1,930 matches
-
pe acolo. Un nucleu narativ recognoscibil: feciorul împăratului, "umbla el după vânat, dar gându-i era la-nsurătoare" și "ținea morțiș să-și aleagă singur ursita", o fată crescută la țară, blândă "ca o mielușea" și frumoasă ca Viorica, "fără viclenia și rățoielile celor de la orașe". Se conturează aici un adevărat cod comportamental: "că mai bine e așa: el să-i feciorilor mai înstăriți. Alegerea propriu-zisă a partenerei decurge astfel: eroul merge la biserică, la horă, se consultă cu babele și
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
decât Castelul. K..., numit agrimensor la castel, sosește în sat. Dar îi e cu neputință să ajungă de la sat la castel. Pe sute de pagini, K... se va încăpățâna să-și găsească drumul, va face toate demersurile posibile, va folosi viclenia, mijloacele ocolite, nu se va supăra niciodată și, însuflețit de o credință uimitoare, va voi cu orice preț să preia funcția ce i-a fost încredințată. Fiecare capitol e un eșec. Și, de asemenea, un nou început. Nu e vorba
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
o ignoră; sclavia și exterminarea sunt destinul lor binemeritat. Comunismul, fascismul și nazismul, ca și imperialismul japonez, au acordat acestor ideologii biologice o turnură revoluționară. Națiunile pe care natura le-a desemnat să conducă lumea sunt menținute în inferioritate prin viclenia și violența națiunilor inferioare. Națiunile „sărace”, dar viguroase, sunt ținute departe de bogățiile pământului de către cele „bogate”, dar decadente. Națiunile proletare inspirate de idealuri trebuie să combată națiunile capitaliste, ce-și apără avuțiile. Ideologia suprapopulării a găsit o audiență deosebită
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
la Peau noire, masques blancs 1: „Nu lumea neagră Îmi dictează comportamentul. Pielea mea neagră nu este depozitara unor valori specifice ș...ț. Nu există o misiune neagră; nu există o povară albă ș...ț. Nu vreau să fiu victima Vicleniei unei lumi negre. Viața mea nu trebuie să fie consacrată bilanțului valorilor negre” (ibidem, pp. 184-186). Și În Africa, unii intelectuali vor adopta aceeași direcție. Într-o carte intitulată semnificativ Négritude et Négrologues 2, Stanislas Adotevi denunță modul În care
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
asirian, babilonian și egiptean ca "vargă a mâniei sale" (Isaia 10, 5-8) pentru purificarea lui Israel; dar aceste puteri ale lumii nu sunt conștiente de ea și atribuie succesul propriei forțe. Aici, poate, s-a aflat prima versiune originală a vicleniei lui Dumnezeu sau vicleniei rațiunii: urmându-și propriul impuls orb pentru putere, națiunile lumii servesc fără să știe un scop superior 27. Israel este îndemnat să reflecteze asupra propriului trecut: "Adu-ți aminte de zilele cele de demult, cugetă la
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
ca "vargă a mâniei sale" (Isaia 10, 5-8) pentru purificarea lui Israel; dar aceste puteri ale lumii nu sunt conștiente de ea și atribuie succesul propriei forțe. Aici, poate, s-a aflat prima versiune originală a vicleniei lui Dumnezeu sau vicleniei rațiunii: urmându-și propriul impuls orb pentru putere, națiunile lumii servesc fără să știe un scop superior 27. Israel este îndemnat să reflecteze asupra propriului trecut: "Adu-ți aminte de zilele cele de demult, cugetă la anii neamurilor trecute" (Deut
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
mântuirii și natura imanentă a omului. Kant, asemenea lui Vico, a combinat aspectele sincronice cu cele diacronice ale "mâinii invizibile" în remarcile despre planul ascuns al naturii (verborgene Plan der Natur)91, pe care Hegel l-a transformat în doctrina "viclenia rațiunii/șiretenia Ideii" (List der Vernunft). Pentru a-și realiza obiectivele, scrie Hegel, rațiunea se folosește de oameni ca de niște instrumente, fără ca aceasta să anuleze libertătea individuală. În fapt, tocmai această suprapunere a libertații subiective cu necesitatea obiectivă permite
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
libertății". Raportul dintre libertatea individului și Rațiunea istoriei seamană cu dialectica liber abitru destin, cu mențiunea că între om și Dumnezeu există o comuniune harică, o sinergie bazată pe iubire, posibilă tocmai prin taina Întrupării. Filozoful evreu Maimonide vorbește despre "viclenia lui Dumnezeu" (ormat hașhem utebunato; talattuf fi allahu)92 în Călăuza șovăielnicilor (Moreh Nevukhim). Națiunile lumii doresc să distrugă poporul lui Israel a cărui alegere o invidiază. După ce au dat greș în încercarea de a distruge adevărata religie prin forță
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
lumii doresc să distrugă poporul lui Israel a cărui alegere o invidiază. După ce au dat greș în încercarea de a distruge adevărata religie prin forță sau persuasiune (elenizare), ele au recurs la un vicleșug. Dacă Legile au fost stabilite de "viclenia lui Dumnezeu" astfel încât să utilizeze imagini și ritualuri politeiste cu intenția abolirii lor, creștinismul și islamul, prin chiar monoteismul lor, ajută împotriva voinței lor la propagarea și pregătirea acceptării adevăratei religii [iudaismul, n.n.], deoarece ele pavează calea lui Mesia 93
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
oamenilor servind, în ultimă instanță, un plan mult mai amplu al Ideii Absolute. De aceea omul nu poate fi fericit în istorie 100. Această metodă de a asigura înfăptuirea scopului istoriei prin mijlocirea inconștientă a actorilor ei el o numește "viclenia rațiunii" (die List der Vernunft): "Nu ideea generală este aceea care, prin contradicție și luptă, se expune unui pericol; ea se păstrează neatacată și nevătămată în fundalul scenei. În aceasta constă ceea ce numim viclenia rațiunii, în faptul că lasă pasiunile
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
a actorilor ei el o numește "viclenia rațiunii" (die List der Vernunft): "Nu ideea generală este aceea care, prin contradicție și luptă, se expune unui pericol; ea se păstrează neatacată și nevătămată în fundalul scenei. În aceasta constă ceea ce numim viclenia rațiunii, în faptul că lasă pasiunile să lucreze pentru ea, cu care prilej tocmai elementul prin care rațiunea ia ființă suferă pierderi și vătămări"101. Principiile formulate de Hegel cu privire la interpretarea istoriei ar putea fi rezumate astfel: rațiunea guvernează mersul
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
chiar și el remarca faptul că "astăzi poate fi devreme iar poimâine prea târziu"9, ziua de mâine fiind oportunitatea, ocazia care vine o dată și nu se mai întoarce. "Masca" sau "mâna" lui Dumnezeu este idealizată de Hegel sub forma "vicleniei rațiunii" sau a "vicleniei istoriei". Pentru a-și realiza scopul, aceasta se folosește de "personalitățile istorice, indivizii croiți pe măsura istoriei universale, aceia în ale căror scopuri rezidă un element general, care constituie temelia existenței unui popor sau unui stat
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
faptul că "astăzi poate fi devreme iar poimâine prea târziu"9, ziua de mâine fiind oportunitatea, ocazia care vine o dată și nu se mai întoarce. "Masca" sau "mâna" lui Dumnezeu este idealizată de Hegel sub forma "vicleniei rațiunii" sau a "vicleniei istoriei". Pentru a-și realiza scopul, aceasta se folosește de "personalitățile istorice, indivizii croiți pe măsura istoriei universale, aceia în ale căror scopuri rezidă un element general, care constituie temelia existenței unui popor sau unui stat"10. Odată ce aceștia și-
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
formarea statului Israel și chiar blitzkrieg-ul israelian din 1967, finalizat cu redobândirea Ierusalimului de către evrei după aproape nouăsprezece secole, sunt kairoi de istorie providențială. De aici convingerea noastră că există o iconomie divină a istoriei, fie ea "mână invizibilă" sau "viclenie a istoriei", tot așa cum, în viața fiecărui om, există un înger călăuzitor care nu anulează însă liberul arbitru. Dacă Introducerea am înfățișat-o cât mai complet cu putință, O teologie a istoriei rămâne a fi scrisă abia de acum înainte
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
căldură aparte, poate mult mai multă decât filmul lui Dan Alexe Într-o epocă ale cărei turbulențe interetnice Dan Alexe le cunoaște prea bine ca jurnalist, filmul său vine cu niște personaje care ni se prezintă așa cum sunt, cu răutăți, viclenii, prejudecăți ori scepticisme, făcându-ne mai ușor să înțelegem de ce oamenii nu pot trăi în prietenie, dar și că, așa cum se vede din film, prietenia poate fi mascată de o dușmănie asumată de ambele părți. Aș pune în același coș
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
în detalii, aș vrea să revin la anii românești, decisivi pentru formarea lui Jean-Jacques Askenasy ca om, intelectual, medic, savant și spirit civic. Începutul și sfârșitul perioadei amintite stau sub semnul unor regimuri politice cu ambiții totalitare, excese criminale și viclenii comerciale, pe când partea ei mediană, comparativ mai favorabilă în multe privințe, marchează încercările României comuniste de a-și normaliza de nevoie societatea devastată de stalinism, de a-și reface cât de cât elitele profesionale decimate și de a-și resuscita
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
care le-am numit „limitele insului statistic normal”, dușman și victimă a nu puțini inși inteligenți - „imită” starea și gestica normalității nu cum o facem noi, cei ce suntem și ne credem „normali”, din convingere, ci din pură și susținută viclenie. Pentru „ei”, media statistică, cea care indică starea de normalitate, după cum se vede, nu este o normă reală a valorii. „Ei” trăiesc cu convingerea profundă că „lumea lor” posedă norma și nu „cedează” decât din frică de „numărul” nostru, de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
treceau drept „proști”. Erau ei proști cu adevărat?! Nu, se pare că nu, și aceste exemple, cel puțin, vin În sprijinul afirmației mele de mai sus și anume că proștii nu numai că uzează, ca și psihoticii, de o anume viclenie insistentă și persuasivă, dar nu rareori ne cred pe „noi” proști și ne tratează ca atare. Dar, ca În cazul unor artiști, care la debutul lor se tem de contemporani și Își ascund ideile, chiar și idealurile, din teama de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
dacă acel „teritoriu” are o anume „legitate și existență” ca un „organism viu”, atunci noi cei care ne desprindem cu greu din straturile și molozul lui translucid În fiecare dimineață trebuie, nu-i așa, să arătăm și o anume abilitate, viclenie În a ne apropia de „ele”, de aceste „meduze” uriașe, plutitoare și scâncinde, iritante prin repetiție, dar și prin misterul lor, uneori de două parale, alteori vibrând de mesaje grave, necesare, În fața cărora stăm cu gurile Încleștate ca În fața copiilor
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de rost/ De-mi țin la el urechea și râd de câte-ascult/ Ca de dureri străine...Parc’am murit de mult!...”Ă Nu, bineînțeles că nu „paloarea romantică” a lui Eminescu ne va ajuta aici, ci poate mai degrabă acea „viclenie” despre care vorbeam mai sus, „viclenia proștilor, a nebunilor”, a celor care, simțindu-se nesiguri, amenințați În fiecare minut, „mirosind a victimă”, nu se știe din ce pricini, trebuie să se prefacă, și anume să joace cel mai trist teatru
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
el urechea și râd de câte-ascult/ Ca de dureri străine...Parc’am murit de mult!...”Ă Nu, bineînțeles că nu „paloarea romantică” a lui Eminescu ne va ajuta aici, ci poate mai degrabă acea „viclenie” despre care vorbeam mai sus, „viclenia proștilor, a nebunilor”, a celor care, simțindu-se nesiguri, amenințați În fiecare minut, „mirosind a victimă”, nu se știe din ce pricini, trebuie să se prefacă, și anume să joace cel mai trist teatru posibil, cel singuratic, fără public, fără
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
naștem o dată, „naștere” ca ivirea unui ou interior, viu și bolborosind, naștere ce nu face decât să anunțe alte și alte nașteri, un șir al cărui capăt... Și acolo unde „nebunii și proștii” se opresc, În complicata și nesfârșita lor viclenie față de „noi, ceilalți”, acolo trebuie să Înceapă „nebunia noastră”, iar „locul” acela se cheamă... singurătatea laborioasă, cercetătoare, afundarea În apele adânci, tulburi și vii ale memoriei. Tăcerea aceea „specială”, care ne „nimbează” ființa când ne afundăm pe culoarele pe jumătate
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
vizibil”, al sângelui feudal, al unei familii ce curge din secole vechi, dintr-o genetică „scrisă”, cunoscută și afirmată ca o flamură. Da, acolo unde „nebunii se opresc”, acolo trebuie să Înceapă propria noastră nebunie, dacă vrem să Înțelegem câte ceva. Viclenia față de „tărâmul celălalt”, ca o tipsie uriașă, legănătoare și legănândă - cum Își Închipuiau vechii Greci „tipsia Terrei” - ce ne atrage, În care fugim nu rareori și În momente neașteptate, „nepregătite” și care nu ne mulțumește aproape niciodată pentru simplul motiv
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
operele homerice. 3 Dar... pentru că tot nu vorbește nimeni de această zeitate, o incontestabilă zeitate! - care În mentalul meu face o curioasă pereche cu Eros, zeul amorului! -, să ne apropiem ușor de Domnia Sa și, făcându-i temenele, cu o copilărească viclenie, să-l cercetăm puțin de-aproape. Oare cusăturile hainelor, ale mantiei sale, sunt la fel de trainice ca și altădată, privirea furioasă pe care ne-o aruncă pe sub sprâncenele-i groase și sclipitoare are Încă vigoarea antică a acelei zeițe, Fortuna, prezentă
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de cultură, izolați, alungați, Închiși sau exterminați, se afla și Țăranul mijlocaș, numit și „chiabur”, insul cu autoritate al satului românesc și rezistent contra spolierii și dezrădăcinării agricultorului și păstorului român. Nu, Ceaușescu, mai abil, cu mult mai viclean - o viclenie și o abilitate care l-au dezechilibrat chiar și pe cel care le exersa! -, el nu mai avea nevoie de tortura și de izolarea fizică pentru „a lupta contra dușmanului de clasă”! El Își permitea chiar o parțială deschidere a
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]