15,959 matches
-
Rodica Zafiu În ultimele zile, în intervalul dintre reportajele apocaliptice despre ninsori, evenimentele politice au impus folosirea repetată, de către publiciști, comentatori și invitați, a verbului a învesti și a substantivului derivat (infinitivul lung) învestire. S-a putut constata, din nou, că oscilația între variantele recomandate de norme (cu î inițial) și cele criticate, pentru că sunt asociate cu alte sensuri (a investi, investire), e frecventă. Instabilitatea
Învestire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4898_a_6223]
-
riscul de a confunda cele două forme este sporit de numărul mare de texte care circulă în spațiul internetului, fără semne diacritice. De fapt, a învesti și a investi au origine unică: sunt rezultatul unui împrumut modern din franceză, din verbul investir (provenind, la rândul său, din lat. investire); forma a investi este mai apropiată de etimon, în vreme ce a învesti este parțial adaptat fonetic; diferențierea și specializarea semantică s-au produs ulterior, în română. O descriere exactă și sistematică a originii
Învestire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4898_a_6223]
-
desparte: „a pune pe cineva (în mod oficial) în posesia unei puteri, a unei demnități (dregătorii)” și „a băga, a plasa un capital într-o întreprindere”. Forma a învesti apare ca simplă variantă, „cu prefix românizat”, posibilă pentru toate sensurile verbului; secțiunea etimologică face trimitere și la dubletul a învește (verb vechi, moștenit din latină, cu sensul „a îmbrăca”). Cuvintele din familia lexicală a verbului sunt înregistrate tot cu i- inițial: investire, investiție, investitură. Nu foarte diferită e situația în celelalte
Învestire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4898_a_6223]
-
unei puteri, a unei demnități (dregătorii)” și „a băga, a plasa un capital într-o întreprindere”. Forma a învesti apare ca simplă variantă, „cu prefix românizat”, posibilă pentru toate sensurile verbului; secțiunea etimologică face trimitere și la dubletul a învește (verb vechi, moștenit din latină, cu sensul „a îmbrăca”). Cuvintele din familia lexicală a verbului sunt înregistrate tot cu i- inițial: investire, investiție, investitură. Nu foarte diferită e situația în celelalte dicționare: Dicționarul universal al lui Șăineanu (ediția a opta, 1930
Învestire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4898_a_6223]
-
o întreprindere”. Forma a învesti apare ca simplă variantă, „cu prefix românizat”, posibilă pentru toate sensurile verbului; secțiunea etimologică face trimitere și la dubletul a învește (verb vechi, moștenit din latină, cu sensul „a îmbrăca”). Cuvintele din familia lexicală a verbului sunt înregistrate tot cu i- inițial: investire, investiție, investitură. Nu foarte diferită e situația în celelalte dicționare: Dicționarul universal al lui Șăineanu (ediția a opta, 1930), Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească” al lui I.-A. Candrea (secțiunea lingvistică, 1931), Dicționaru
Învestire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4898_a_6223]
-
un titlu”), respectiv investi „(economie)”. Din acest moment, toate dicționarele vor prelua noua normă academică. În 1982, în Dicționarul greșelilor de limbă (republicat sub îngrijirea lui Liviu Groza în 2009), Al. Graur atrăgea atenția asupra formei a investi, corectă pentru că verbul „nu e format în românește cu prefixul în-, ci e neologism”; „A învesti este totuși corect cu înțelesul de «a acorda cuiva o autoritate»”. Constatăm așadar că împrumutul din franceză a circulat în prima jumătate a secolului al XX-lea
Învestire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4898_a_6223]
-
ideologizeze. Acum, însă, Însemnările din ținutul misterios nu se mai pot adapta unor astfel de exerciții facile. (Nici chiar atunci când poemele sunt curat narative). Pentru că parafraza ar denatura, din creștet până-n tălpi, extraordinara diversitate a selecției lexicală, precizia tăioasă a verbului și, în fond, muzicalitatea atât de bine pusă în scenă încât devine accesibilă ochiului, asemenea notelor de pe partitură. „Să intru în apă/ ca-n pântecul/ unei mame definitive./ Să intru-n apă,/ să mă frământe marea/ cum e frământat aluatul
Corelativul obiectiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4853_a_6178]
-
sursă de inspirație: postura de critic literar, într-o conjunctură în care disciplina se confrunta cu o seamă de pedanterii metodologice care amenințau să sufoce percepția estetică imediată, contactul slobod al cititorului cu textul, pedanterii ilustrate, cum se rostește, în verbul ațîțat al unei prefețe, Alexandru Paleologu, „de moftologii puritani și maoiști, de iacobinii teoretizanți, (...) «actanți» ai structuralismului, neostructuralismului, textualismului, transtextualismului, postmodernismului”, dînd ca exemplu scrisul unuia dintre „plicticoși”, Jean Ricardou. Regman înțelegea a se feri cu grijă mucalită de o
Hazul lui Cornel Regman by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4861_a_6186]
-
Rodica Zafiu În ultimele decenii, verbul a investi și-a lărgit tot mai mult sensul, devenind aproape obligatoriu atunci când, într-un context favorabil, e vorba de folosirea banilor. În esență, sensul tehnic și etimologic, de dicționar, își pierde nota specifică, verbul devenind adesea un sinonim (mai
Investiții by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5244_a_6569]
-
Rodica Zafiu În ultimele decenii, verbul a investi și-a lărgit tot mai mult sensul, devenind aproape obligatoriu atunci când, într-un context favorabil, e vorba de folosirea banilor. În esență, sensul tehnic și etimologic, de dicționar, își pierde nota specifică, verbul devenind adesea un sinonim (mai elegant și lipsit de conotații negative) pentru a cheltui. Specificul economic al actului de a investi se poate observa în definițiile curente („a plasa, a aloca, a cheltui un fond, un capital, diverse mijloace materiale
Investiții by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5244_a_6569]
-
investi se poate observa în definițiile curente („a plasa, a aloca, a cheltui un fond, un capital, diverse mijloace materiale într-o întreprindere; a face o investiție”, DEX); esența sa e vizarea unui profit. În Trésor de la langue française informatisé, verbul investir este definit ca „a folosi, a plasa (bani, capital) într-un sector al economiei sau într-o întreprindere, pentru a obține venit”. În franceză acest sens („a folosi bani pentru a produce profit”) e considerat ca împrumutat din engleză
Investiții by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5244_a_6569]
-
sau într-o întreprindere, pentru a obține venit”. În franceză acest sens („a folosi bani pentru a produce profit”) e considerat ca împrumutat din engleză, unde ar fi apărut pe la începutul secolului al XVII-lea (în Concise Oxford Dictionary, 1999, verbul to invest este definit tot prin „speranța de a obține un profit”), după modelul termenului italienesc investire, care avea deja în secolul al XIV-lea un uz financiar (Manlio Cortelazzo, Paolo Zolli, Dizionario etimologico della lingua italiana, DELI, Zanichelli, 1999
Investiții by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5244_a_6569]
-
a obține un profit”), după modelul termenului italienesc investire, care avea deja în secolul al XIV-lea un uz financiar (Manlio Cortelazzo, Paolo Zolli, Dizionario etimologico della lingua italiana, DELI, Zanichelli, 1999). Trebuie să recunoaștem că un sens lărgit al verbului există și în franceză, și în engleză, unde dicționarele indică și o investire care se reduce la cumpărarea de bunuri; în Concise Oxford Dictionary este înregistrat, ca sens informal, „buy (something) whose usefulness will repay the cost”. De fapt, limita
Investiții by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5244_a_6569]
-
și îngrijire” (shoppingnews.ro); „La Râmnicu Vâlcea se investesc zeci de mii de euro în toaletele liceelor” (ziare.com). Un mesaj publicitar pare a folosi cu intenție glumeață lărgirea de sens: „Pe timp de criză, investește în distracție!” (inoras.ro). Verbul latinesc investire „a îmbrăca” stă la originea tuturor formelor moderne discutate, ca împrumut cult; în română, verbul a fost și moștenit: în textele vechi, apare a învește, cu participiul învăscut și sensuri proprii și figurate legate de „a îmbrăca”: „Domnul
Investiții by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5244_a_6569]
-
ziare.com). Un mesaj publicitar pare a folosi cu intenție glumeață lărgirea de sens: „Pe timp de criză, investește în distracție!” (inoras.ro). Verbul latinesc investire „a îmbrăca” stă la originea tuturor formelor moderne discutate, ca împrumut cult; în română, verbul a fost și moștenit: în textele vechi, apare a învește, cu participiul învăscut și sensuri proprii și figurate legate de „a îmbrăca”: „Domnul în dulce frămseațe se învești” (Coresi); „înveaște-l cu arma milii tale” (Dosoftei), apud Dicționarul limbii române ( DA
Investiții by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5244_a_6569]
-
a fost și moștenit: în textele vechi, apare a învește, cu participiul învăscut și sensuri proprii și figurate legate de „a îmbrăca”: „Domnul în dulce frămseațe se învești” (Coresi); „înveaște-l cu arma milii tale” (Dosoftei), apud Dicționarul limbii române ( DA). Verbul a fost reîmprumutat târziu în forma a investi, care apare, cu sensurile moderne, în Dicționarul lui Laurian și Massim și în texte. Ulterior, o variantă „românizată”, cu sufix adaptat, a învesti, a fost specializată pentru sensul „a acorda cuiva în
Investiții by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5244_a_6569]
-
e neechivocă: a investi apare și cu sensul „a pune în posesiunea unui titlu, a unei demnități”. „Românizarea” a învesti, care s-a produs doar la un sens al împrumutului cult, probabil pentru că acesta a părut mai legat de vechiul verb a învește, e deja prezentă în Mic dicționar ortografic (1953), a fost susținută de Al. Graur (de exemplu în Dicționar al greșelilor de limbă, 1982, ediție nouă 2009) și s-a impus ca normă a limbii cultivate.
Investiții by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5244_a_6569]
-
grădina Ioanid, răspântia Matache Măcelaru. Revista umoristică manifestă un interes real pentru limbă, în ipostazele sale pitorești; de exemplu, un articol din numărul 7, 52, despre „Limba română la Brașov”, semnalează, în vorbirea chelnerilor (cuvântul are ortografia fonetică chelnăr), un verb a beșteli „a comanda” care ar fi dublat termenul popular cunoscut, fiind însă un împrumut din germană („ich habe bestelt”); alt articol (din numărul 8, 1) constată numărul mare al înjurăturilor pe care le produc birjarii. Împrumuturile recente, în mod
„Furnica“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5259_a_6584]
-
gen literar în care se vor ilustra marii cărturari blăjeni de mai târziu, de la Timotei Cipariu la Ionel Pop. Desigur, ca toți reprezentanții Școlii Ardelene, este istoric și filolog. Ca istoric, nu are informația vastă a lui Gheorghe Șincai, nici verbul polemic a lui Petru Maior, dar se străduiește să imprime scrisului acel caracter educativ al istoriei, postulat de istoricii antici, pe care-i citează: „Istoria iaste dascălul tuturor lucrurilor” - traducere liberă a cunoscutului adagiu:„Historia - magistra vitae”; ca filolog colaborează
Școala ardeleană în câteva restituiri literare by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5269_a_6594]
-
crede că (...) auzi pe un Socrate, că vezi pe un Brutus. Dezamăgește-te! Ziaristul nostru el însuși e înoroiat în vițiuri, e scăldat în corupțiune, e înecat în abisuri!” (p. 32). Pentru cititorul de azi, surpriza este de a descoperi verbul a dezamăgi folosit în construcție reflexivă, la imperativ și având un sens pozitiv. Niciuna dintre aceste trăsături nu mai caracterizează utilizarea actuală a verbului, care a căpătat o orientare semantică predominant negativă: a dezamăgi pe cineva înseamnă, în româna de
Amăgire și dezamăgire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5287_a_6612]
-
corupțiune, e înecat în abisuri!” (p. 32). Pentru cititorul de azi, surpriza este de a descoperi verbul a dezamăgi folosit în construcție reflexivă, la imperativ și având un sens pozitiv. Niciuna dintre aceste trăsături nu mai caracterizează utilizarea actuală a verbului, care a căpătat o orientare semantică predominant negativă: a dezamăgi pe cineva înseamnă, în româna de azi, „a-i înșela așteptările”, dezamăgirea asociindu-se prototipic cu sentimente de frustrare și întristare. Or, citatul de mai sus ne arată că pe la
Amăgire și dezamăgire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5287_a_6612]
-
XIX-lea dezamăgirea era (încă) o acțiune benefică, pentru că se opunea amăgirii, înșelării. Cineva putea, așadar, fi îndemnat să se dezamăgească, adică să se dezmeticească, să se trezească la realitate, abandonând o iluzie. Trebuie să recunoaștem că sensul vechi al verbului derivat este întrucâtva mai logic, mai previzibil decât cel actual, fiind deductibil din elementele sale componente. Există în română numeroase perechi antonimice (ca a aproba vs. a dezaproba) în care derivatul cu prefixul dez- are un sens contrar bazei sale
Amăgire și dezamăgire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5287_a_6612]
-
a 5-a, Litera D, 2007), chiar dacă autorii nu au simțit nevoia să le despartă, ci le-au prezentat ca pe un continuum. În secolul al XIX-lea, sensul pozitiv al dezamăgirii era clar mai ales pentru forma reflexivă a verbului. De fapt, a amăgi (căruia i s-a atribuit un etimon grecesc sau latin) e un cuvânt vechi în limbă, atestat din primele texte românești, cu sensul „a vrăji, a înșela”. A dezamă gi a fost atestat mult mai târziu
Amăgire și dezamăgire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5287_a_6612]
-
din primele texte românești, cu sensul „a vrăji, a înșela”. A dezamă gi a fost atestat mult mai târziu, în secolul al XIX-lea. Evoluția sa semantică s-a produs, probabil, sub influența unor modele străine, în primul rând, a verbelor din franceză care stau la baza sinonimelor sale actuale: désabuser (a dezabuza) și désillusionner (a deziluziona); și acestea au cunoscut de fapt, în timp, oscilații și schimbări semantice. Exemplul verbului a dezamăgi este interesant, pe de o parte, pentru că dovedește
Amăgire și dezamăgire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5287_a_6612]
-
probabil, sub influența unor modele străine, în primul rând, a verbelor din franceză care stau la baza sinonimelor sale actuale: désabuser (a dezabuza) și désillusionner (a deziluziona); și acestea au cunoscut de fapt, în timp, oscilații și schimbări semantice. Exemplul verbului a dezamăgi este interesant, pe de o parte, pentru că dovedește cât de rapide și de puternice pot fi evoluțiile semantice, mai ales cele accelerate de calchierea unui model străin. E de așteptat ca, în ciuda criticilor și a protestelor, multe dintre
Amăgire și dezamăgire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5287_a_6612]