4,259 matches
-
E-atata primăvară-n toamnă mea Ca muguri de iubire stau să cânte S-a mai născut în ceruri înc-o stea Și semiluna ni s-a așezat pe frunte Nimic nu se-ntomnează lângă noi Ni-s pașii-alături răscoliți de verde Seninul din priviri alunga ploi Și umbră rătăcirilor se pierde Din câte lumi ai adunat destine Din câte primăveri ai înflorit Aruncă cu iubirea ta în mine Acum , în toamna asta ce-a murit Și lasă-mă se te-mprimăvăresc În
TOAMNA-PRIMĂVARĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 247 din 04 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356095_a_357424]
-
Acasa > Versuri > Iubire > SĂRUTUL Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 2311 din 29 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Ascult cum freamătă stejarii Sub verde crud, amețitor, Vag, cerul se încrunt-a ploaie, Noi doi ne sărutăm pe-un nor. Privesc cum freamătă copacii, Ramuri se arcuiesc sublim, Sărutul nostru-i fără margini, Nu este timp să ne oprim. Lin, transcendând furtuni sau soare, Din
SĂRUTUL de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2311 din 29 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/356103_a_357432]
-
2017 Toate Articolele Autorului Timpul vrăjitor La o margine de gând Privesc timpul călător În clepsidră-ncet căzând, Parcă e un vrăjitor, Vrăjitor de tot uitat Când speranțele se duc, Tinerețea prim păcat Părăsit sub ram de nuc, Vrăjitor în verde viu, Și într-una obosit Sunt un soare arămiu, În talazuri prăbușit Prăbușit în veac trecut, Prins la margine de timp, Fericirea ce-am avut, Am schimbat-o pe Olimp, Cântă cucule din nou Dă-le zile la sărmani, Să
TIMPUL VRĂJITOR de VALER POPEAN în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/356106_a_357435]
-
un dor de moarte - cumințeală... dezmățul vieții - cancer liric încă din cer jura oniric: la-al morții mistic - unic schit s-a vindeca - pururi sfințit... ...prefața iernii - oarba vară mătăhăind - prin spini - spre Scară... ÎN TEMPLUL PĂDURII pe sub podìri de verde înfrunzit strecoru-mi fìrava făptură de tăciune iar clorofile grase - lujer îmbulzit trezesc în mine grave - scumpe strune șerpii-copaci se-mbuibă toți de umbră și mă privesc cu nepăsare sumbră s-a fost clădit pădurea ca un turn în cari se
SUMBRE ZIDIRI (STIHURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/356091_a_357420]
-
emblematică pentru paradisul pierdut al Danielei Voiculescu: “lacrimile mă definesc. seamănă cu un vers scris la vremea când portocalii se scutură de floare... iubirea mă părăsește! din nou... a stat puțin lângă mine! el nu crede în dragostea mea, în verdele senin al inimii mele... și acest indecis sfârșit de aprilie îmi zguduie presimțirea!” (Prin întuneric). Lucrurile merg atât de departe, încât într-un final, în același poem, autoarea reușește să frapeze prin sinceritate și fermitate absolute, recurgând la soluția extremă
CUM ESTE SĂ TRĂIEŞTI DIN POEZIE, ÎNTR-UN TIMP DE ÎNGER de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356149_a_357478]
-
Mă doare inima, în fericirea ta, driadă pe culmi de munți adun și spun mica baladă. Închis în văgăuni de lut, stingher am ascuns luna în mister și cerul am ascuns în depărtare să nu zăresc nimic din căutare, și verdele de câmp a fost ascuns în curbura dintre munți, apoi am privit peste întinderi vii tăcerea frunzelor ce-s mii. Să fug, să fug, și să sărut prin văgăuni de purpură și lut sălbatic printre mici pantere luciul răsărit din
VĂGĂUNI DE LUT de PETRU JIPA în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368857_a_370186]
-
Acasa > Versuri > Iubire > ASTĂZI NU E IERI Autor: Valer Popean Publicat în: Ediția nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Astăzi nu e ieri Astăzi scriu în verde viu Pentru cei ce nu mai sunt, Doamne lasă-mă să-ți fiu Amintirea ta-n cuvânt. Timpul care-ncet se duce Grizonează gândul meu, Soarta merge să se culce Urmărindu-mă mereu. Timpul se ascunde-n nori Mă cuprinde
ASTĂZI NU E IERI de VALER POPEAN în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368861_a_370190]
-
se culce Urmărindu-mă mereu. Timpul se ascunde-n nori Mă cuprinde-n mersul lui, Toamnele se scurg șiroi La marginea gândului, Timpurile zboară,zboară Nu simțim,îmbătrânim, Mai întoarcem câte-o coală La nepoți când povestim. Astăzi scriu în verde viu, Anii mei nu-s duși în vânt Sper de-a pururea să fiu Pentru voi..frumos cuvânt! Valer Popean,Târnăveni Referință Bibliografică: Astăzi nu e ieri / Valer Popean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2198, Anul VII, 06 ianuarie
ASTĂZI NU E IERI de VALER POPEAN în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368861_a_370190]
-
Milosârda Fecioară își adună gândurile înmugurite de har pe care le picură într-o simfonie a cuvintelor de taină ce se revarsă ca un șuvoi de lumină peste toți cei aleși. Pururea Fecioara este surâsul înrourat de floare ce înmiresmează verdele privirii surprins în fiorul de foc ce leagănă destinul misterios al nemuririi. În inima Ei pravoslavnică se prelinge roua din lacrimi de Hristos, de îngeri, de sfinți, de oameni, de turturele, de calofir, de legăminte, de albăstrele și de păpădii
FEMEIA-MARTISORUL FRUMUSETII SI AL IUBIRII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368897_a_370226]
-
al stegarului dârz ce înfășoară zările dace, pogorând lumina în inimile-sărbători. Fecioara prin fiorul ei melodic răpește cântarea fiecărei inimi purtătoare de dor, o transfigurează și o înălțâspre zările mirifice ale extazului. În Fecioară surâde mugurul primăverii ademenind prin miracolul verdelui ei princiar, perfecțiunea ce suie spre armonia celestă a Fericirii. Fecioara îmbrățișează soarele cu dogoarea inimii ei, înveșmântă cerul în Albastru de Voroneț, al ochilor ei cutezători, aprinzând apoi în azur palidele înserări ce se scutură pevisele îngemănate peste care
FEMEIA-MARTISORUL FRUMUSETII SI AL IUBIRII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368897_a_370226]
-
poemul liturgic. În ființa Ei-sclipirile de heruvim doldora de viață, cad pe mătasea gândului unde se adâncesc înalte ascunzișuri dospite în pâinea împlinirii rostuirilor. În clepsidra sufletului Ei, timpul se oprește își modelează spiritul provocând fascinația Crucii din care odrăslește Verdele Învierii. Mama este marea taină rânduită de Dumnezeu, în fibrele căreia respiră și cântă adorabila și fermecătoarea natură cu întregul ei Cer și Pământ. Pe partitura sentimentelor Mamei se compune simfonia Odorului celest. În inima Mamei sunt intonații de rugă
FEMEIA-MARTISORUL FRUMUSETII SI AL IUBIRII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368897_a_370226]
-
apa care stâmpără setea unui întreg deșert înflorindu-l, Ai putea fi soarele ce încălzește inima Alaskăi transformând-o într-un câmp cu flori, Ai putea fi Steaua Polară călăuzind corăbii rătăcite în ocean ducându-le spre țărm, Ai putea fi verdele pădurii ce acoperă trupul adormit al Terrei protejând-o, Ai putea fi orice... dar nu m-ai putea iubi mai mult decât mă iubești atunci când mă ascunzi în cuvânt! de Gabriela Mimi Boroianu 02.07.2015 Îmi lipsești... Mă simt
DE DOR... de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1649 din 07 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368923_a_370252]
-
dar i se azvârle sub ochi teribila „dovadă”, în care recunoaște corectura ciclului Frumoasa morăriță, așa cum o trimise deunăzi la tipografie. Politrucul dă paginile și, ajungând la liedul In grun will ich mich kleiden („Aș vrea să mă înveșmântez în verde”), izbucnește cu indignare: „Ce înseamnă asta?! Îți dai seama, tovarășe Piso? Răsuflând pe jumătate ușurat, tenorul se apucă să-i explice povestea, încercând să-l lămurească asupra valorii metaforice sau simbolice a culorii. Greu de cap politrucul se screme să
NAŞTEREA DOMNULUI ÎN PORFIRA VERDE A SUFERINŢEI ŞI A JERTFEI MARTIRILOR DACOROMÂNI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369000_a_370329]
-
scoată cumva revelația soluției „politice”: „Schimbă culoarea, tovarășe, ce dracu’, și am rezolvat toată chestia!”. „Dacă ești înveșmântat în roșu, remarcă scriitorul creștin Răzvan Codrescu, nici măcar violența nu deranjează, ci devine aventură a eroismului umanitar. Dacă însă ești înveșmântat în verde, nu numai violența ți-e imputată, dar și eventuala sfințenie”. (Cartea Mărturisitorilor, op. cit. p. 207). Episodul cu tenorul și politrucul îmi aduce aminte de un banc celebru, după Revoluția română din Decembrie ’89, când un demnitar, crainic de curte veche
NAŞTEREA DOMNULUI ÎN PORFIRA VERDE A SUFERINŢEI ŞI A JERTFEI MARTIRILOR DACOROMÂNI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369000_a_370329]
-
Bisericii Sale. Bunul Dumnezeu a întrebat o dată temerarii noștri, Munții Carpați: - Ia spuneți-Mi voi Cetăți eterne al Daciei sfinte, de ce regimul comunist-ateu a căsăpit toată pădurea țării? - Fiindcă era Verdeee!... Verdeee!... Verdeee!... a răspuns ecoul smerit în sumanul lui verde... Culoarea verde a fost și este pentru comuniști o fioroasă Stafie vie, care-i bântuie permanent și pretutindeni. Una dintre condițiile de căpătâi ale dreptmăritorului creștin român în viața sa pământească, sub aura Bisericii luptătoare este trăirea sa în duh
NAŞTEREA DOMNULUI ÎN PORFIRA VERDE A SUFERINŢEI ŞI A JERTFEI MARTIRILOR DACOROMÂNI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369000_a_370329]
-
Autorului în noaptea mea cu mov fă-mă val de leacuri strop de suspine și curmal de mal fă-mă strigăt de lalele stol învolburat de rândunele apoi așeză-mă pe pat de dorinți cuminți să te pot cuprinde în verde lila iorgovan de sărut apoi fă-mă licurici să mă mut zadarnic pe o vâslă plutindă Referință Bibliografică: NEBUNA MEA NOAPTE DE MOV / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1928, Anul VI, 11 aprilie 2016. Drepturi de
NEBUNA MEA NOAPTE DE MOV de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370806_a_372135]
-
traduceri. Ca în fiecare lună, aflată la bilanț, Editura Armonii Culturale vă aduce la cunoștință ultimele titluri publicate. COLECȚIA LIRIK (POEZIE): * * * 1. VINCENȚIU MICHECI* Focșani, Vrancea: DESTINE POETICE (versuri) Se poate spune că frunzele arămii ale toamnei, albul zăpezilor pure, verdele încă nesperat al primăverii, aurul miriștii în bătaia soarelui văratic, toate și-au dat întâlnire aici, pe câmpul fără de sfârșit al amintirii, în sacrul templu al familiei. Vincențiu Micheci se dovedește a fi un poet de forță, calat spre redescoperirea
FEBRUARIE 2017 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370752_a_372081]
-
cel puțin anuală, un nou volum de poezie. Variate, ca și specii literare, dar și ca întindere, poeziile sale te prind în universul sensibil și delicat al INOCENȚEI, în care te poți bucura de zăpezile iernii, de magia sărbătorilor, de verdele crud al primăverii, de aurul verilor bogate sau de frumusețea toamnelor. Un univers în care cuvântul de ordine este BUCURIA. Indiferent dacă versurile sale alcătuiesc pasteluri sau evocă frumusețea timpurilor trecute, poezia lui GHEORGHE VICOL este, prin ea însăși, un
FEBRUARIE 2017 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370752_a_372081]
-
se zbate, se mișcă, scoate foc și pară precum și balaurul din poveste, scuipă gaze și lavă, ca în final să se molcomească, să se odihnească, să se răcească timp de milenii cu scopul secret al apariției vieții, al apei, oxigenului, verdelui, viului. Nu vi se pare ceva cunoscut felului de comportament specific al omului? Și noi din timpul nașterii până la părăsirea Terrei suntem bucățica tăiată din cosmos, din Univers, adică bucăți rupte din stele. (A U T O R U L
FEBRUARIE 2017 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370752_a_372081]
-
nu te-am știut invizibilă te-am iubit pe zmeie piedestale orbește ca pe Hristos nici insipidă nu te-am știut fruct al edenului supremă destinație mi-ai fost carusel amețitor pentru terminalii bolnavi de luciditate cu moartea așteptată ca verdele semaforului am înviat în fiecare dimineață să-ți cânt psalmi demis roussos edith piaf mi-am răstignit surâsul pe visele tale am pariat ultima mea credință inodoră te-am îmbrăcat cu magnolii mireasă eu vecin cu nirvana de la patru aș
SENS UNIC de PĂPĂRUZ ADRIAN în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370851_a_372180]
-
nașii la botez? - Cunoaștem, părinte! Avem o fetiță, și un băiețel, dacă vă aduceți aminte, i-am botezat tot aici... - Îmi aduc aminte! Pe atunci erați maior! 23 Zilele au trecut, primăvara a început să-și dezvăluie culorile, mai ales verdele din frunzele trandafirilor, porumbarul de pe margi-nea drumurilor și margaretele ce ieșiseră prin curțile caselor... În ziua botezului, Ilie grăjdarul a înhămat, dis-de-dimineață, la cele trei trăsuri caii, după ce i-a țesălat și periat de când cântaseră cocoșii prima oară, dând chiar
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]
-
Spectrul iubirii este multinuanțat, indiferent de textura sau de culoarea lor lirică, anotimpurile curg din izvorul clipelor în care autorul traversează stările de inspirație și devoțiune, ajungând să fie pedant, cuceritor, un erudit alunecos. Chiar dacă trăirile sale împrumută culorile anotimpurilor - verdele primăverii, roșul solar al verii, arămiul toamnelor bogate, albul zăpezilor iernii - poezia prezentului volum este dominată de albastru, un albastru pur, curat, fără urme de frivol, însă cu un eros subtil. Poetul focșănean, probabil suprinzător - pentru mulți dintre noi - polițist
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – DECEMBRIE 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370739_a_372068]
-
bre, ești d'a noastră; hartistă maaaree ... mare cât Turnu' Londrei! - Doamne, mă ferește! Turnu-i din piatră și cu gratii de fier; e închisoare ... - Poate. Da' cărțile nu mă minte pe mine. Și tu ești Mare! Uite, valet de verde, inimă neagră ... Phi, da fâșneață-mi ești; ca libelula; nici pe apă, nici pe cer, nici pe pământ nu ai loc de odihnit. Lumea toată ți-o stat la picioare, da' nu ai știut, maică, ce să faci cu dânsa
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
-ți aduce peștișorul auriu, care îndeplinește dorințe. Am pus zorile pe pervazul ferestrei tale, dar tu, tu, nu vrei să vezi nimic, decât pustiu. Am pus vântul să-mi adie numele și să-l sune frunzele încărcate până la explozie de verde. Din frumusețea copacilor ce-s înfloriți înfiorări de anotimpuri să-ți tresară simțurile căzute în lumea de naniti. Am zis soarelui să-ți mângâie blând chipul, oglinda să-ți redea căldura lui din ziuă. Privirea nu-ți cuprinde-n văzduh
ÎNCERCĂRI de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370955_a_372284]
-
zări. Iar inimi bat și se-nfioară. Idei iar vin și apoi zboară alene-n ora de păreri cu ce e azi, cu ce-a fost ieri. În binecuvântat' odihnă să simți mirosul de rășină. Priviri admiră sau măsoară tăceri de verde, ne-nconjoară. O vrajă ades misterioasă ne face viața mai frumoasă... Cum să opresc bătăi de ornic când timpul este nestatornic ?! Aici la margini de pădure visuri apar ca să te fure ducându-te pe culmi albastre în taina neființei noastre
LA BANCA ALBASTRĂ de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2098 din 28 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370975_a_372304]