1,535 matches
-
atunci și o lucrare de doctorat cu titlul Prafpulberismul în cultura română de la Miron Costin la Virgil Ierunca, fapt care lui Virgil îi plăcea enorm și îl făcea să râdă cu poftă. Așadar, îl găsesc pe Virgil la telefon în vervă prafpulberistă, de Ecclesiast postmodern. "Ce faceți, Virgil?" ― "Ce să fac, Gabriel, regret că nu mai am timp să scriu 1 000 de pagini despre versul lui Vlahuță "Nu de moarte mă cutremur, ci de veșnicia ei"." ― "Cum așa, Virgil, răspund
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Burning Spear la Studio One. Credeam că nu le poți găsi decât în Jamaica. —Dylan și Clodagh au fost în Jamaica în luna de miere, spuse Ashling. Unii sunt norocoși, spuse el, sugerând regretul. ...Colecția completă de Billy Holiday și Verve, spuse Ted, de parcă îi venea să vomite. De unde a scos-o pe asta? O caut de ani de zile! ...Tool, adăugă el. Aha! se bucură el de ceva. Își dă cu stângu’-n dreptu’! Ce face domnul Superșmecher cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
braserie, tata rîdea așa de tare Încît placizii cetățeni ai Renaniei-Palatinat Întorceau capul, agasați. RÎzi mai puțin tare, Îi spuneam eu, măcar din milă creștină: să nu-i apuce vreun torticolis. — Ei bine, uite, mi-a spus el, cuprins de vervă. O să ne numim Torti și Colis, sau mai bine Torti și Colet! Tu Îți vei face intrarea cărînd un colet mare și mă vei Întreba: „Domnul Torti?“. Iar eu răspund: „A, colet!“. Dacă mai ne jucăm un pic cu intonația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
este cel mai adesea definitiv și ireversibil. Tata ar fi fost mai inspirat să scrie paginile nemuritoare de care Îl știam capabil - amuzante și neașteptate, așa cum știa el să fie cînd voia - despre socrii lui, care i-au ațîțat mereu verva. A preferat să vorbească despre soția sa, un subiect față de care avea o mai mică distanțare. În Copilăria copiilor mei, o complimentează: „Ai dăruit fiului tău imaginea femeii puternice“. Am vrut să pun pe margine un semn de exclamare, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
o proastă că zic așa ceva unui om ca dumneavoastră, spuse Vera, roșind. Și, chiar dacă sunteți obosit, râse ea, întorcându-se pe jumătate ca să plece, în clipa asta ochii vă sunt atât de simpatici... de fericiți. — Chiar fericiți? întrebă prințul cu vervă și râse bucuros. Dar Vera, naivă și lipsită de afectare ca un băiat, se simți brusc încurcată, roși mai tare și ieși din cameră. „Ce... drăguță e...“ se gândi prințul și imediat uită de ea. Se duse în colțul terasei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
n-o face... Căci atâta generozitate ar costa-o viața. Pentru fiece problemă îți trebuie altă temperatură. Numai nefericirii îi convine oricare... Să pari vesel tuturor și nimeni să nu vadă că și fulgii sânt lespezi de mormînt! A avea vervă în agonie... Moralitatea subiectivă își atinge punctul culminant în hotărârea de a nu mai fi trist. Permeabilă demoniei, tristețea este ruina indirectă a moralei. Când răul se opune binelui, el participă la valorile etice ca forță negativă, când însă își
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
totuși în mine un prilej de veșnice încîntări și tristeți. Am avut momente când frumusețea unei flori a justificat în fața înțelegerii mele existența unei finalități universale, precum o pată în puritatea unui azur a fost de natură a-mi ațâța verva pesimistă. Cei ce interiorizează peste măsură descoperă în cel mai insignifiant aspect al naturii o revelare simbolică. Oare tot ceea ce am văzut eu în viața mea să port în mine? Mă sperie gândul că toate peisajele, cărțile, femeile, vulgaritățile și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
trezește din toropeală și, după ce se uită buimacă în jur, privește cu interes spre estradă. Vipsania s-a destins de-a binelea. Și-a făcut griji inutil. Comportamentul lui Maternus nu e chiar atât de prostesc. Acesta e plin de vervă. — Râd, glumesc, mă distrez și încerc să descriu în lucrările mele toate destinderile nevinovate pe care omul și le poate permite în această viață anostă... Aplauzele devin furtunoase. Publicul, în picioare, îl ovaționează. Vipsania zâmbește, îmbunată. Din spate, Labienus o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
are încotro. Vipsania se îngrijorează. Discuția riscă să degenereze. Întâlnește privirea lui Claudius. Se îndeamnă reciproc din ochi să intervină. — Pă... Păcat că nu-i și Gallus aici, lălăie acesta. Bun curtean, Vinicius se agață de noul subiect. — Are aceeași vervă sarcastică ca tatăl său. Nu e decât spirit de imitație, suspină Vipsania. — Ar trebui să se gândească totuși că vre... vre... vremurile s-au schimbat, murmură Claudius. Remarca lui stârnește o ușoară tensiune, dar, fie că n-o ob servă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
un atac fulgerător la cocaină mergem prin câteva baruri, apoi ne Întoarcem la iel cu mâncare la pachet și mai multă cocaină. Puțoiu mă obligă să ascult toată noaptea muzica lui de căcat. Se apucă să-mi spună că The Verve sau cum i-or chema sunt mai buni decât U2 și decât Simply Red! Fă-ți rost de o viață Lennox! Mi se cam ia și mă car spre centru. Să-mi bag pula dacă plătesc un taxi. Cred c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
abia zilele trecute, tipărită în Israel, în regia proprie a autoarei. Din refuzul ei de a evoca piedicile întâmpinate la București nu se poate imagina decât o rană necicatrizată. Dar, dincolo de toate, cartea despre Mândru Katz, scrisă cu inteligență și vervă, poate fi acum citită și nu pot decât să vă îndemn să o procurați. Mândru Katz este astăzi, practic, un pianist uitat în România, iar cuvintele introductive ale prof. Valentin Gheorghiu, prieten cu el, merită cu atât mai mult amintite
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
de presă care-mi sunt adresate nu poartă în ele ura, disprețul sau lipsa de bun-simț. Nu e o pretenție originală, dar ea mi se pare pe deplin justificată din punct de vedere moral. În lucrarea de față, plină de vervă comică și de talent, mă regăsesc cu amuzament ca «protagonist» surprins în cele mai felurite împrejurări, mai mult sau mai puțin plauzibile. Îi mulțumesc lui Ion Barbu pentru «grija» constantă pe care mi-o poartă și sper ca eroul desenelor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
și frumos. Merita cei treizeci de lei, după cum a apreciat doamna Luiza, dojenindu-l în același timp. Cele două femei robotiseră două zile să pună casa la punct și să facă pregătirile necesare pentru o cină bogată. Iuliana era în vervă. Tainicele cărări ale iubirii - Mami, dacă nu va străluci așa cum am văzut eu la el, nu suntem bune de nimic..., se exprimase ea. - Dar ce? Tu te-ai dus la el acasă în inspecție? Nu mi-ai spus până acum
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
că va dispărea. Cum interpretezi simbolic acest obicei? Există mai multe explicații din punctul meu de vedere. Una dintre ele ar fi că toată această credință crescută în poporul român a fost reprimată în perioada comunistă și a revenit în vervă după 1989, ca un fel de răspuns la starea de oprimare care a existat atunci. Pe de altă parte însă, cred că există și alte explicații, pentru că cei care au văzut filmul - el a fost prezentat la Iași, la Galeria
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
televizor. În urmă cu zece ani, când începuseră deja defrișările vesele în masă din țara noastră, singurele știri de felul ăsta erau cele din cozile jurnalelor despre nu știu ce acțiune din Groenlanda a celor din Green Peace. Astăzi, asistăm amuzați la verva unui Vanghelie, care, probabil și cu ajutorul unui meditator la română, vorbește cât de cât coerent despre șmecheriile cu terenuri dintr-un oraș aproape rămas fără copaci. Evident, faptul că personaje „luxuriante“ ca primarul de sector 5 țin catargul unui asemenea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
la reuniunile literare săptămânale ale Academiei care aveau loc joia, fie în ospitaliera casă a poetului G. Tutoveanu, fie în aceea a avocatului și profesorului de muzică Eugen Bulbuc, «domnea o vie atmosferă de emulație creatoare, participanții impunându-se prin verva ideilor, prin spiritul lor constructiv, prin patetismul convingerilor și idealurilor frumoasei vârste a tinereții». Vatra luminoasă de cultură, care era Academia, avea precedentele ei în revistele tradiționaliste care fuseseră Făt-Frumos (15 martie 1904 - 1 februarie 1906) sau Paloda literară (20
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
prietenul său, deși avea „delicatețele” sale. Ghiulul domnesc de pe inelarul lui nu era mai niciodată același. Zăbovea des, dar fără exces, în fața unui pahar pe care îl cânta în fel și chip...Ionel Teodoreanu, avocatul și scriitorul avea și el verva lui. Cincinat împrăștia catrenele peste tot, după cum știau toți prietenii. Dar soseau în jurul mesei lui Voiculescu și alte fețe care de care mai prietenoase cu poezia, proza și teatrul: Ion Marin Sadoveanu, Gh. D. Mugur, îndrăgostit de folclor, Popescu Gheorghian
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
mai anexat spiritualității noastre o lume, o țară stranie și nebănuită, țara de dedesubt. Ea se întinde - de unde geografic și în timp? ... Voiculescu se desprinde de poetul din el, se autonomizează în narațiune, - ridicând-o pe o treaptă în care verva îl apropie de Caragiale, iar vigoarea plastică îl pune cu greu alături de altcineva, la noi. De unde începe lumea lui Voiculescu ? Ea are, ca și luna, voaluri fantomatice de aburi, fruntariile pierdute în zări, într-un nețărmurit geografic greu de închipuit
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
pe ea să întrețină atmosfera la tensiunea dorită, ea avea mai mult suflu, practic era inepuizabilă. Praful din cameră era înecăcios, fumul la fel. Nina se învârtea pe lângă meșter cu genele albite de var turuind fără încetare era într-o vervă nemaipomenită. Alexe își controlă din nou ceasul. E ora șapte, o înștiință pe Nina. Da? Chiar? Tresări ea. E timpul atunci. Se întoarse pe călcâie și plecă spre camera cealaltă, deschise brusc ușa. Un val de suspine și de hohote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
atunci era la fel de firească, de minunată. Acolo în curtea socrilor, printre mesele întinse sub forma de U, Elena dansa, râdea, vorbea, își ridica puțin poalele rochiei atunci când ridica treptele ca să se ducă în casă după cine știe ce obiect, era plină de vervă, se știa în centrul atenției. Doar tatăl, livid, cu nodul cravatei înțepenit sub bărbie, cu floarea de socru mic prinsă de reverul hainei, drept, împietrit într-o postură ce se credea plină de demnitate, făcea o figură disonantă printre ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
prea știa cum să-l împartă și că nu neplăcerea o îndepărta de casa lor, ar fi trebuit să se dea de trei ori peste cap în căutarea frazelor amabile ca să potolească bombăneala unchiului. Pe când așa, alături de Monica, plină de vervă și amabilitate și de Ovidiu, cuplat ca un magnet pe făgașul discuției, rolul ei se dovedea a fi mult mai ușor. Își aminti de o zi de primăvară, era în vie cu Elena, țipau amândouă ca apucatele, aerul părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
că îmi consum de dimineață până seara neuronii. O celulă care nu se mai reface, din păcate. Știu, zise și în gând continuă, la naiba, n-am pornit-o deloc bine, nu înțeleg ce e cu mine, nu-mi regăsesc verva, am pășit cu stângul. Îl mai privi o dată pe Dimitrie, derutată puțin, ce fel de om o fi, se întrebă, pentru prima oară avea dubii. Își privi mănușile care zăceau peste poșetă. Nu-i venea nici o idee. Fir-ar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Era epuizată, abia mai respira. După duș și-a tamponat pielea cu prosopul, s-a uns cu lapte vitaminizat, a patrulat goală prin cameră, ca porii să absoarbă în voie soluția calmantă. S-a prezentat la întâlnire punctuală. Ceva din verva de dimineață se consumase. Bărbatul nu prea avea umor. Au luat minicarul și au pornit să colinde stațiunile. Se țineau de mână. Din când în când el o prindea de mijloc. I-a spus că e tehnician dentar, că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Lawrence Ferlinghetti, remarcabilă fiind o selecție (din Manifestul Populist al lui) tradusă în engleză și italiană, ca foaie volantă, în colecția de portofoliu Sicilian Antigruppo. Când l-am văzut ultima dată la The Gotham Book Mart, parcă pierduse mult din vervă și memorie. Când își citea poemele, sărea peste unele cuvinte. Ce păcat că îmbătrânim. Robert Browning spunea cândva: "Îmbătrânește alături de mine / e cel mai bine, totuși, să fii". V.P.: Pentru a vă pune următoarea întrebare, voi aminti de doi mari
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
și despre autori din toate timpurile (cu un admirabil dar de evocare), Florin Faifer demontează cu migală mecanismele interioare ale unei opere, trasează cu penel sigur portrete, fizionomii de autori, distribuie atent, subtil, observațiile de natură morală. E în mare vervă stilistică atunci când zăbovește asupra unor scriitori confini". Sau: " Mereu calm, surâzător, elegant, curtenitor, afabil, echilibrat, cu un suflet de o mare delicatețe, generos și îndrăgostit de lumea de vise și iluzii a artei, Ștefan Oprea mi se pare neschimbat, anii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]