34,286 matches
-
se va numi vasul, înainta foarte încet. Roonuí-Roonuí și războinicii lui își pierdeau răbdarea calculând avansul aproape irecuperabil pe care îl aveau dușmanii lor, insă impasibilul Miti Matái părea să ia totul cu calm, asigurându-i că doar cu un vas care să se comporte ca un adevărat peste zburător aveau o cât de mică șansă de a ieși cu bine dintr-o aventură atât de riscantă. S-ar putea să găsim sau nu insula aceea, spunea el. Și s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să-l iau cu noi, căci poate că locuitorii unor insule îndepărtate o să le recunoască. Știu că merită moartea mai mult ca oricine, adaugă. Dar ar fi o moarte pe care nu ne-o putem permite. —Eu refuz să lansez vasul fără un sacrificiu, afirmă cu încăpățânare Tevé Salmón. Dacă aș accepta, sunt sigur că nu ar ajunge nici până pe coastele Rairateei. Atunci va trebui să găsim pe altcineva, insistă Navigatorul-Căpitan. De sălbaticul asta am nevoie. Roonuí-Roonuí propuse organizarea unei expediții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
bătrânul Traqui nu mai e-n toate mințile, propuse kahuna, fără prea multa convingere. — Doi dintre fiii lui vor lua parte la expediție, răspunse Roonuí-Roonuí cu tonul lui acru dintotdeauna. Cu ce simțăminte s-ar îmbarcă, dacă ar ști că vasul a trecut peste trupul tatălui lor? În cele din urmă, privirile celor prezenți se întoarseră către Hiro Tavaeárii, căci în definitiv el era cel care trebuia să pronunțe ultimul cuvânt. Era evident că aceasta avea să fie cea mai grea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
până acuma. Ofta adânc. Mă-ndoiesc că o navă care se naște sub auspiciul groazei ar putea avea un destin fericit. Îl mângâie cu tandrețe. Mă tem pentru tine. —Doar pentru mine? — Mă tem pentru toți, răspunse cu sinceritate. Pe vasul ăla vor călători trei oameni pe care eu îi iubesc, la care se adaugă unchiul meu, doi veri și majoritatea celor mai buni prieteni ai mei... Se așeza pe nisip, uitându-se la lună, care tocmai se ivea la orizont
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
punându-i în acest fel capăt suferințelor. Provele gemene ale catamaranului despicară în sfârșit valurile, legănându-se apoi ușor pe apele liniștite ale golfului lui Farepíti și, pentru prima oara în viața sa, Tevé Salmón își aținti ochii nu pe vasul lui, ci, la fel ca și majoritatea celor prezenți, pe tristele rămășițe ale celui care fusese cel mai crâncen dușman al lor. Dintr-odată, vocea răgușita a lui Miti Matái se ridică în tăcerea stânjenitoare de pe plajă și, unul câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
motivele să se simtă mândru. Ceva mai tarziu, Marele Maestru Constructor se urcă pe navă și așeza în mijlocul ei o nucăde cocos, care nu se rostogoli nici spre babord, nici spre tribord, nici spre prova, nici spre pupă, semn că vasul era perfect echilibrat. Cum era posibil ca un om să realizeze un asemenea miracol fără planuri, calibre sau calcule matematice, era ceva ce l-ar uimi și pe cel mai priceput inginer naval din ziua de astăzi, dar acesta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
până la Punta Tereía, se aruncară în apă și traversară înot cei cinci sute de metri care îi separau de insulița Tevairoa, de unde ajunseră pe marea barieră de recife coralifere care înconjura insula, de pe care putură urmări foarte de aproape evoluțiile vasului lor. E incredibil! repeta întruna uriașul din Farepíti. Incredibil! Cu așa o navă, am putea ajunge și-n Al Șaptelea Cerc, dac-ar există. — Problema nu e s-ajungem, îi aminti Vetéa Pitó. Problema e să ne-ntoarcem. Pentru asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
respingă pe nimeni și fără să lase să li se ghicească preferințele. În fine, era un avantaj dacă știau să cânte cu vocea sau la vreun instrument, să danseze sau să povestească istorioare frumoase, care să le-ndulcească celor de pe vas ceasurile lungi. Cand veni ziua aleasă, ceremonia de selecție avu loc în Marae, incepand la lăsarea serii și prelungindu-se până spre răsărit, iar juriul era format, evident, din toți membrii echipajului, cu excepția căpitanului, cărora li se adăugau cei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nici un gest al lui Miti Matái, conștient fiind că, într-o zi, când va fi la rândul lui căpitan, va trebui să știe să dea și el, aproape fără să fie nevoie să pronunțe vreun cuvânt, comenzile care să facă vasul să înainteze fără dificultate în direcția dorită. Semnul discret al mâinii ștăngi, care îi arăta cârmaciului cum să corecteze traiectoria; gestul imperativ prin care le cerea marinărilor să ridice un pic pânzele; felul în care își înclină capul, ridicând o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
capul, ridicând o sprânceană, ca să vadă mai bine în ce parte se înclină velele și, mai ales, felul în care stătea pe punte, atât de încremenit, încât s-ar fi putut crede că avea picioarele prinse în șuruburi de scândurile vasului. Miti Matái se născuse pe puntea unei nave ceva mai mici decât aceasta, în timpul uneia dintre lungile călătorii pe care tatăl lui, și el Mare Navigator, le făcea către arhipelagul Tonga - unde o cunoscuse pe tânăra lui soție - și cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
larg la bordul unei ambarcațiuni precum Marara nu era doar un mijloc de a călători dintr-un loc în altul, ci aproape că se transformă într-un mod de viață la care se adaptau firesc; nici macar lipsa de spațiu de pe vas nu părea să-i afecteze prea mult. Compensau lipsa de intimitate printr-un respect tradițional față de intimitatea celorlalți, si neplăcerile provocate de contactul excesiv, cu o politețe deosebită în relațiile zilnice. Cea de a doua lege la bord era că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
importante din viața lui, prima noapte când se putea într-adevăr consideră un adevărat „navigator“. Ceva mai tarziu, Miti Matái îl bătu ușor pe umăr și îi făcu semn să sară alături de el pe plasa groasă care se întindea în spatele vasului, atârnata de partea cea mai înaltă a lui, si care aproape că atingea apă. Utilitatea acestei plase împletite din funii de grosimea degetului mare era multiplă și de mare importanță: în primul rând îi împiedică pe oameni, în urma unei mișcări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
partea cea mai înaltă a lui, si care aproape că atingea apă. Utilitatea acestei plase împletite din funii de grosimea degetului mare era multiplă și de mare importanță: în primul rând îi împiedică pe oameni, în urma unei mișcări bruște a vasului, să cadă în mare, unde apa i-ar fi înghițit înainte de a mai putea fi salvați, iar în al doilea rând - si asta era și principala ei menire - reprezenta toaletă tuturor, cea mai practică și mai comoda cu putință; cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ochiurile pătrate, cu latura de circa douăzeci de centimetri. După ce terminau, măi coborau cam un metru și lăsau că apa mării să-i spele. Dacă era foarte cald, puteau chiar să facă o mică baie, fără să trebuiască să oprească vasul pentru asta. De asemenea, pe plasa erau tăiați peștii mai mari, înainte de a fi aruncați pe punte, ca să nu o murdărească de sânge, iar alteori era folosită pentru a purta discuții mai lungi, fără să-i deranjeze pe cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
daca voiau să rămână pe linia de plutire, așa încât toți membrii expediției erau nevoiți să o desfășoare cel puțin două ore pe zi. După ce îi salută cu un zâmbet și cu un semn al mâinii, Tapú Tetuanúi se apropie de vasul mare aflat în mijlocul punții, în centrul căruia ardea zi și noapte un foc, întreținut de femei. Vahíne Tiaré îl întâmpină cu un zâmbet debordant: — Bună dimineață! îl salută, veselă. Ți-e foame? Pescarii au prins trei Mahi Mahi superbi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ar da seama imediat că Bora Bora este în acest moment o insulă foarte vulnerabilă... Zâmbi ușor. Și pe-aicea veștile zboară peste valuri mult mai repede decât cel mai rapid pescăruș. Apoi făcu un semn către cârmaci să-ndrepte vasul către un golf pitoresc, înconjurat de o superbă plajă de corali ticsita de palmieri, si, după ce se menținu un timp la oarecare distanță, asigurându-se că nu se vede nici un om, apropie vasul de țărm, unde războinicii lui Roonuí-Roonuí debarcară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
făcu un semn către cârmaci să-ndrepte vasul către un golf pitoresc, înconjurat de o superbă plajă de corali ticsita de palmieri, si, după ce se menținu un timp la oarecare distanță, asigurându-se că nu se vede nici un om, apropie vasul de țărm, unde războinicii lui Roonuí-Roonuí debarcară și luară pozițiile adecvate pentru a putea respinge un eventual atac. Două iscoade pătrunseră printre copaci, și nimeni nu se mișcă de pe postul lui până când acestea nu se întoarseră, asigurându-i că insula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
la alți oameni. Dormea puțin, mânca puțin și era întotdeauna primul la ridicatul pânzelor, la aruncatul apei sau la tragerea pe punte a vreunui rechin periculos, de peste trei sute de kilograme. Pe insula își petrecea timpul inspectând, împreună cu dulgherul, fiecare încheieturăa vasului, călăfătuindu-le sau strângând nuci de cocos sau fructe ale arborelui de pâine, cu care umplea camarile, iar Tapú Tetuanúi nu putea să nu se întrebe dacă se simțea în stare să devină vreodată măcar pe jumătate din ceea ce eroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
micinel în jurul degetului mare de la mâna stângă, după ce, mai întâi, fură victimele glumelor de tot felul. Cea mai neplăcută dintre ele constă în a-i lega de o gleznă, a-i aruncă în apă și a-i trage în urmă vasului, înghițind apă, timp de mai bine de zece minute. Trebuia, într-adevăr, să fie atenți la mării rechini, dar, cum nu observară nici unul prin preajmă, ziua se scurse între râsete și cântece, ceea ce le prinse foarte bine unor oameni care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să-și muște buzele că membrii echipajului să nu-și dea seama cât se simțea de rușinat și de abătut. Miti Matái păru să-i înțeleagă starea de spirit, astfel că lasă jos armele și, arătând încă o dată către latura vasului, sublinie cu blândețe: Dacă vântul nu bate, iar valurile care veneau dintr-o parte te lovesc acum din partea cealaltă, fără nici un motiv aparent, si daca, în plus, clipocitul lor este slab, ritmic și profund, inseamna ca valurile s-au lovit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de nerăbdare trei țăruși ascuțiți la ambele capete. Cu ajutorul unei funii groase, împletite din fibre de cocotier, îi lega unul de altul în partea lor centrală, formând un fel de stea. Cand se convinse că erau bine legați, lua un vas al carui capac era lipit cu argilă uscată, sfărâmă argilă, dădu la o parte capacul și înmuie fiecare vârf în lichidul negricios, care nu era altceva decât venin de Nohú, cel mai otrăvitor dintre peștii care trăiau în reciful de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pericolului. Unii rechini pot lua urma unei prazi aflate la o distanță uriașă, adaugă. Și cel mai bun lucru pe care-l putem face este să nu lăsăm nici o urmă a trecerii noastre. După ce dădu aceste indicații, închise la loc vasul care conținea restul de venin de Nohú, îl lega de o scândură, puse lângă vas o găină, si așeza scândura, cu grijă, pe apă. Pentru ce faci asta? întreba Tapú Tetuanúi. Când rechinul va reveni la suprafață, dacă o va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cel mai bun lucru pe care-l putem face este să nu lăsăm nici o urmă a trecerii noastre. După ce dădu aceste indicații, închise la loc vasul care conținea restul de venin de Nohú, îl lega de o scândură, puse lângă vas o găină, si așeza scândura, cu grijă, pe apă. Pentru ce faci asta? întreba Tapú Tetuanúi. Când rechinul va reveni la suprafață, dacă o va face, primul lucru care îi va atrage atenția va fi găinațul și agitația găinii, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
o va face, primul lucru care îi va atrage atenția va fi găinațul și agitația găinii, spuse. Se va învârți mai mult timp în jurul ei, dat fiind că experiența anterioară a iesit prost. Privi pluta rudimentara care rămânea în urmă vasului. Dacă totuși se va hotărî s-o înghită, restul de venin îi va arde încă o dată stomacul. Ridică din umeri. Poate că asta îl va face să renunțe sau, daca nu, cel putin ne va oferi un oarecare avans, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
o sarcină neplăcută pe care viața ne-o impune câteodată, fără să înțelegem foarte bine de ce trebuie să ne-o asumăm. Singurii care păreau să se bucure pentru sosirea Mararei erau copiii, care nu avuseseră niciodată ocazia să vadă un vas atât de impunător, precum și cei care se ocupau cu pescuitul în larg, care aveau motive să se bucure că aflaseră prin altcineva de cumplită amenințare pe care o reprezenta pentru ei un rechin alb aflat în preajma insulei. De asemenea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]