3,223 matches
-
ce e cu putință pentru ca nici una să nu-și cunoască copilul propriu. Vor aduce și alte femei ce au lapte, dacă mamele nu sunt de ajuns. Se vor îngriji de toate acestea, pentru ca copiii să sugă cât timp trebuie, iar veghea și celelalte osteneli le vor lăsa în seama dădacelor și a doicilor. Ușor le mai e cu copiii femeilor de paznici! - zise el. E și normal - am spus eu. Să parcurgem însă punctul următor pe care l-am stabilit. Am
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
virtutea militară prin excelență: curajul. Să mai adăugăm că această sinteză se exprimă nu atât într-o perfecțiune individuală, cât într-o responsabilitate față de comunitate, în dimensiunea politică. Gardienii sunt, într-un anume sens, niște înțelepți în stare de permanentă veghe, „un soi de intelighenție pe câmpul de luptă” (p. 129) după cum se exprimă Patočka. Funcția lor esențială fiind aceea de a se îngriji de toată comunitatea, gardienii trebuie să fie pregătiți - literalmente antrenați - pentru a și-o exercita. Nu e
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
fericire să poți să-ți dai seama, la un moment dat, că iluziile tale cu privire la puterea „Înțelepciunii” de a schimba cursul relelor din lume sînt de fapt...deziluzii. * „În vis, fiecare Își are universul său particular, În vreme ce În stare de veghe toți oamenii au un univers comun.” (Heraclit) Este universul comun al „rațiunii”, care impune un simț al realului și al datoriei, pe cînd prin călătoriile În lumea dorințelor din „vis” ne corijăm imaginar, sau ne completăm un „trecut” pe care
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
fadă sau Îngustă, pe care o avem uneori, l-a făcut și pe M. Proust să afirme: „Ca să facem realitatea suportabilă, sîntem cu toții siliți să Întreținem În noi o mică iluzie”. * „Visele se topesc Încetul cu Încetul În starea de veghe, fără să putem spune anume cînd Începe omul să fie cu adevărat treaz.” (G.Ch. Lichtenberg) Același lucru se Întîmplă și cu „subconștientul” nostru, visul nefiind - spune S. Freud - decît realizarea imaginară a unei dorințe inconștiente, a unei dorințe refulate. De
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
sa despre adevăr. Știind, bineînțeles, că această idee va fi depășită mai târziu, cu trecerea timpului. Pentru că adevărul adevărurilor este timpul care trece. în această lume în care totul e în mișcare, în care nu se știe ce anume deosebește veghea de somn - Descartes își va aminti de toate acestea -, în care percepțiile noastre sunt falsificate de stările noastre de spirit, iar stările noastre de spirit fiind schimbătoare ca argintul viu, pe ce să ne bazăm atunci când vrem să construim ceva
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
contemporani, 11-14; Petraș, Lit. rom., 170-171; Ruxandra Cesereanu, Sodoma cea de toate zilele, ST, 1994, 6; Tania Radu, Planeta Agopian, LAI, 1994, 12; Radu Călin Cristea, Ștefan Agopian, „Însemnări din Sodoma”, JL, 1994, 29-32; Carmen Matei Mușat, Realismul fantastic ca „veghe a cărții”, LCF, 1995, 39; Ioana Pârvulescu, Romane de catifea, RL, 1995, 41; Lovinescu, Unde scurte, IV, 135-138; Cosma, Romanul, II, 108-110; Cărtărescu, Postmodernismul, 433-439; Dicț. esențial, 12-15; Ruxandra Ivăncescu, Ștefan Agopian, Brașov, 2000; Iulia Popovici, Un alt Agopian, RL
AGOPIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285200_a_286529]
-
uneori ironică în fața ireversibilei curgeri a timpului: „Am lăsat în urmă/ frânghii sângerate de gleznele mele,/ A rămas fumul îmblânzit de dorul cuminte./ Munții, prăbușiți spre a-mi opri pribegia,/ pe care i-am luat/ și rezimându-i sub nori/ de veghe i-am pus drumului meu”. Jurnal absurd (2001) este un roman autobiografic - naratorul-protagonist este Florica Rogin - tot despre timp și despre forța sa distructivă. SCRIERI: Freamăt, pref. Al. A. Philippide, București, 1967; Povestea neauzită, București, 1968; Fiica lui Janus, București
MARINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288031_a_289360]
-
de poezie, T, 1976, 3; Al. Andriescu, „Viața după o zi”, CRC, 1976, 16; Eugen Dorcescu, „Amiaza melcilor”, O, 1977, 26; Paul Dugneanu, O viziune bacoviană, LCF, 1979, 30; Constantin Hârlav, „Fața zilei”, ST, 1979, 12; Nicolae Manolescu, Visul și veghea, RL, 1980, 15; Ioan Holban, „Oh, ce lume!”, CRC, 1981, 5; Alex. Ștefănescu, Tensiune constantă, RL, 1982, 26; Costin Tuchilă, „Studiul de noapte”, LCF, 1983, 29; Paul Dugneanu, „Pasagerul”, LCF, 1986, 8; Mariana Ionescu, Pasager etern, SLAST, 1986, 43; Ioan
IOANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287571_a_288900]
-
durează în memoria celorlalți, sugerează naratorul care, asaltat de o misterioasă doamnă W., simbol transparent al pasiunii oarbe a sângelui, luptă cu încrâncenare pentru a păstra, prin retrăire și rememorare, amintirea Dânsei, o nouă Euridice, salvată din infernul uitării de veghea neliniștită a artistului. Romanul se încheagă în jurul câtorva nuclee epice semnificative: experiența prizonieratului, căsătoria, boala, constituite în tot atâtea pretexte pentru reluarea obsedantă a marilor întrebări existențiale: „Ori nu suntem decât, fiecare în parte, câte un cerc închis, nici măcar tangent
FULGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287107_a_288436]
-
Joyce e un caz. A pornit de la Oameni din Dublin În maniera sa epifanică, a făcut Portretul elaborând mai mult, a urmat mitologia lui Bloom și a lumilor sale, a Încheiat cu o surpriză de proporții a canonului romanesc În Veghea lui Finnegan. Anarhetipul s-ar putea lega de chestiunea intenționalității auctoriale. De la dislocări la Împrumuturi, contopiri, la libertatea alegerilor făcute pentru a crea un text. Există destule puncte de sprijin pentru studierea imaginarului pornind de la intenționalitatea autorului, a elementului anarhic
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
poetei, deschis către celebrarea plenitudinii vitale. Următoarele două culegeri, Poezii (1967) și Iarba timpului (1968), sunt mărturia poetică a unei vieți în confruntare cu suferința, cu presimțirea morții. Poemele tipărite postum își trag seva, cum s-a observat, „din încordata veghe a minții și a sufletului, ostatecii unui trup condamnat să-și convertească prea devreme dorințe și bucurii de tot felul în neliniști, în presimțiri și sumbre chemări dinspre abisurile neființei” (Geo Șerban). Suferința sublimată devine, în proiecție poetică, laudă melancolică
DUMITRESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286910_a_288239]
-
al lui Gheorghe Niculescu; 3.II.1921, Craiova - 24.IX.1989, București), poet. Era fiul Mariei (n. Baldovin) și al lui Vasile Niculescu, funcționar. A absolvit Liceul „Mihai Viteazul” din București în 1939, an în care debutează, sub pseudonimul Nicolae Veghe, în „Jurnalul literar”. În 1942 înființează Editura Alfa. Este funcționar tehnic la Institutul de Arte Grafice „Tiparul Universitar”, unde scoate revista „Albatros”, publicație a grupării de scriitori cu același nume, din care făcea parte și F. După ce în 1941 debutase
FILEROT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286991_a_288320]
-
Vârciorog, județul Bihor, iar în 1981 devine redactor la revista „Orizont”, unde debutase în 1978. Colaborează la „Familia”, „Amfiteatru”, „Dialog”, „Opinia studențească”, „Secolul 20”, „România literară”, „Viața românească”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Caiete critice” ș.a. Primul volum, De veghe în oglindă, îi apare în 1988. După 1990 călătorește mult, beneficiază de câteva burse în SUA, este director executiv al revistei „British and American Studies”, conferențiar la Catedra de engleză a Universității de Vest din Timișoara. Coordonează, împreună cu Adriana Babeți
MIHAIES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288118_a_289447]
-
G. Țeposu, Ioan Buduca), vrednic comentator al congenerilor, însă pasiunile literare îi sunt cu mult mai cuprinzătoare. Debutul său editorial era așteptat cu mult interes de critica de întâmpinare. În loc să alcătuiască o culegere de cronici, autorul a preferat - în De veghe în oglindă - ușa principală: comparatistica și unitatea tematică. Dedicată literaturii memorialistice, cartea amestecă notațiile de jurnal ale autorului cu eseuri substanțiale despre Stendhal, Baudelaire, Paul Valéry, Titu Maiorescu, L.N. Tolstoi, André Gide, Robert Musil, Virginia Woolf, Franz Kafka, Mateiu I.
MIHAIES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288118_a_289447]
-
Orizont”, M. a trecut, impetuos și coroziv, la eseul și pamfletul politic, găzduite în „România literară”, la rubrica intitulată „Contrafort”, adevărată retortă de veninuri politice, mai mult sau mai puțin justificate, scrise cu nerv, exasperare și forță persuasivă. SCRIERI: De veghe în oglindă, București, 1988; Cartea eșecurilor, București, 1990; Femeia în roșu (în colaborare cu Mircea Nedelciu și Adriana Babeți), București, 1990; Cărțile crude. Jurnalul intim și sinuciderea, Timișoara, 1995; Structuri ficționale în jurnalul intim, București, 1995; Scrisori din închisoare și
MIHAIES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288118_a_289447]
-
2002; Scutul lui Perseu. Nicolae Manolescu între oglinzi paralele, București, 2003. Ediții: Vladimir Tismăneanu, Ghilotina de scrum, Timișoara, 1992; Nicolae Manolescu, Metamorfozele poeziei. Metamorfozele romanului, Iași, 1999; Tony Judt, România la fundul grămezii, Iași, 2002. Repere bibliografice: Al. Călinescu, „De veghe în oglindă”, CRC, 1989, 16; Val Condurache, Literatura la mașina de scris, CL, 1989, 7; Ramona Fotiade, Arta ficțiunii biografice, VR, 1990, 1; Florin Manolescu, Aventura rescrierii, LCF, 1990, 22; Bucur Demetrian, Descrierea operei, R, 1990, 6; Ioan Holban, Să
MIHAIES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288118_a_289447]
-
Obsesia ploii, devenită laitmotiv al cărții, este vizualizată ca o revărsare fluidă care eliberează materia și dă viață corpului, binecuvântându-l; asociată în mod evident unei forțe vitalizante, ea ține de miracolul naturii și de harul reîntoarcerii la poveste. De veghe la moartea mea (1998) este un jurnal-eseu centrat pe analiza perioadei comuniste. Autorul își mărturisește adeziunea la comunism, sedus fiind de aparența generoasă a țelurilor pe care le propunea, și afirmă că și-a dat seama târziu de efectele lui
GHILIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287263_a_288592]
-
Ploi de lumină, București, 1976; Dragostea câinelui de pază, București, 1978; Poeme de regăsire, București, 1980; Un Oscar pentru Ana, București, 1982; Lumina din adâncuri, București, 1988; Întoarcerea bărbaților, București, 1991; Piramida, I-II, postfață Romul Munteanu, București, 1995; De veghe la moartea mea, București, 1998; Poeme crepusculare, îngr. Gellu Dorian, Botoșani, 2002. Repere bibliografice: Ion Vitner, Prozatori contemporani, II, București, 1962, 78-105; Damian, Direcții, 139-157; Dimisianu, Schițe, 56-61; Ardeleanu, Însemnări, 182-186; Oprea, Mișcarea, 85-93; Virgil Ardeleanu, „Îngeri biciuiți”, ST, 1968
GHILIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287263_a_288592]
-
granițelor românești, receptată dureros, așa cum o relevă Memoriile, l-a determinat, ca și pe alții, să ia calea exilului („România este captivă. Granițele sunt sovietic închise. Nimeni nu mai poate fugi. Tata și toți ai mei sunt captivi. Stau de veghe la moartea patriei mele. România nu mai există. Sunt fără țară. Exilat.”) Din Iugoslavia, împreună cu soția, pleacă spre Apus, traversând Europa Centrală, și timp de doi ani face experiența lagărelor postbelice. În 1947 se află la Heidelberg, unde se înscrie
GHEORGHIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287233_a_288562]
-
marile curente estetice universale, care se oprește la Începutul anilor ’60, odată cu Îngroparea realismului socialist. Până atunci, existase o omologie formală Între curentele estetice și orientarea politică sau «de clasă» a autorilor. Marxismul oficial, fidel propriului sistem evoluționist de clasificare, veghea că fiecare autor sau opera să-și ocupe căsuța din tabelul Mendeleev al literaturii, În care realismul socialist reprezenta fază cea mai avansată a creației artistice, la fel cum socialismul constituia formațiunea socială cea mai avansată. Majoritatea autorilor din anii
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
în cuvântul introductiv, A.B.C..., care se referă expres la o conducere colectivă a revistei, vorbind despre „prietenii grupați în direcțiunea ei”, cu privirile înălțate către același ideal. Preambulul nu asumă explicit un program, ci numai crezul autonomiei artei și veghea de „a călca pe cât se poate mai puțin strâmb cu ideea și cu condeiul” într-o lume literară care abundă în „publicațiuni cu firmă” nerespectată sau „prost reprezentată”. Nota polemică și chiar dinamitardă vizează balastul convențiilor, care „într-o climă
LINIA DREAPTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287819_a_289148]
-
Pământul patriei, Chișinău, 1974; Veveriță-Riță, Chișinău, 1974; Leagănul cel verde, Chișinău, 1976; Imnuri în inimi, Chișinău, 1977; Darul vieții, Chișinău, 1978; Cu tine, țară de mesteceni, Chișinău, 1979; Flori albe, flori roșii, Chișinău, 1981; Veșnică ardere, Chișinău, 1982; Vis și veghe, Chișinău, 1984; Meșter Zori-de-zi, Chișinău, 1985; Clopote în aprilie, Chișinău, 1986; Scrieri alese, pref. Mihail Dolgan, Chișinău, 1987; Aerul de taină, Chișinău, 1995. Ediții: V. Alecsandri, Opere, I-IV, pref. edit., Chișinău, 1958-1959 (în colaborare cu Vasile Coroban). Traduceri: A.S.
ROSCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289373_a_290702]
-
Ficțiunea, III, 340-362; Mihai Barbu, Dicționarul personajelor petrilene din opera lui Ion D. Sîrbu, Petroșani, 2002; Mircea Muthu, Modul Isarlâk, APF, 2003, 1; Ștefan Aug. Doinaș, Evocări, București, 2003, 12-16; Firan, Profiluri, II, 238-243; Antonio Patraș, Ion D. Sîrbu - de veghe în noaptea totalitară, Iași, 2003. D. C.-E.
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
Pământu-nscris ca un cardioglob”. Mai interesante sunt poemele care încearcă recompunerea unei atmosfere, dezvoltarea câte unui episod anecdotic pornind de la pânzele unor pictori celebri. SCRIERI: Fierul dracului, București, 1957; Fișă personală, București, 1963; Pietre de râu, București, 1966; Istorie de veghe, București, 1970; Întoarcerea la lucrurile naturii, București, 1971; Douăzeci de poezii pentru cei mai mici copii, București, 1972; Fondul principal de sentimente, București, 1978; Treizeci și cinci de poeme sub scut, București, 1979; Cardioglob sau Pe ce lume trăim, București, 1982; Răsunet
STOIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289946_a_291275]
-
1974. Ediții: Nicolae Tăutu, Cornul de aur, pref. edit., București, 1984. Repere bibliografice: Al. Oprea, „Fierul dracului”, VR, 1958, 7; I. D. Bălan, Delimitări critice, București, 1964, 170-176; Dragoș Vrânceanu, „Pietre de râu”, LCF, 1967, 4; M. N. Rusu, „Istorie de veghe”, AFT, 1970, 9; Alex. Ștefănescu, „Întoarcerea la lucrurile naturii”, LCF, 1971, 25; Piru, Poezia, II, 108-109; Voicu Bugariu, Poezia patriei, LCF, 1976, 22; George Arion, „Fondul principal de sentimente”, RL, 1978, 18; I. D. Bălan, „35 de poeme sub scut”, SPM
STOIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289946_a_291275]