3,381 matches
-
pun într-o cratiță. Se adaugă salata, ceapa verde, cea uscată, mărarul, apa (cât să nu acopere salata) și se sărează după gust. Se acoperă cratița și se fierbe o oră și jumătate la foc mic. ARNI KAPAMA (Miel cu verdețuri) - Grecia Se taie carnea de miel în bucăți potrivite. Se călește ceapa în unt, la foc mic. Se adaugă patru linguri de ulei de măsline și se rumenesc bucățile de carne, care apoi se scot pe o farfurie. Se mărunțesc
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
un titlu nobiliar românesc, păstrătorul bunurilor spirituale și al tradiției de neam. Casele răzeșilor din Șuletea cu două odăi și tindă, cu patru ferestre în față și ușă la mijloc - frumoase și curate, ivindu-se ca niște pete albe prin verdeața copacilor deși. Femeile sunt frumoase și bune gospodine, nu se pomenește a se duce și ele la crâșmă, să bea de-a valma cu bărbații ca în alte sate. Ehei, măi Fanachi, de atunci au trecut atâția ani. Trăiau alte
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
înalți, cu foșnetul lor ca un cântec abia șoptit... abia auzit. E „lira frunzei de salcâm“, care cântă în șoaptă povestea celor adormiți aici... Cruci negre și putrede, unele culcate pe-o rână, apar printre ierburi înalte, printre crengi uscate, verdeață și bălării. Acolo‟s străbunii satului... Acolo‟i o lume, care a fost... În jur, țăcănit de lăcuste, păsări care zboară și cântă prin copaci, flori firave tremurânde fără vreo adiere, fluturi albi mângâindu-le... gâze...Viața pulsează aici, cu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
în partea cealaltă a orașului, în Watts - un teritoriu nesigur pentru un alb de cincizeci și trei de ani. Silverlake-Echo, aflată la câțiva kilometri la est de muntele Lee, era o zonă deluroasă, ruptă de lume, cu multe străduțe întortocheate și cu verdeață genul de teren pe care un necrofil l-ar găsi atrăgător. După ce am încercuit cinci adrese de pe foaia de la Emmett, am pornit într-acolo. Primele trei erau niște cocioabe pustii, fără electricitate, cu geamurile sparte și cu pereții pictați cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
nostru, Agrippa. Nu spuse însă că de foarte mulți ani ea nu putea merge acolo. Chipul ei frumos era slăbit, gâtul subțire, sub pielea căruia se ghiceau venele, dar ea continua să zâmbească. — E o insulă frumoasă, cu foarte multă verdeață, pentru că acolo e un izvor. Tata era un marinar priceput - a găsit cel mai ferit loc de debarcare și a construit un mic port. Îmi plăcea. Gajus își pierdea răbdarea, simțea că îi scapă controlul asupra acelei discuții. Abia după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
orizontul dimineții. În stânga, departe, se ridica sacrul Capitolium acoperit de marmură. Pe urmă se zăreau acoperișurile de pe mons Quirinalis, iar apoi o altă colină, mons Esquilius, și o mică vale. Deoarece coasta de răsărit a colinei Palatinus era plină de verdeață - pe atunci nu existau imensele edificii ale dinastiilor Flavia și Severiana -, se vedea în întregime marea colină Caelius. Apoi, într-o vale mică, se contura Via Appia, strada de miazăzi, regina tuturor străzilor. În dreapta ei, în apropiere, misteriosul mons Aventinus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
această întâlnire crezând că noua lui editoare de la noua lui editură abia așteaptă să audă despre noua lui carte, dar ea făcuse pe indiferenta. Până să termine antreurile (salată cu mușchi de vită pentru el și crochete de pește cu verdeață pentru ea), vorbiseră de toate, numai despre ce scria el nu. Leigh află că Jesse a crescut în Seattle, dar i s-a părut deprimant acolo și că, pe la douăzeci de ani, a prestat diverse munci prin Asia de Sud-Est, dar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
În dreptul gâtului, În semn de tăiere. Ce-ai făcut? Te Întrebi urcând dealul spre cimitir. Ce-ai făcut? Și bulgării de pământ sună peste podul de scânduri care acoperă sicriul, și pleacă bunica ta de pe lume În loc luminat, În loc cu verdeață, de unde a dispărut toată durerea, suspinarea și Întristarea... Tu ce-ai făcut? Te Întrebi toată ziua, când neamurile Își bagă mâinile În tocana de vițel a pomanei și privești fotografia unei mări albastre tăiată din Paris Match și lipită pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
un logodnic? — Eu una v-am spus deja, domnișorule. — Nu contează. Vom lupta! — Bine, vom lupta. — Îmi promiți să mă ajuți, Margarita? — Sigur că da. — Atunci vom învinge! Și plecă. Se duse în Alameda ca să-și reîmprospăteze emoțiile cu priveliștea verdeții, să audă cum își cântă păsările iubirea. Inima îi înverzea și-n ea îi cântau, ca privighetorile, amintiri înaripate din copilărie. Era, mai presus de toate, cerul amintirilor cu mama sa, revărsând peste toate celelalte amintiri o lumină înflăcărată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
o ecuație de gradul al doilea. Și nu e, în fond, altceva decât o ecuație de gradul al doilea.“ Niște gemete slabe, ca ale unui biet animal, îi întrerupseră solilocviul. Iscodi cu privirea și descoperi în cele din urmă, în verdeața unui desiș, un sărman cățeluș ce părea a-și căuta drumul pe pământul acesta. „Sărmănuțul de el! - își spuse -. L-au părăsit, abia fătat, ca să moară; le-a lipsit curajul să-l omoare.“ Și-l ridică de jos. Jivinuța căuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
sărmani morți pășitori și vorbitori și gesticulatori și făptuitori care se culcă în praful pe care a scris degetul cel gol al lui Dumnezeu, dar nu citesc nimic în el și, necitind nimic, nu visează. Nu citesc nimic nici în verdeața câmpului. Căci nu te-ai oprit oare niciodată, cititorule, la acea clipă insondabilă și poetică din aceeași Evanghelie a patra (Ioan, 6, 10), unde ni se povestește că pe Isus îl urma o mare mulțime dincolo de lacul Tiberiadei, de Galileea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Galileea, și trebuia să caute pâine pentru toți, și nu aveau bani destui, și Isus le-a zis Apostolilor „faceți pe oameni să se așeze“? Și textul Cărții adaugă: „Și era iarbă multă în acel loc.“ Multă iarbă verde, multă verdeață a câmpului în locul unde mulțimea înfometată după vorba Cuvântului, a Învățătorului, trebuia să se așeze ca să-l audă, ca să-i mănânce cuvântul. Multă iarbă! Nu s-au așezat în praful pe care-l învârtejește vântul, ci pe iarba verde pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de culoare calde și moi din lumea mamei, emanau o noblețe discretă care ocupa pe lista priorităților ei intime cel mai înalt rang și acum tolera și ce era prezent, modern. Grădina încă golașă se transformă într-o opulență de verdeață și, deși datorită poziționării casei ea nu prea mai era un loc generos în care să te așezi, partea situată pe o latură a clădirii a fost transformată de mama, cu o dăruire care ne-a lăsat pe toți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
piese de teatru); departe de lupta permanentă pentru atenție și succes; departe de zgomot și de trafic, de ceața Încărcată de funingine a iernii și de valurile fetide de căldură ale verii. Voia o căsuță undeva unde era liniște și verdeață, poate cu o fâșie de mare albastră la orizont, unde, când trăgeai perdelele dimineața și deschideai fereastra, inspirai aer curat, parfumat de fânul tăiat sau poate de sare, nu de mirosurile fumului de cărbune și ale murdăriilor, unde auzeai cocoșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de pe malul stâng al Rinului și căreia se vedea că-i plăceau animalele, ținea într-un adăpost ce semăna cu un grajd, în afară de cinci găini din rasa Leghorn, o capră care trecea drept capră de lapte și care cerea zilnic verdeață. Avea părul alb și lățos și un uger roz. Mimica ei nu era lipsită de o anume aroganță. Dacă într-adevăr dădea lapte este un lucru incert, dar, de îndată ce consult ceapa, un uger gata să plesnească se cere muls de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
canoane. În 1932 se produce miracolul. Îi dă curs un neica nimeni. Cititorul nu Îi ignoră numele: Juan Francisco Darracq. J.F.D. deschide la Geneva un restaurant ca toate celelalte; servește bucate prin nimic diferite de cele vechi: maioneza e galbenă, verdețurile - verzi, cassata - un curcubeu, iar orice roast-beef - roșu. Sunt gata să-i pună eticheta de reacționar. Atunci, Darracq dă la iveală oul lui Columb. Surâzând din vârful buzelor, senin, cu siguranța pe care i-o insuflă geniul, Îndeplinește actul sumar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
i se părea evident o semnătură indescifrabilă. Îmi e veridic c-am citit la unu din chioșcurili alea miștoace că tot rău ie spre bine și-așa, că Taica Dumnezeu ne-a dat o bicicletă uitată p-o quinta cu verdeți, că după mine biciclistu iera În proces dă reșapare, pen’că nu și-a arătat fosa nazală când Garfunkel Însuși i-a Încălzit locu cu chiulasa. D-acolo a demarat parc-ar fi mirosit un cubuleț Întreg dă escarola și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
al Îngustimilor realiste; și-a scris opera poetică sub influența parnasianismului și a simbolismului francez. Empanada. Cu diminutivul empanadita; plăcintă mică, din aluat de pâine sau din foi de plăcintă, specifică bucătăriei spaniole și hispano-americane, umplută cu carne, pește sau verdețuri, coaptă la cuptor sau prăjită În ulei. Ensaimada. (diminutiv: ensaimadita) Specialitate din insula Mallorca: un rulou spiralat din aluat franțuzesc ușor Îndulcit, care se poate umple cu cabello de ángel (peltea pregătită din partea fibroasă a chitrei fiartă În sirop de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Cu emoția pierdută în glas am spus pentru prima dată că moștenirea ninsorilor e asemeni blestemului ce mă adoarme în apropierea albăstrită de Dragoste. Zărindu-te prin ocheane de Zori am băut diminețile triste ale Renașterii ce mă stropeau cu verdețuri din substanța Dragostei flămânde. RĂSUFLARE DE VREMI E noapte, frumoasă noapte... Închid ochii să pot să te gândesc mult mai aproape de mine. Emoția sufletului e o așteptare solară în care nu știu de-ai să te oprești vreodată. Sunt zăvorâtă
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
mai bune pentru sănătatea noastră... Doamna Ilinca, asta înseamnă că..., înseamnă că este mai sănătoasă viața la sate, nu? întrebă Ionuț după ce ascultă atent și privi gânditor pe fereastră. Da, copii! La țară oamenii muncesc în aer liber, este multă verdeață, aerul nu este poluat. Este plăcut să te trezești dimineața în cântec de păsărele iar seara să adormi în țârâitul greierașilor și orăcăitul broaștelor . În acele clipe Mia se asigură cu atenție și viră la stânga pentru a pătrunde pe un
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
pe neașteptate. Mai întâi, o lizieră de tufe dese și pomișori tineri, mai apoi copaci mari, din ce în ce mai mari, pe măsură ce mașina înainta cu viteză redusă. Copii nu-și mai dezlipeau ochii de pe geam și exclamau cu plăcere, văzând așa bogăție de verdeață. Erau nerăbdători să coboare și făceau planuri în șoaptă. La marginea unei poienițe străjuite de copaci falnici, cu multe ramuri plini de frunze, doamna Mia a oprit mașina, alegând un loc la umbră deasă. Gata, copii! Am ajuns... Coborâm, ne
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
cu mine cât am hrănit copilul. După ce l-am convins să elimine gazele și l-am așezat înapoi să doarmă, eu și mama am rămas tăcute pe pat. Ploaia s-a oprit, iar soarele a ieșit dintre nori. Parfumul de verdeață din grădina umedă pătrundea în cameră prin fereastra deschisă, ca și foșnetul frunzelor clătinate de vânt. Era o seară de februarie plină de pace. Nu vrei să mănânci ceva? m-a întrebat în sfârșit mama. Am clătinat din cap. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cu plăcere și continuă uimire la bloc, În același cartier. PÎnă acum trei ani am stat la mama, și deosebirea față de situația de-acum era că-n față n-aveam un alt bloc, ci un loc de veci. Cu multă verdeață. Am ținut morțiș să mă mut tot În Balta Albă din două motive: mai Întîi ca să fiu aproape de mama, ca s-o ajut, să-mi facă de mîncare, prima mea susținătoare-n ale scrisului și cel mai traumatizat critic al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ale păturii. Care dăunează grav sănătății. Rezultă că rușii sînt latini. Astfel, deși el Însuși un mare gînditor și deja Împușcat de Fanny Kaplan, părintele uluitoarei revoluții ce-a trimis milioane de oameni spre o viață mai bună, aia cu verdeață, avea Încă privirea aceea umanist-sticloasă din ultima lui poză, unde cineva l-a imortalizat Într-un balansoar cu ochii cît ceapa, sugerînd o neașteptată relaxare a sfincterului principal exact În clipa cînd fotograful Îi spunea păsărica. Omul acesta minunat a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
tăcut suspină Adunate laolaltă Împletite în iubire Gândurile-ncet mă poartă Spre înalt, spre nemurire Aș vrea să adun în mână Raze de lumină calde La inimă să rămănă Doru-n ele să se scalde Prin răcoarea dimineții Ochii mei ating verdeața Aduc odă frumuseții Binecuvântând speranța
Prin zori by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83286_a_84611]