7,806 matches
-
radical diferit de spiritualitatea smereniei asceto-chenotice pe care se nevoiră să ne învețe de câteva mii de ani profeții și sfinții. Duhul vremurilor pare a fi același care l-a ispitit pe Iisus în pustie. • Ura, mândria, idolatria și celelte vicii și forțe negative care sălășluesc în întunericul inconștientului individual și colectiv sunt stimulate și controlate în mare măsură de puterile nevăzute ale spiritului ispitelor. Acest spirit mercurial („Mercurius duplex”) are doua fețe, o față întunecată și o fața luminoasă, strălucitoare
DESPRE DUHUL SFÂNT de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382899_a_384228]
-
și mâine se împiedică de o piatră? E atât de grea viața și oricine are dreptul să se bucure de momentele ce-i fac plăcere, de un cântec, de o floare, de o călătorie. Cu ce greșesc cei încercați de vicii? Am putea spune că e o problemă de educație greșită, dacă e să lovim în vicii ale unor persoane, o problemă ce poate să fie corectată. Dacă e să vorbim despre justiție divină ar trebui să privim prima dată la
Editura BabelE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382923_a_384252]
-
să se bucure de momentele ce-i fac plăcere, de un cântec, de o floare, de o călătorie. Cu ce greșesc cei încercați de vicii? Am putea spune că e o problemă de educație greșită, dacă e să lovim în vicii ale unor persoane, o problemă ce poate să fie corectată. Dacă e să vorbim despre justiție divină ar trebui să privim prima dată la bârna din ochiul nostru și la alte lucruri mult mai grave ce se petrec în lume
Editura BabelE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382923_a_384252]
-
-i pasă omului de timp,Ce leac mai are neștiința? Doar al iubirii anotimpMai poate vindeca ființa.Ce-i pasă timpului de noi,Ce-i pasă clipei de-amăgire,Ce-i pasă vântului de ploiDacă nu plouă cu iubire?... XVI. VICII ȘI ORGOLII, de Alexandra Mihalache, publicat în Ediția nr. 2034 din 26 iulie 2016. Nu mai este loc de vreun capriciu, Locuiesc întru păreri de rău Și-nțeleg că singurul meu viciu Este să respir numele tău. Nu mai este
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
vântului de ploiDacă nu plouă cu iubire?... XVI. VICII ȘI ORGOLII, de Alexandra Mihalache, publicat în Ediția nr. 2034 din 26 iulie 2016. Nu mai este loc de vreun capriciu, Locuiesc întru păreri de rău Și-nțeleg că singurul meu viciu Este să respir numele tău. Nu mai este loc nici de ambiții, Locuiesc într-un orgoliu frânt, Dragostea nu are definiții, Dau tăcerii ultimul cuvânt. Nu mai este loc nici de războaie, Armele le-am ridicat la cer, Ochii mei
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
energie electrică, trebuie să plătească statului 401 milioane de euro, potrivit unei decizii a Curții de Arbitraj de la Paris. Compania ENEL are dreptul o lună de zile ca să facă recurs, dar acesta nu poate fi pe fond, ci doar pe viciu de procedură. În această speță au fost prezenți trei arbitri - unul neutru, unul din partea statului român și altul din partea companiei ENEL. Potrivit unor surse din piața de energie, este vorba de un dosar înregistrat acum câțiva ani la ICC Paris
Curtea de Arbitraj de la Paris a decis: „Enel trebuie să plătească României 401 milioane de euro” [Corola-blog/BlogPost/92391_a_93683]
-
puri, se înalță deasupra acțiunilor și gândurilor joase și pământești, se retrag și urcă împreună cu El (cu Iisus Hristos) pe acel munte înalt al singurătății, acolo unde Iisus Hristos, desfăcând sufletele din tumultul pasiunilor și separându-le din amestecul tuturor viciilor, le statornicește într-o credință vie și le face să urce pe cea mai înaltă culme a virtuților unde El își arată mai apoi, neacoperită, slava... și strălucirea chipului Său celor care au ochii inimii destul de puri pentru a le
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92655_a_93947]
-
n-o să mai auzim, chiar și printre persoanele care au absolvit Filologia, expresii de genul „cărțile care le-am cumpărat”, „m-am dus la servici”. Eu le tot spun, cînd am ocazia, că-s niște cuvinte în limba română, ca „viciu, oficiu, ospiciu, serviciu” etc. care au această formă. Nu zici „m-am dus la ofici”, nici „am fost la ospici”, nici „mi-am luat un servici de masă”. Pe mine mă surprinde cîtă încredere au în ei acești oameni și
„CÂND BORDELUL E O MĂNĂSTIRE” – Interviu cu Ileana Vulpescu [Corola-blog/BlogPost/92815_a_94107]
-
săraci nu mai este cauzată de legile naturii, ci de instituțiile statului.” 15. 7. Un Parlament nu trebuie să fie un loc de trândăvie, adică „O fermă model unde diavolul face experiențe cu semințele noilor păcate și încurajează creșterea principalelor vicii”16 și nici locul în care „Mediocritățile sunt tăciunii care scot mult fum fără să încălzească și să lumineze.” 17. 8. Prin emiterea, de către parlamentari și guvernanți, a unor adevărate teribilisme legislative, poporul constată tot mai mult că „Opera e
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92814_a_94106]
-
a înregistrării în scopuri de TVA ; ~ intensificării controalele antifraudă care șunt concentrate pe acțiuni de investigare și instrumentare a unor lanțuri tranzacționale organizate în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscal în materie de TVA. - în domeniul accizelor (inclusiv taxa pe viciu), față de încasările din perioada analizată a anului precedent (24.000,5 mil.lei), accizele au fost mai mari cu 8% (în termeni nominali ), veniturile colectate în 2015 fiind de 25.918,7 mîl. lei ( plus 1.918,1 mil.lei
Prognoza ANAF: În 2 ani, România va avea un decalaj fiscal sub media UE [Corola-blog/BlogPost/92829_a_94121]
-
a confirmat din nou, pe CNN, stereotipii negative despre România. Nu suntem atât de nervoși nici pentru că am descoperit un nou personaj bine plătit și poziționat într-o funcție înaltă de care nu pare a fi capabil. Cu toate aceste vicii ne-am obișnuit deja. Însă ce enervează cel mai mult este o altă tradiție solidă a statului român: oamenii competenți ajung în locul cel mai potrivit lor doar din întâmplare. Și asta nu doar în diplomație. Vlad Mixich / Hotnews.ro
De ce s-a enervat Internetul românesc [Corola-blog/BlogPost/92933_a_94225]
-
Din cauza clădirilor tot mai vechi din România și a structurii tot mai șubrede, românii sunt din ce în ce mai sceptici atunci când vor să cumpere o casă, mai ales din cauza diverselor vicii ascunse, cum ar fi inexistența unui sistem de prevenire a incendiilor, incapacitatea de acces la sistemul defect de țevi sau posibilitatea de condens în sezonul rece. Astfel, tot mai mulți români au început să apeleze la un nou tip de
Vanzatorii nu mai pot ascunde micile vicii ale imobilelor lor. Un nou tip de evaluare le deconspira “defectele” [Corola-blog/BlogPost/93353_a_94645]
-
din fabrică” nedepistate, cum ar fi inundarea subsolului sau probleme la sistemul de instalații. “Au existat foarte mulți cumpărători care au achiziționat un imobil aparent în regulă, iar după puțin timp de la achiziționare, noii proprietari au început să identifice diverse vicii și defecte ale imobilului: sistemul de țevi nu era unul solid, subsolul era inundat, terasa nu era izolată, nu exista un sistem de prevenire a incendiului etc. În Occident, fie în vestul Europei, Statele Unite sau Canada, nu prea mai există
Vanzatorii nu mai pot ascunde micile vicii ale imobilelor lor. Un nou tip de evaluare le deconspira “defectele” [Corola-blog/BlogPost/93353_a_94645]
-
alt preț cu vânzătorul, în care să fie incluse și costurile de reparații. Inspecția tehnică a imobilului nu se adresează numai clădirilor vechi, ci și celor noi, deoarece nu puține au fost cazurile în care și acestea au prezentat unele vicii pe care un ochi neavizat nu a putut să le identifice”, explică ing. Marius Pănuță, directorul Like Consulting. Fiecare analiză din întreg raportul va fi însoțită de un memoriu tehnic semnat și ștampilat de experți în domeniul tehnic, certificați prin
Vanzatorii nu mai pot ascunde micile vicii ale imobilelor lor. Un nou tip de evaluare le deconspira “defectele” [Corola-blog/BlogPost/93353_a_94645]
-
să lucreze oriunde, pentru că această meserie este căutată, dar a hotărât să se dedice celei mai mari pasiuni - agricultura. Mihael ne spune că agricultura este pasiune, nu doar o muncă istovitoare, unde roadele și recolta bună depind uneori și de viciile naturii. Pe vremuri când lucra la un magazin alimentar, după un orar încărcat urca pe tractor și ore de-a rândul își cultiva pământul moștenit din străbuni, fără să simte vreun semn de ostenire, de parcă această îndeletnicire îl relaxa. Tocmai
FAMILIA UNGUR – A LU’ PITĂ MOALE DIN IANCAID: O familie cu sufletul deschis [Corola-blog/BlogPost/93368_a_94660]
-
bani? Întreba Dina, contabilă. — Și mă rog de ce trebuie să fie poliția informată? — Dar se joacă într-un local public, nu? Delia, asistase și ea la discuție, gândindu-se că, în nici un caz soțul ei nu are un astfel de viciu. Se apropia ziua cea mare. Delia se simțea bine cu această sarcină. Bucuria, speranța, erau prezente, o însoțeau. Nu o interesa în mod special nici macar Criști. Micuța, nerăbdătoare împingea cu piciorușele, doar ea era acum personajul principal. — Delia, să nu
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1800 din 05 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383291_a_384620]
-
și următorul, în această urbe. Distanța. După Carnaval, Stațiunea va fi liniștită cel puțin o săptămână. Obosită. Nostalgică. Va zămisli copii. Cei mai mulți, în fiecare an, se nasc la nouă luni după Carnaval, Serbarea trezește simțurile. Sunt progeniturile cele mai expuse viciilor. Bețivii de mai târziu; au fost concepuți când sângele părinților era încă pătruns de alcoolul Petrecerii. Într-o zi, poate, voi da o Ordonanță prin care voi interzice sarcinile din prima lună de după Carnaval. Doctorul de mult trebuia să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ați crezut, poate, că am făcut-o dintr-un sentiment de vinovăție? Sau de teamă? Nu dau doi bani pe toată Stațiunea, cu Magistrat, cu Romancier, cu Actor cu tot, cu onanistul de Filozof; stau aici pentru că mă hrănesc din viciu; nicăieri - nici măcar în port - nu am întâlnit un loc de stricăciune mai desăvârșit! Mă priviți ca pe o curvă; la rândul meu, în fiecare dintre voi nu văd decât un falus! Nu am întâlnit un bărbat adevărat în Stațiunea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
păcatului și al dezmățului era o vâlvătaie. Focul purificator. A urmat Primăria. Apoi vila Magistratului. Noaptea luminoasă a Stațiunii; Carnavalul cu licurici era un moft. Vitrinele de pe Corso au fost făcute zob și flăcările au mistuit încă vreo zece case. Viciul s-a dovedit inflamabil: Pensiunea s-a aprins de la o scânteie. Fațada Teatrului a fost unsă cu catran, iar pe zidul bisericii cineva a scris 666, ca o semnătură. Garnizoana nu a intervenit. Era, de fapt, cu excepția unor santinele, plecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
o doreau, vinovați că Îi Încetineau mișcările, cu strigătele lor și cu mâinile lor Întinse către ea. Era gata să se ridice În picioare și să Își declare autoritatea de prior. Urma să cheme gărzile, să Închidă cloaca aceea de vicii, să o târască pe târfa aceea la Ospedale Maggiore. Unde se ascundea, și cu cine, atunci când fugea de la taverna lui Baldo? Voia să știe și avea să Îi smulgă acest secret de Îndată ce Își va fi isprăvit hidosul spectacol. Ciungul o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
-i vorba? — S-au prezentat ca doi negustori din Padova și au tras la taverna lui Ceccherino, aceea care... Dante știa prea bine ce se spunea despre Ceccherino și despre mușteriii săi. De altfel, În Franța nu se numea oare viciul florentin, după cum aflase de Îndată ce ajunsese la Paris? — Doar nu te vei Îngrijora fiindcă Încă doi poponari și-au dat Întâlnire la Florența, zise el cu asprime. În această privință, mai rămânea de sperat doar ca Dumnezeu să nu spună orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nu sunt În stare să mă las de fumat, deși am Încercat În mai multe rânduri, În seara aceea a fost prima oară când nu m-am mai acuzat de slăbiciune, ba chiar m-am felicitat pentru repetatele eșecuri. „Trăiască viciul!”, am exclamat cu satisfacție copilărească: uite că iarba dracului ne mai poate ajuta și altfel decât să ne ofere perspectiva unui cancer de bună calitate! Decizia de a mă aventura de unul singur În subterana Centrului survenise după o deliberare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
țigară: refugiul tuturor fumătorilor când sunt În Încurcătură și caută o ieșire. Inhalarea norișorilor de tabac nu le e de nici un folos efectiv, bineînțeles, dar obișnuința funcționează În virtutea unor rațiuni pe care constientul nu le cunoaște. De data asta Însă, viciul mi-a pus generos În brațe soluția. Impropriu spus În brațe; direct În palmă: bricheta. Surescitat, am stins veioza din cameră și am aprins obiectul speranței renăscute subit. Nu era chiar un reflector, dar pentru ce-mi trebuia mie răspândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ușa și s-a apucat să prepare cafele, mi-am aprins o țigară și am tras fumul În plămâni cu voluptate și simț de răspundere, cum făceam de regulă la expirarea intervalului În care Împrejurările mă obligau la pauză de viciu. Nu mă mai gândeam la Statut, cadavrul lui Fujimori și perplexitatea disperată a Evei la vederea listei de coduri Își impuseseră contondența În ierarhia preocupărilor mele. Pe moment, cel puțin. Eram curios cu care dintre ele va Începe, deși ordinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ar putea povesti mult mai multe despre infinitele chipuri ale devorării și ale plăcerii. Acolo Înăuntru nu e niciodată liniște absolută, niciodată destul calm. Carnea vrea mereu să se rotunjească și creierul să afle mereu alte măști pentru trufie și viciu. CÎți stîlpi am bătut În sexul tău răbdător, cîte orașe te-am silit să naști, făcîndu-te părtașă la crimele mele zilnice. Deliciile Îngurgitării, gălbenușurile băute dimineața pe stomacul gol, alunecarea lor gîdilicioasă pe culoarul moale și zgîrcios al esofagului, papilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]