1,533 matches
-
atunci oleacă obosit de rutina conjugală și care ia, mulțumită unui nesperat salt de juvență, proporții gigantice, ridicându-se ca o baricadă, desigur camuflată în pantalonul clandestinității, împotriva totalitarismului! Ficțiunea e slabă. Urmarea poveștii, relatată de prietenul lor cu o vervă inimitabilă, este mult mai interesantă. Ea rezumă: Bejan găsește în cele din urmă maniera de a-și consuma, pentru o sumă modică, nunta clandestină cu Maria-Tereza într-o cameră de serviciu, eliberată de locatarul ei datorită progresului vertiginos în materie
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
într-o analiză cam vagă, de către Denzin, în 1991: 125ff; la fel și Baker (1993a:174-5) îl descrie pe Lee ca pe un "artist postmodern adevărat care, în Do the Right Thing, aplică o critică percutantă, plină de miez și vervă asupra hibridității urbane postmoderniste", nereușind totuși să dea termenului de "postmodern" vreo substanță oarecare. Voi argumenta, în continuare, că Lee își exprimă opiniile politice și strategiile estetice de pe o poziție modernistă, nefiind, decît într-o foarte mică măsură, postmodernist. 11
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
se dă întâia reprezentație cu Giroflé-Girofla, operetă franceză tradusă de colonelul Bengescu. Dar succesul nul. Doamna Odeseanca, o evreică cu timbru plăcut, dar greoaie și fără joc de scenă, nu putu mișca publicul. ștefan Iulian, plin de talent și de vervă, nu învățase rolul. șt. Mateescu, de obicei actor cu succes, de data aceasta fu mai pe jos de orice critică. Singură Ana Dănescu a fost în rol și a jucat în nota operetei. Critica constată că actorii români nu știu
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
Al.I. Ulubeanu, Al. Vlahuță, Zaharia Chiriac (Focșani), Ion Dimitriu (Giurgiu). Apariția acestui ziar schimbă deodată atmosfera politică în București și în țară. Epoca devine, în scurt timp, ziarul politic cel mai citit. Pe lângă atâtea condeie de valoare, ziarul avea vervă, era bine informat politicește. Nicolae Filipescu însuși făcea reportagiul politic: cu încetul toți nemulțumiții se grupau în jurul acestui ziar.** Apoi ziarul ia tonul foarte violent care destăinuia temperamentul neastâmpărat al patronului. Firește, violența din presă trecu în Parlament și afară
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
pe de altă parte să-i asigure că el este tot atât de bun român indig nat de fapta ungurilor. (Id, ibid., foiletonul XXXVIII, AD., nr 11 027, 8 octombrie 1922, p. 1 ) Pagina 225 * Gogu Florian, oratorul conservatorilor însă, cu toată verva lui oratorică nu prea avea trecere, fiind deocheat ca agent al Clubului conservator. (Id., ibid, foiletonul XXXIX, AD., nr. 11 834, 15 octombrie 1922, p. 1 ) Pagina 230 * Și cam puțin într-o ureche. (Id, ibid, foiletonul XL, AD., nr.
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
decanul baroului. O mare inteligență, o mare cultură, un mare talent. Era cel mai cult dintre toți avocații. La 2 noaptea, lămpile din vasta lui bibliotecă încă îi luminau cărțile de care nu se putea despărți. Pleda zilnic, plin de vervă și de spirit. O figură ce ieșea din comun, chiar fizicește. Un cap sardonic. La masa noastră de la Palatul Justiției cînd venea și venea adesea vorbea numai el. În viața politică, însă, a fost o tristă decepție. Nicolae Titulescu n-
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
de cărți, era rezervat proceselor. Le studia noaptea. Minuțios și sistematic, el își scria pledoria pe de-a întregul. O citea a doua zi și ajutat de o memorie excepțională -, o pronunța la curte cu o dicție impecabilă, cu o vervă impresionantă. Titulescu era într-adevăr adevăr un orator neobișnuit. S-a aruncat curînd în valurile politicii mondiale și baroul l-a pierdut. Dar, agitat la bară, era agitat și în larga politică. Era celebrul nostru ministru de externe. Argint viu
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
o cromatică rafinată și prețioasă, precum și la tablourile lui Pieter Bruegel cel Bătrân, supranumit al Țăranilor (cca 1525-1569), care a reprezentat admirabil înțelepciunea hâtră a popoarelor conservată în proverbe (alături de reprezentarea celor peste o sută de proverbe olandeze, tratate cu vervă și lirism, vezi, printre altele, și Anotimpurile, Jocuri de copii 1560, Dansul miresei 1566, Dans țărănesc 1568). Și, evident, pentru spațiul nostru cultural, în primul rând, la Ion Creangă, George Coșbuc, Vasile Posteucă și Ion Druță. Nu putem încheia fără
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
este parcă hărăzit uzurpării, fredonării după ureche, gângăvelii și piticizării de către orice mămăiță. Și, poate că genul este cu adevărat ușor, dacă ai talentul specific, dacă ai izbutit să pui cap-compas spre categoriile estetice proprii acestei literaturi: culoarea, hiperbola, ritmul, verva și fantezia, accentul patetic, adică să deții vizele universal-valabile pe pașaportul literaturii pentru copii epică densă până la suspans, humorul până la grotesc, melodramatismul până la lacrimă, fantezia până la fabulos și absurd, gingășia, tandrețea ș.a. Cum comunic cu contemporanii mei, copiii? Cu vervă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
verva și fantezia, accentul patetic, adică să deții vizele universal-valabile pe pașaportul literaturii pentru copii epică densă până la suspans, humorul până la grotesc, melodramatismul până la lacrimă, fantezia până la fabulos și absurd, gingășia, tandrețea ș.a. Cum comunic cu contemporanii mei, copiii? Cu vervă, dar nu o dată cu prețul autoridiculizării, predându-mă bunăvoinței acestor Magellani încă din pamperși și care fac zilnic înconjurul lumii la televizor, cu abonament la computer, rapp, videocasetă etc. Desigur, o stratagemă, căci umilindu-mă în exordiu ca moșneag și ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
și dansând, învăluiți într -o magie care nu avea să mai renască niciodată. Omenirea se modernizează, dar pierde, de fiecare dată, câte ceva cu care nu se mai întâlnește niciodată... Tandrețea și ușoara melancolie a tangourilor, simplitatea și naivitatea lor, alteori verva, franchețea și discreta ironie reprezentau trăsătu- rile caracteristice ale bucureșteanului de atunci, care cerea cântărețului de muzică ușoară dicțiune impecabilă, emisie clară, expresie desăvârșită, dar și prezență scenică plăcută, decentă, chiar elegantă. De acolo a luat-o spre Gara de Nord, pe
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
polară. În consecință, s-au Întreprins cercetări mai sistematice ca până atunci. Racoviță s-a Întors cu un jurnal și cu rezultatul multor observații (dintre care se remarcă cercetările sale asupra balenelor); a scris și o relatare a expediției, cu vervă și culoare. Chiar dacă, spre deosebire de Amundsen, nu a mai pornit spre poli, a găsit alt mijloc de a cerceta manifestările biologice În condiții extreme. A creat biospeologia: studiul vieții din peșteri, și — reîntors din Franța (unde Își desfășurase prima parte a
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
la fața locului, din izvoarele mitice și onirice ale Țării de Sus. Pe unul dintre ei l-ai cunoscut la Cluj, cu ocazia conferinței. Ar fi o rară delectare să te avem În mijlocul nostru și să te auzim În plină vervă. Sosim cam prin 3-4 august. Întrebarea este dacă Între 4 și 14 august te putem găsi la Suceava sau cumva plecați În concediu. Auzind că Între timp ați schimbat și locul de muncă , aș avea rugămintea de a răspunde la
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Sartre, care a cauționat într-un fel crimele comunismului... Mă opresc însă, pentru că simt că mă inflamez și nu e cazul. Las ca discuțiile să „curgă” și pe alte subiecte. Noroc că în compartiment mai sunt și alți convorbitori în vervă. Annie îmi dă câteva proze, din care îi promit să traduc pentru Contrafort. Fatos Kongoli îmi arată noua sa carte, un roman apărut în aceste zile în Franța. Citesc câteva pagini. O scriitură la persoana întâi, ușoară, simplă, fără prea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
spre București, el era cel care mă căuta, invitându-mă acasă sau în oraș, și eu îl vedeam cu plăcere și interes, deoarece sub direcția lui Europa liberă făcea emisiuni nu numai bine informate, dar și pline de tact, de vervă jurnalistică, dar și evitând unele forme de exaltare pătimașă care, oricât e de judicioasă, diminuează totdeauna calitatea emisiunii, a „adevărului”. El însuși, Noël Bernard, mi-a mărturisit că i s-a atras atenția la State Departament, Afacerile externe ale Americii
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nimeni În Iași, ne vizitau adesea și retrăiam momentele plăcute ale adolescenței din Axente Sever sau din Sibiu. Mitică era foarte mucalit și după un pahar de tărie, discuțiile dintre el și Vasile Sasu sau Sandi Grecianu erau pline de vervă. Toți trei sunt plecați În lumea umbrelor, dar amintirea lor persistă peste vremuri. * * * Corneluș s-a acomodat foarte repede cu noii colegi și de ce să n-o spun, a Început să-și Însușească limbajul moldovenesc, prezent nu numai În vorbirea
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
toate segmentele societății românești, anii `50 au coincis cu activitatea sovromurilor și înființarea Asociației Române pentru strângerea Legăturilor cu Uniunea Sovietică (ARLUS). Funcționa un astfel de cerc și în cadrul Atelierelor Nicolina, mai mereu pus la colț pentru activitatea lipsită de vervă. Vinovații se ghicesc ușor. De obicei, membrii Comitetului de Partid nu se îngrijeau de buna funcționare a cercului. În limbajul Partidului, corecția răsuna astfel: „Abia în cadrul Lunii Prieteniei Româno-Sovietice am ajutat ARLUS de a populariza prin gazetele de perete metodele
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
am fugit, am lăsat tot, nu am mai strâns nimica, că, de obicei, trebuia să strângi, aveai un dulăpior, ceva, unde strângeai sculele, ce-aveai, tot am lăsat ! Gata ! O căzut ! Ș-acuma regret. Eu nici-atunci, cum toți erau în verva aceea, ne bucuram, dar mă gândeam... n-o să fie bine. Mai cunoșteam și eu persoane plecate care... numai pe la „Vocea Americii”, mai auzeai că democrația-i așa sau așa... Ș-acuma regret tare... Fac ca mulți: dacă s-ar mai
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
și cu stări de ursuzlâc, acestea nedurând totuși mult. Dominante în comportarea lui Velea, în acei ani în care abia ieșeam din adolescență, erau bonomia, maliția bonomă, ironia lipsită de răutate și mai ales autoironia. Cultiva despre sine cu mare vervă o imagine a deprecierii scandaloase, a unei rebutări din pornire care-i pecetluise viața. Nu știu cât adevăr era în ce spunea că i se povestise despre ivirea sa pe lume, dar așa cum înfățișa Velea evenimentul, îl proiecta într-un mit - pe
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
la reuniunile literare săptămânale ale Academiei care aveau loc joia, fie în ospitaliera casă a poetului G. Tutoveanu, fie în aceea a avocatului și profesorului de muzică Eugen Bulbuc, «domnea o vie atmosferă de emulație creatoare, participanții impunându-se prin verva ideilor, prin spiritul lor constructiv, prin patetismul convingerilor și idealurilor frumoasei vârste a tinereții». Vatra luminoasă de cultură, care era Academia, avea precedentele ei în revistele tradiționaliste care fuseseră FătFrumos (15 martie 1904 - 1 februarie 1906) sau Paloda literară (20
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
prietenul său, deși avea „delicatețele” sale. Ghiulul domnesc de pe inelarul lui nu era mai niciodată același. Zăbovea des, dar fără exces, în fața unui pahar pe care îl cânta în fel și chip...Ionel Teodoreanu, avocatul și scriitorul avea și el verva lui. Cincinat împrăștia catrenele peste tot, după cum știau toți prietenii. Dar soseau în jurul mesei lui Voiculescu și alte fețe care de care mai prietenoase cu poezia, proza și teatrul: Ion Marin Sadoveanu, Gh. D. Mugur, îndrăgostit de folclor, Popescu Gheorghian
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
21, oaspetele aveau 4 goluri avans și nu mulți dintre puținii spectatori prezenți mai sperau într-o revenire a Științei. Și totuși, în ultimele 13 minute echipa băcăuană s-a metamorfozat subit și, cu Amoagdei, Chiper și Burghel în mare vervă, nu numai că a întors rezultatul, dar a obținut o victorie la o diferență greu de anticipat înaintea jocului cu lidera seriei. Victorie absolut meritată a Științei, ale cărei jucătoare, dincolo de numeroasele greșeli comise, au meritul de a fi crezut
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
A. Rosetti, sau C. Argetoianu, spre exemplu, apropiindu-se mai mult de Nicolae Iorga, în sensul că el se înfățișează și în această parte a operei sale ca scriitor. Narațiunea, portretele personajelor, oralitatea alternând cu retorica bine finisată, dialogul antrenant, verva umoristică și picturalitatea unor descrieri de natură (Bucovina, Țara Doinelor, Valea Bistriței, Ceahlăul, Marea Nordului, Alpii elvețieni) dau farmec, culoare, expresivitate și o perspectivă originală acestor pagini, mai ales celor din ultima categorie, care premerg minunatele descrieri semnate de Hogaș, Sadoveanu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
să aspire la domnie. Îl vedeam des în casele unchiului meu, Dimitrie Văsescu, unde se adunau mulți deputați tineri spre a se consfătui asupra viitoarei alegeri de domn. Parcă-l aud și astăzi, apărându-se de această mare onoare cu verva sa poetică cunoscută, zicând că el nu-i făcut din lutul din care se fac domnii, că el nu înțălege să fie robul etichetei, să nu poată face un pas fără să-i bată darabana 14 la ureche, să fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
lor, mărturisesc că uitam întrucâtva că mă găsesc într-un cuib atât de odios. Ambii erau veseli și simpatici, dar mai cu samă el era un tip de vieux troupier français37, cum rar să mai văd astăzi, om de o vervă nesecată și un povestitor minunat. Purta un costum semi-milităresc; avea o figură lungăreață, energică, lungită încă și mai mult prin un barbișon à la Napoleon al III-lea, și cunoștea perfect arta scrimei. Ceasuri întregi ședeam cu el la masă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]