1,325 matches
-
mereu de maluri Șiroaie care poartă cadavre pe-a lor valuri; Și aburi Într-amurgul din ele se ridică Ce-n rouă sîngerîndă pe frunzi uscate pică, Sau merg de se așează pe stînci, pe vîrf de munte Ca palide vedenii cu pletele cărunte. O crîncenă orgie de sînge, de cruzime Îmbată umbra mută ce zace la desime, Ș-ades În mez de noapte s-aude prin tăcere O surdă lovitură, un vaiet de durere, Apoi un zbor de vulturi și
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de sub regimul solarului, grațiosului, devine mai puțin evazivă, indistinctă. Stimulată de sentimentul ororii, fantezia inventează imagini pline, de o materialitate puternică. Haosul alecsandrian este populat de păsări rău prevestitoare: vulturi, ulii, buhne și corbi. Umbrele groase, ceața densă, „fantasmele tupilate”, vedeniile mari, tăcute” dau impresia de vitalitate monstruoasă. Poemul are o Încheiere morală. Satanicul Grui Își ucide tatăl, Codrul fără viață se face scrum, iar un glas din altă lume pronunță un teribil blestem: „Tu proclet, ucigașe! infame paricide! Tu, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
CÎnd trec fiori În aer și demoni roși În noapte; CÎnd umbra trădătoare așează pe sub maluri, Prin unghiurile casei, prin guri de văi, pe dealuri, Prin codri, prin ruine de veche monăstire, Pe naltele clopotniți, prin negre cimitire Fantasme tupilate, vedenii mari, tăcute, Ce stau ca niște visuri din ochi nedispărute, Și astfel, locuită de umbre, noaptea pare Mută de groază, rece și fără răsuflare. E ora de uimire, cînd Codrul-fără-viață S-arată mai sinistru prin văi de oarbă ceață Și
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
făptura se ascunde...” Este un peisaj În peisaj, o reverie lipsită de obișnuitul farmec interior. Fără adeziunea poetului, peisajul este Însă mai puternic liric, farmecul mai convingător. Descripția Începe cu elemente generale de decor (nalte clopotniți, negre cimitire, fantasme tupilate, vedenii mari, tăcute), acelea pe care le folosesc toți poeții romantici cînd e vorba să sugereze infernul materiei. În acest cadru de tenebre, Alecsandri introduce peisajul său liric, caracterizat admirabil printr-o dublă opacizare a elementelor: „văl de oarbă ceață”, „negru
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
în tăcere, ore și ore în șir. învăluit eu însumi în beznă, vedeam și mai bine roșeața, nebunia, înfățișarea spectrală a celorlalți. Tot privind siluetele diavolești ce se vînzoleau, învăluite în fum și în flăcări, am sfîrșit prin a avea vedenii asemănătoare celor din fața mea, de îndată ce m-am lăsat toropit de inexplicabila stare de somnolență ce mă cuprindea ori de cîte ori mă aflam la cîrmă, la miezul nopții. Dar în noaptea aceea mi s-a întîmplat un lucru și mai
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cu duhurile și cu patimile poate fi dus, după spusele părintelui Serenus, folosindu-ne de câteva arme: credința, platoșa dragostei și coiful nădejdii mântuirii. Cu referire directă la diavol și la ispite, Serenus precizează că oamenii sunt permanent ispitiți de vedenia dușmanului, care se opune înaintării lor spre bine, însă doar îndemnându-i, nu și obligându-i să înfăptuiască cele rele. Diavolul poate într-adevăr să ne ispitească, dar noi avem libertatea voinței, prin intermediul căreia primim sau respingem ispitele lui. Serenus
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
dorințe la vederea vreunei femei; 4) să n-aibă nici o tulburare trupească în starea de veghe; 5) să rămână impasibil atunci când se atinge tema înmulțirii speciei umane, să nu aibă gânduri necurate; 6) să nu fie amăgit în timpul somnului de vedeniile înșelătoare ale femeilor (cap. 7). În aceste pagini se face diferența dintre adevărata castitate, caracterizată prin liniște deplină și continuă, de continență sau începuturile ostenitoare ale înfrânării. Victoria personală împotriva desfrânării nu se datorează numai eforturilor noastre personale, ci și
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
șapte pâlnii la cele șapte candele, ce sunt cei doi măslini și de ce se află de-a dreapta și de-a stânga lămpii? Răspuns: Cuvântul proorocesc, descriind de departe, în chip simbolic, măreția prealuminată și suprastrălucită a Sfintei Biserici, a zugrăvit vedenia aceasta astfel, voind să arate, cred, înțelesul tainei celei noi a ei. Deci candelabrul cu totul de aur este Biserica atotlăudată a lui Dumnezeu, curată și neîntinată, neprihănită și nealterată, nemicșorată și primitoare a adevăratei lumini. Căci se spune că
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
privilegiază, cu inflexiuni incisive vizând „corul babelor tradiționaliste”, regizorul creator, suveran în spațiul scenic. În teatru, potrivit viziunii sale cu nuanțe de fanatism, prioritatea trebuie să revină imaginației. Cu o debordantă inventivitate, S. are, de pildă, ideea unui Teatru de Vedenii, care să transfere cotidianul în fantastic, precum și - într-o montare de răsunet cu Macbeth de Shakespeare, în 1946 - fantezia, pentru mulți contrariantă, a folosirii unor măști (care ar exprima „esența artei actoricești”); închipuie Teatrul Rotund (în mijloc publicul, de jur-împrejur
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
locui” și substantivul plural articulat hakkeru>m - locul șederii, al locuirii permanente a lui Dumnezeu. Este vorba de heruvimii de pe capacul chivotului legământului, tronul lui YHWH pe pământ, echivalentul cerescului kisse’ r"m we niss"’, „tron înalt și măreț”, din vedenia lui Isaia (Is 6,1). De aceea, pierderea și recuperarea chivotului este echivalentă cu pierderea și recuperarea prezenței lui YHWH: Wa-yišel"ƒ ha-‘"m Šiloh wayyiœe’ó mišš"m ’eÖ ’arÄn berÖ YHWH Te>"’ÄÖ Yoše> hakkeru>m... (1Sam
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
A>ir Yiœer"’Ql (Is 1,24). Ulterior, Te>"’ ÄÖ a ajuns să fie interpretat nu că „oștirile lui Israel”, ci că „oștiri cerești” - mulțimea aștrilor sau a îngerilor peste care YHWH este stăpân cu putere absolută, pantokrátÄr. În celebra vedenie a lui Isaia (Is 6,3), serafimii îl aclamă pe YHWH: Q":Äš, q":Äš, q":Äš YHWH Te>"’ÄÖ... Un reflex al acestui pasaj este, în Noul Testament, Lc 2,13: mulțimea de oaste cerească (sØn tÄÎi aggélÄÎi plQÎthos stratiăs
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
acest titlu. Pentru ascultătorii săi, expresia trimitea la personajul misterios din Daniel 7, pus acolo în opoziție cu „fiarele” ce ies din mare și reprezintă imperiile care aveau să se prăbușească spre a face loc Împărăției lui Dumnezeu. În acea vedenie apocaliptica, cel „venit cu norii cerului”, cu înfățișare de om - „că un fiu de om” - se apropie de tronul lui Dumnezeu și primește stăpânire universală și veșnică (7,13-14). Ajuns în fața judecății Sinedriului, Isus confirmă această identificare când declară: „De
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
G-R); „Cel dintâi și Cel de pe urma (BS, C); „primus et novissimus” (Vg); „le Premier et le Dernier” (BJ); „the first and the last” (RSV). În afară de versetul deja citat, Ap 22,13, formularea mai apare în două contexte: Când are prima vedenie cu Isus, autorul Apocalipsului e înspăimântat, dar Isus îl îmbărbătează spunându-i: Mg phobo¤, egÀ eimi ho prÄÎtos kaì ho éschatos kaì ho zÄÎn... (1,17b-18a): „Nu te teme; Eu sunt Cel-dintâi și Cel-de-pe-urmă și Cel Viu...” (BVA) Expresia e
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
da; de aceea, prin El spunem și noi amin lui Dumnezeu, spre slavă să.” (t.n.) Semnificații de bază: vrednic de crezare, fidel. 3.2.2.12.3. pistós: „Credincios” (toate traducerile românești); „fidelis” (Vg); „Fidèle” (BJ); „Faithful” (RSV). În vedenia din Apocalips 19,11 vizionarul vede cerul deschis, apoi „un cal alb și Cel ce ședea pe el Se numește Credincios și Adevărat (pistòs kaì alQthinós).” (BVA) Ca si Dumnezeu-Tatăl, Hristos este fidel în sensul că îi sprijină pe ai
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
este perceput, în Vechiul Testament, ca persoană dumnezeiasca, ci doar ca o forță divină care, coborând asupra anumitor oameni (judecători, profeți, regi), îi face capabili de fapte extraordinare sau le inspiră cuvintele pe care ei le rostesc din partea lui Dumnezeu. În vedenia din Ezechiel 36,25, el însuflețește și trezește la viață oasele uscate. Revărsarea lui asupra întregului popor al lui Israel face parte din profețiile mesianice (Is 32,15; 59,21; Ez 36,27, Zah 12,10 etc.). Fiind al lui
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
filosofie adorată. Fatalitatea, în ipostaza caragialiană a "destinului care seamănă a voință răutăcioasă" (Zarifopol), pare să fie resortul acestui deznodământ. Variațiuni pe această temă sunt de găsit și în numeroase nuvele ale lui Gib. I. Mihăescu: Semnele lui Dănuț, Întâmplarea, Vedenia, La "Grandiflora", în care, în afara desfășurărilor epice reductibile la o schemă care ipostaziază generica "ironie a soartei", legătura cu arta și tipologia caragialiană este mai pregnantă prin recontextualizarea tipurilor umane devenite subit victime ale închipuirii, ale "fandacsiei"54, atunci când obsesia
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
fatal în ipostaza de soț înșelat pentru care doar crima poate, instinctual, să-i "repereze onoarea de familist". Aceeași prăbușire distonantă a eșafodajului comic în farsă grotescă, ancorabilă intertextual în caragialiana schiță 1 Aprilie (monolog), surprinde și intrigă în nuvela Vedenia. "Păcăleala gigantică"57 plănuită îndelung de căpitanul Naicu pe seama soției sale spiritiste, o va face să treacă prin stările resimțite de Stavrache la vederea fratelui crezut mort. Gluma căpitanului are însă are un efect tragicomic neprevăzut, în măsură să pună
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
străine și fioroase mi se păreau că se desprind În răstimpuri, și inima mea, ca Înțepată fără veste de ceva ascuțit, le Însemna pe toate cu bătăi pripite și repezi. În preajma ochilor mei și În oglinda Închipuiri mele muncite de vedenii, colinele acoperite cu ierburi sălbatice, sau șoldurile goale ale unei stânci, se Înfiripau și trăiau viața scurtă a unei năluciri apocaliptice, care mi se părea că se mișcă Încet, se târăște furiș, vine, ajunge și Întinde spre mine o gheară
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Dragostea, moartea, melancolia limitei, spaima, aspirația astrală trec printr-o fibră individualizată, care își simte și își strigă fragilitatea. Urmarea e o poezie directă, un fel de vorbire esențializată. Remarcabile sunt poemele de aparență narativă, în care poetul își povestește vedeniile pe măsură ce le inventă. E vorba de întâmplări ciudate, între veghe și vis, de întâlniri funeste și de rătăciri în necunoscut. Eul se simte asaltat de semne angoasante, de ademeniri ucigașe. În ansamblu, B. lasă impresia unui poeta doctus, intim familiarizat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
în gânduri ca să avanseze în faptele de pocăință. De aceea și-a ales drept caznă părăsirea chiliei pentru a trăi în vârful unui stâlp de piatră. La temelia acestuia veneau oameni bolnavi și se vindecau. Diavolul însă îl ispitea mereu, vedeniile îl urmăreau, Thaïs îi apărea, uneori, ispititoare, sub forma Elenei din Troia. Îndârjit, ar fi vrut să-i ucidă pe toți cei care au iubit-o pe Thaïs. Presimțind că Thais este bolnavă, a plecat la mânăstire în Libia. Întradevăr
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
ca un giulgiu de fecioară,/ Tărâm străin, fosforescente ploi/ Când amăgirea-ncepe să ne doară” (Seară depărtată). E un lirism concentrat, interiorizat, susținut de tehnica sugestiei și a metaforei revelatoare. Un aer de basm hieratic, cu imagini de stampă și „vedenii” ale unui trecut neguros, dar eroic se filtrează în versuri cadențate cu duh balcanic: „Cu-a V-a Macedonica veneam/ Să-ți stăpânesc pământul și pe tine;/ Sfios barbarul de același neam/ Din miază-zi, nemuritor în sine,/ E locul blând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
reabilitează cât de cât în pasajele în care fâlfâie „nălucirea” și imaginile eterice par să lunece din vis într-un coșmar. La fel, în nuvelele din Tunda (1940), unde se salvează rare insulițe conturate în registrul sugestivității vagi, nelămurite, cu vedenii „fumegânde”, ca într-un „miragiu”. Peisajul dobrogean, cu întinderile de nisip pârjolit de soare și cu tainice bălți străjuite de stufărișuri, o incită pe prozatoare, care, pe alocuri, surprinde câte ceva din atmosfera locului, ca și din psihologia aparte a pătimașelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289025_a_290354]
-
Și rănile din noi tresar si cântă, Se fac medalii si zâmbesc în soare... Dar de-or veni, cândva, cu pași ușarnici, La groapa ta, mișeii și viclenii, Și se vor bate-n piept cu pumni fățarnici, Slăvind lumina sfintelor vedenii, Mormântul tău, gemând, să se ridice Și duhul tău, țâșnind din veșnicie, Într-un năpraznic fulger să despice Pângăritoarea lor nimicnicie!” (Radu Gyr Mormântul Căpitanului) Cea mai dureroasă rană e cea primită de la proprii guvernanți care au condus și conduc
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
câtuși de puțin diversificarea afinităților și analogiilor posibile pornind de la modelele clasice sau sculptura impresionistă către arta modernă, prin simbolism și secesionism. Cu un ton sarcastic, nelipsit însă de observații judicioase, Francisc Șirato așeza noua generație de sculptori, "terorizată de vedenii convulsionate", sub semnul unei paternități rodiniene într-o expresie epigonică. Tzigara-Samurcaș remarca reducerea dimensiunilor artei statuare ca trăsătură generală, fapt care-și găsea un sens aparte pentru sculptura simbolistă recuperabilă, mai degrabă, pe portativul expresivității și modelajului decât pe cel
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
simetrie armonică de două pâlcuri de arbori și două coroane de lauri. Pe lângă dulcegăria constitutivă a manierei, răzbate și un fel de naivitate, care convine subiectului preluat din feriile locale. D. Karr este prezent cu două poezii, "Veac stins" și "Vedenii", iar Alexandru Bogdan- Pitești cu o poezie în franceză, "Berceuse d'amour", al cărui macabru decadent este ilustrat convingător de N. Vermont, aproape în stilul lui Félicien Rops, accentul cinic-satiric al acestuia fiind prezent într-un detaliu, moartea poartă ochelari
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]