel profesionist, perfecționează modul de gândire a activității educative de către practicieni, prin reflecție, dialog deliberativ, valorizează experiențe pozitive, reduce tensiuni în realizarea eficientă a practicii. Procese implicate • Conceperea și aplicarea strategiei de cercetare-acțiune, în baza proceselor specifice de: sesizare a problemei reale a practicii, afirmare a reflecțiilor, articulare pentru rezolvare, încurajare a abordării critice, identificare a
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
că reprezintă și facilitează o reconstrucție a logicii gândirii pedagogice, o alternativă în abordarea procesului evoluției științifice a interpretării practicii educaționale, a specificului intern al domeniului. În acest context, se poate afirma rolul predominant al paradigmei, ca nou concept epistemologic valorizat în filosofia științei, în fața teoriilor clasice (aici, în fața "teoriei/teoriilor practice" asupra pedagogiei și a educației efective) și ca instrument cognitiv, care poate consolida statutul pedagogiei de știință normală și matură. Prin identificarea și interpretarea paradigmelor și a schimbărilor evolutive
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
în acest capitol. Societățile de state există deoarece majoritatea comunităților politice urmăresc să impună constrângeri privind utilizarea forței și să aducă civilitate în relațiile lor externe. O problemă interesantă este dacă unele societăți naționale sunt mai înclinate decât altele să valorizeze societatea internațională și să aibă grijă de instituțiile acesteia, care includ diplomația, dreptul internațional și practica echilibrării puterii militare a statelor care aspiră să impună legea altora. Autorii Școlii Engleze argumentează că societatea internațională poate fi multidenominațională și poate include
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
diversă a societății internaționale din era postcolonială face cu atât mai importantă apărarea concepției pluraliste asupra societății internaționale, pe care Jackson o privește ca pe cel mai bun aranjament inventat până acum pentru promovarea relațiilor pașnice între societăți care-și valorizează diferențele și independența. Cât despre Bull (1977: 317), acesta credea într-adevăr că un cosmopolitism al elitelor era pe cale să apară și observatorii ar putea adăuga acum că el a presimțit impactul globalizării asupra societății de state -, dar el s-
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
de-a doua citire pune sub semnul îndoielii caracterul de la sine evident al ideii că relațiile internaționale sunt un domeniu anarhic al politicii de putere. Scopul inițial al acestei duble citiri este opoziția dintre suveranitate și anarhie, unde suveranitatea este valorizată ca un ideal regulator, iar anarhia este privită ca absența sau negarea suveranității. Anarhia capătă sens doar ca antiteză a suveranității. Mai mult, se consideră că suveranitatea și anarhia se exclud reciproc și că sunt reciproc exhaustive. Ashley demonstrează, totuși
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
înguste, instrumentale, economice, vizând folosirea resurselor. În al doilea rând, sunt recunoscute interesele comunității non-umane. În al treilea rând sunt recunoscute interesele viitoarelor generații din ambele categorii. În sfârșit, eco-centrismul adoptă o perspectivă holistă mai degrabă decât una atomistă adică valorizează populațiile, speciile, ecosistemele și ecosfera ca întreg, dar și organismele individuale (1992: 46). Mulți contestă atât faptul că ecocentrismul ar fi o componentă necesară a ideologiei ecologiste, cât și ideea că el ar putea constitui o bază adecvată și dezirabilă
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
dar a venit, În dar s-a dus”; „Din dar ai luat, În dar să dai”.) „O viață fără să mai aduci folos cuiva este o moarte Înainte de timp.” (J.W. Goethe) Strugurii la care nu ajungi sunt acri. (Noi valorizăm Întotdeauna obiectele, evenimentele, situațiile de viață din perspectiva dorințelor și așteptărilor noastre: când obiectul mult râvnit nu-l putem obține din vina noastră, orgoliul propriu rănit Încearcă să se disculpe, găsind acelui lucru o serie de lipsuri, defecte.) O mână
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
stăpânească, de a fi astfel și de a da viață operelor. * Dacă a Învăța să vorbești despre cărțile necitite este o primă formă de Întâlnire cu exigențele creării, peste cei care predau apasă o responsabilitate În plus, aceea de a valoriza această practică, ei fiind, din ce am văzut, cei mai bine plasați pentru a o transmite. Or, dacă studenții noștri sunt inițiați Încă din școală În arta lecturii, adică În aceea de a-și spune părerea despre cărți, cea de
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
În sensul acesta, succesul sau eșecul au un rol important. În alegerea modelului, iar educația, ca sistem organizat de ghidaj, are un rol esențial. Individul este condus către un anumit model care i se prezintă, i se explică, Îi este valorizat și pe care, În final, este invitat să-l adopte. De regulă Însă, modelul preferat este cel care oferă succes imediat, fără efort, mai ales la vârsta adolescenței. Sunt Însă și situații În care persoana Își alege modelul, dar opțiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
punctul de vedere al psihologiei morale, viața unei persoane este trăirea acesteia reflectată În câmpul conștiinței sale. Existența și conștiința sunt inseparabile, astfel Încât se poate vorbi despre o „conștiință a vieții”. De aceasta depinde modul În care o persoană Își valorizează propria viață. Modul În care este prețuită viața proprie este o condiție de a judeca și viața altora și, În final, de a prețui viața, existența, ca pe un dar. De regulă, există tendința de a privi viața „din exteriorul
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
următoarele concluzii: dincolo de imaginea de sine, și exclusiv psihologică, există și o valoare de sine, și exclusiv morală, care o dublează pe prima și care este actualizată de către conștiința morală a persoanei În cazul alteralității, când aceasta suferă, conștiința morală valorizează imaginea de sine a persoanei, făcând-o să se simtă responsabilă de actele sale, În cazul alteralității, care o devalorizează, ca o datorie față de sine, neîndeplinită sau violată; nerespectarea datoriei față de actele sale, Îndreptată fie către sine, fie către alții
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
anumite standarde personale; - control: echilibru, face opțiuni conforme cu propriile valori; - sens și scop în viață: își propune spre îndeplinire anumite obiective pe termen mediu și lung, se bucură de prezent, viitorul este relevant pentru sine; - dezvoltare personală: tinde să valorizeze potențialul propriu la maximum, dă dovadă de creativitate, simte nevoia unor provocări, respinge rutinei. În acest sens, pentru a obține starea de bine, un rol important îi revine familiei și școlii. Educarea părinților poate fi: Impersonală și generală: expuneri; cărți
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
un articol pe această temă3), fără a se lăsa copleșit, căci conștiința efemerității determină apelul la înțelepciune. Trebuie de subliniat însă că, sub condeiul bătrînului scriitor, din noțiune de chimie, atomul devine noțiune de filozofie și morală 4). Tînărul Eminescu valorizează, de asemenea, în chip moralizator cuvîntul „atom”: „în veci aceleași doruri [spune el în penultima strofă din „împărat și proletar”] mascate cu altă haină./ Și-n toată omenirea în veci același om -/ în multe forme apare a vieții crudă taină
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cu paradigma religioasă pare a se rotunji în Evanghelia după Corbu și alte poeme, Princeps Edit, Iași, 2006. În maniera consacrată, volumul exhibă orgoliul asumării, cu emfaza obișnuită, a unei poze de vizionar, de profet al unei noi credințe, ce valorizează atât Cuvântul, cât și pe rostitorul lui, un deschizător de drumuri greu de urmat ("Că tu stai/ prăbușit pe propriul maldăr de vorbe/ ca pe-un munte tocit/ înăcrit de tertipuri tehnici de-a fi tu însuți./ Toți îți știu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
prin care se dă relief unei sensibilități lirice în esență (și uneori, și în aparență) retro. Pastelurile, sonetele și libațiile incluse în ele se nutresc în modul cel mai evident dintr-o predispoziție apăsat melancolică, ușor bucolică, prin care se valorizează tocmai tradiția poetică de cea mai bună calitate. Atât imaginarul poetic, cât și formula prozodică par a ilustra o racordare decisă la tradiția literară. Textele se sprijină, cu fermitate, pe o structură livrescă ale cărei nervuri nu pot fi nicicum
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
A doua zi după Revoluție (dacă poate fi vorba aici de un după) s-a și atras luarea-aminte asupra reformei morale de care avem nevoie, ca o condiție sine qua non de rodire în adâncime, ca o șansă de a valoriza schimbarea produsă în sfera politică. De atunci, semnele unei întârzieri neliniștitoare în această sferă n-au făcut decât să se aglomereze. Spiritele grăbite, ca și cele care dispuneau de o insuficientă doză de utopie, n-au întârziat să conchidă asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
accesul la resurse. Facilitatorul este cel care deschide procesul de soluționare a problemelor locale prin oferta de resurse-abilități-modele de organizare specifice agenției de care aparține. În foarte multe cazuri, donatorii și agențiile care promovează dezvoltarea comunitară formulează oferte care sunt valorizate în procesele locale de soluționare a problemelor. Ce se întâmplă, însă, în condițiile în care problemele și constrângerile locale fac dificilă adoptarea ofertei aduse de către facilitator? Încearcă acesta să convingă cu orice preț comunitatea că oferta agenției sale este „cea
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
arthurian își păstra încă popularitatea. Antologia de legende Morte Darthur a lui Thomas Malory datează de la sfârșitul secolului al XV-lea, dar și-a păstrat popularitatea și în următoarele secole, când figuri precum Roland (sau Orlando) și Cidul erau încă valorizate în Europa. Considerăm că, dintre cele patru tipologii ale eroilor pe care Burke le prezintă ca descendente ale bravului "cavaler", "războinicul" este cel care pregătește cel mai bine calea spre supereroul secolului XX. Transplantat în America de către emigranții europeni, în
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
o parte, considerând bunul cultural nu ca un lucru inert sau ca un rezultat, ci ca un proces colectiv de calificare (Capitolul 2); pe de alta, considerând că acest proces se desfășoară ca un lanț social care nu doar că valorizează în mod colectiv bunul respectiv, dar îi și multiplică efectele sociale (Capitolul 3). În loc să privească definirea lucrurilor ca pe o problemă de rezolvat, sociologia se angajează într-o muncă de descriere analitică a definiției înseși, în măsura în care ea mobilizează colective, trimite
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
legitimității sale nu sunt dobândite o dată pentru totdeauna (Capitolul 9). Capitolul următor vizează să construiască o tipologie a principalelor operațiuni de politizare. Acțiunea politică culturală este, într-adevăr, un mod de a trata lucrurile (de a le selecta, administra și valoriza), este o "pragmatică", o teorie practică a acțiunii. Statul apare aici drept stăpân al culturii, așa cum, în alte epoci, s-a putut afișa drept stăpân al religiei și credințelor (cujus regio, ejus religio). El decide ce este "cultural" pentru societate
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
și empiric) cum se produce valoarea. El trebuie să evite "sociocentrismul" și chiar "intelectualismul", care constă în a considera că dacă un lucru este valabil pentru cercetător, el este valabil și în general. Tipic în cadrul sociologiei culturii, obiectul "carte" este valorizat și valorizant în grupul din care face parte universitarul. Nu trebuie însă considerat ca fiind valorizant pentru toată lumea. Această atitudine este numită "relativistă", dacă nu cumva consider, printr-o "lovitură de forță", că tot ce este bun pentru mine trebuie
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
o convenție care-i include pe unii indivizi în interiorul unei entități abstracte cu efecte concrete (drepturi, îndatoriri) și îi exclude pe alții ("străinii"). În plus, această categorisire are efecte în ceea ce privește valoarea: pentru un francez, faptul de a fi francez este valorizat, iar acela de a nu fi este devalorizant. Totuși, acest efect axiologic depinde de fiecare individ, căci nu toți francezii consideră în aceeași măsură că identitatea lor este cea mai bună... Efecte dorite și nedorite Cum am scris mai sus
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
domesticire a maselor". Religia propune o viziune a lumii, în parte prin intermediul teodiceei, care este o legitimare teoretică și simbolică a ordinii sociale. El distinge teodiceele fericirii și nefericirii, care își joacă rolurile respective: justifică privilegiile într-un caz și valorizează suferința sau măcar o transfigurează în câteva speranțe, în celălalt. Tot religia stă, în plan practic, la originea unei diviziuni sociale între "virtuoși" profesioniștii religiei și masele de credincioși, diviziune fondată, în parte, pe cunoașterea religioasă care determină repartiția inegală
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
aici la trăsăturile distinctive ale profesiunilor culturale (Freidson, 1986; Paradeise, 1998; Menger, 1998; Heinich, 1993, 2000 și 2002), luând în considerare sociologia generală a profesiilor (Dubar și Tripier, 1998). Munca originală a creatorilor și artiștilor și diversele medieri care o valorizează ocupă un loc preponderent în aceste anchete. Ipoteza noastră este că întreg domeniul acestor profesii se ordonează după modelul artistului creator, ceea ce le conferă specificitatea. Originile și dezvoltările modelului Referirea la figura creatorului este o specialitate a ariei. Ca reprezentare
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]