1,558 matches
-
se retrăgeau la Cumpătul, la „casa de creație“, pentru a lucra. M-am numărat și eu, într-o vreme, printre acei fericiți. De cum se încheiau perioadele gălăgioase, corespunzătoare vacanțelor, cu mulți copii, bone, bunici, se înființa la Cumpătul și profesorul Vicol, instalându-se la vila 3, cum știa toată lumea, mereu în aceeași cameră de aproape treizeci de ani. Iar în sala unde se mânca, avea de asemenea locul său neocupat de nimeni, la masa a doua pe rândul de la peretele opus
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
l-am cunoscut) era felul comportării, aerul său clar de exponent al unei alte ere de civilizație, aparținător unei alte lumi decât aceea care ne conținea. Nu era vorba de vârstă, căci nu toate persoanele de aceeași vârstă cu profesorul Vicol mi-au dat, în epocă, acest sentiment, ci doar puține. Saluta întotdeauna primul, scoțându-și larg pălăria, la masă fiind se ridica îndată în picioare dacă apărea o doamnă, nu l-am văzut niciodată ieșind în lume nebărbierit sau fără
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
dacă apărea o doamnă, nu l-am văzut niciodată ieșind în lume nebărbierit sau fără cravată, dacă-l vizitai la vilă te conducea, când plecai, până la treptele de la intrare. Amănunte, știu, dar exprimau un stil. Moldovean de obârșie, epicureu, profesorul Vicol era și un om de spirit. Gusta vorba de duh, gluma subțire, cultiva ironia și autoironia. În sala cantinei de la Cumpătul rămăseserăm odată numai noi, după prânz, să ne bem cafelele, când am intrat pe ușă două superbe tinere în
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
duh, gluma subțire, cultiva ironia și autoironia. În sala cantinei de la Cumpătul rămăseserăm odată numai noi, după prânz, să ne bem cafelele, când am intrat pe ușă două superbe tinere în căutarea cuiva care nu eram nici eu, nici profesorul Vicol. Înalte, suple, blonde, cu picioare lungi, bine puse în evidență. Ne-au privit fără să ne vadă și au ieșit lăsând în urmă, ca semn al fulgurantei lor treceri, o dâră de parfum bun care ne-a învăluit. Am rămas
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
bun care ne-a învăluit. Am rămas melancolici, comilitonul meu nonagenar și cu mine, până când el, oftând ușor, a rupt tăcerea: — Ei, domnule, de ce nu mai am eu optzeci de ani! După muzică, marea pasiune - și competență - a profeso rului Vicol era șahul. Problema lui, la Cumpătul, era să-și găsească adversari pe măsură. Când îi găsea, era fericit, iar când nu, se mulțumea și cu mine, un șahist submediocru. Trăgea de mine, căci nu avea încotro, seară de seară, momindu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Iar dacă pierzi, și ai să pierzi, precum știi, ce-o să se zică? Până și un bătrân de nouăzeci de ani îl bate. Și avea dreptate, nicicum nu puteam să ies bine din bătălia pe tabla de șah cu profesorul Vicol. Întâlnindu-mă anul trecut, la Onești, cu domnul Marin Constantin, elevul mult iubit al profesorului Vicol, am aflat de la el cum a părăsit această lume omul de care vorbesc. În ziua sorocită de Parce și-a convocat în apartamentul din
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
bătrân de nouăzeci de ani îl bate. Și avea dreptate, nicicum nu puteam să ies bine din bătălia pe tabla de șah cu profesorul Vicol. Întâlnindu-mă anul trecut, la Onești, cu domnul Marin Constantin, elevul mult iubit al profesorului Vicol, am aflat de la el cum a părăsit această lume omul de care vorbesc. În ziua sorocită de Parce și-a convocat în apartamentul din Drumul Taberei nepoții și rudele care-l îngrijiseră în ultimii ani, cerându-le să aducă șampania
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
venit timpul, vă las cu bine. L-au ajutat să se întoarcă în camera sa și să se întindă în pat, iar după o oră a murit. Un om brav sfârșește astfel, un mare bărbat. Despre cine a fost profesorul Vicol am încercat să spun câteva lucruri mai sus. Mai rămâne să arăt și de ce am făcut-o. Răspunsul e simplu: fiindcă am ținut la el foarte mult. O librărie din Brăila După încheierea unei frumoase cariere în marina militară, vechiul
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
data de 2 octombrie 1998, la Taxobeni, de către mine. Da! s-a ratat un moment deosebit. Nu am avut o stație de redare audio în acea sală. Păcat!... La această lansare de carte a fost prezent, venit de la Suceava, Mihai Vicol și cum eram unul lângă altul, știind că a scris mult de Ilie Ilașcu, i-am pus reportofonul la ureche să asculte bocetul mamei Natalia pe care îl înregistrasem în 2 octombrie 1998, la Taxobeni. A insistat foarte mult să
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
multe copii după caseta din 2 oct. 1998 și am dat profesorului Ioan Alexa, Elvirei Opran, în SUA, la Chișinău lui Nicolae Dabija, Sergiu Nucă, Lidiei Bobână, Luminița Dumbrăveanu, ambele de la Radio Chișinău, ziaristei Gabriela Doboș de la ziarul „Adevărul”, Mihai Vicol, lui Nicolae Tomescu, Mihai Neacșu, ambii de la Radioul Iași, Doina Boghian—Suceava—am dat mai multora, în speranța că numai așa se pot sensibiliza forțele pentru eliberarea grupului Ilie Ilașcu. Am rămas consternat când cineva mi-a spus să vând
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
absolut niciodată aceste copii nu se vând, ele se oferă spre aflarea unor tragedii ale neamului nostru românesc. Am rămas consternat și profund îndurerat atunci când am citit în ziarul „ Crai Nou”, din data de 29 aprilie 1999, unde dl. Mihai Vicol, publică un articol, unde redă casata primită de la mine, înregistrată de mine la data de 2 octombrie 1998, cu măicuța Natalia Ilașcu la Taxobeni, dar omite să spună cine este autorul înregistrării, scriind: „într-o foarte recentă deplasare în Republica Moldova
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Ilie Ilașcu”... Domnia sa repetă, ( să spun greșeală?) în ziarul „ România liberă”, din data de sâmbătă 22 mai 1999, pagina „aldine”, unde scrie: „în luna aprilie am înregistrat tragicul bocet al mamei eroului Ilie Ilașcu.....” Caseta a fost prezentată de Mihai Vicol și într-o emisiune la postul TV—ANTENA 1, în 1999, penultima emisiune la acest post a domnului Adrian Păunescu.... Este păcatul domniei sale... Am făcut această subliniere, fiind dator pentru respectarea corectitudinei faptelor așa cum s-au petrecut, față de măicuța Natalia
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
mama lui. Dumnezeu este mare și cred că ne va auzi durerea și ne va ajuta. La mulți ani! Cele bune! Nina Ilașcu” în dimineața zilei de 5 mai 1999, în jurul orelor șase, sunt sunat la telefon de către ziaristul Mihai Vicol de la Suceava, care-mi spune că a reușit să găsească oameni buni și cu bani, care să plătească un drum al măicuței Natalia Ilașcu, să vină pentru a se ruga la mitropolia din Iași, așa cum și-a dorit încă din
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
până la Iași nu a vrut să-mi ia bani pentru drum. știu doar atât despre el, că este din Basarabia și împreună cu cineva a cumpărat o fabrică de mezeluri la Vaslui. în aceeași zi, seara, m-a sunat de la Suceava Vicol. Am spus că mama Natalia a acceptat să vină în țară. I-am spus că are nevoie de bani, mâncare, încălțăminte și, dacă se poate, un televizor. Era de fapt o propunere mai veche, ce mi-o făcuse ziaristul Valentin
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
din Iași, așa cum și-a dorit și în Suceava la propunerea oamenilor de suflet din acele Sf. locuri bucovinene. MĂICUȚA NATALIA îN PELERINAJ Au venit de la Suceava: Doina Boghian, fotoreporterul Vasile Mărănduca, ambii de la ziarul „Crai Nou” din Suceava, Mihai Vicol și șoferul mașinii, Costel Ungurașu. Am plecat spre Taxobeni cu Doina Boghean, Vasile Mărănduca și șoferul Costel Ungurașu, M. Vicol a rămas la Iași. în drum către Taxobeni ziarista Doina Boghian mărturisește: „Da!.. am emoții, am emoții foarte mari. Sunt
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
NATALIA îN PELERINAJ Au venit de la Suceava: Doina Boghian, fotoreporterul Vasile Mărănduca, ambii de la ziarul „Crai Nou” din Suceava, Mihai Vicol și șoferul mașinii, Costel Ungurașu. Am plecat spre Taxobeni cu Doina Boghean, Vasile Mărănduca și șoferul Costel Ungurașu, M. Vicol a rămas la Iași. în drum către Taxobeni ziarista Doina Boghian mărturisește: „Da!.. am emoții, am emoții foarte mari. Sunt pentru prima oară în Basarabia, dar emoțiile cele mai mari sunt datorate întâlnirii cu mama lui Ilie Ilașcu. Speranța mea
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Măicuța Natalia a fost așteptată la Iași, de Rodica șcraba, prof. univ. Corduneanu, Alexandru Suniță, Laurenția Poenaru. A lipsit, deși personal am anunțat presa, nu au așteptat-o nici o televiziune, ziare,etc. în această zi de 10 mai 1999 Mihai Vicol a făcut și el cunoștință cu mama patriotului Ilie Ilașcu. Am mers apoi la primarul Iașului, Constantin Simirad, care i-a promis măicuței Natalia un ajutor de două milioane de lei, bani trimiși ulterior prin Fundația „Mihai Viteazul”. De la Iași, măicuța
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Ilașcu. Am mers apoi la primarul Iașului, Constantin Simirad, care i-a promis măicuței Natalia un ajutor de două milioane de lei, bani trimiși ulterior prin Fundația „Mihai Viteazul”. De la Iași, măicuța Natalia Ilașcu, cu fiica Eugenia, cu Doina Boghian, Mihai Vicol, Vasile Mărănduca și Costel Ungurașu au plecat la Suceava. La 11 mai 1999, dimineața, ne-am întâlnit cu toții și am mers la redacția ziarului „Crai Nou” din Suceava, primiți cu emoție de redactorulșef, Teodorescu, și ceilalți membri ai echipei. Un
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
redactorulșef, Teodorescu, și ceilalți membri ai echipei. Un merit deosebit la realizarea acestui pelerinaj revine sponsorului principal, Mihai Ungurașu, soției sale, și întregului colectiv de ziariști în frunte cu red. șef de la ziarul „Crai Nou”, remarcă făcută și de Mihai Vicol care a mai spus printre altele la această întâlnire: „Mama lui Ilie are nevoie de un televizor și aflând asta domnul redactor-șef, domnul Teodorescu, dăruiește acest televizor mamei Natalia, care înseamnă alungarea singurătății. Eu vreau să vă mulțumesc pentru
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Natalia, care înseamnă alungarea singurătății. Eu vreau să vă mulțumesc pentru absolut tot, pentru generozitatea și marea omenie de care ați dat dovadă.” Stăpânit de mari emoții, am spus și eu câteva cuvinte, spunând: „M-am întâlnit cu dl. M. Vicol la lansarea de carte”Icoană spartă, Basarabia”, a Domnului Nicolae Dabija, la Iași, în 24 martie 1999, și i-am dat la acea dată o copie a casetei cu bocetul măicuței Natalia Ilașcu, înregistrat de către mine la data de 2
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
spartă, Basarabia”, a Domnului Nicolae Dabija, la Iași, în 24 martie 1999, și i-am dat la acea dată o copie a casetei cu bocetul măicuței Natalia Ilașcu, înregistrat de către mine la data de 2 octombrie 1998, la Taxobeni. Mihai Vicol are meritul că a dat spre ascultarea dumneavoastră acea înregistrare făcută de mine să o ascultați, așa ne-am adunat și a fost posibil acest pelerinaj al măicuței Natalia Ilașcu și a ficei sale Eugenia... Eu țin să vă mulțumesc
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
doar o casetă înregistrată de mine la data de 2 octombrie 1998, în vizitele mele anterioare la măicuța Natalia Ilașcu—la Taxobeni Basarabia— și am găsit-o foarte disperată. Caseta înregistrată de mine a ajuns la Suceava prin dl. Mihai Vicol. Oameni de mare suflet au rămas impresionați și au zis că trebuie să facem ceva. Astfel că au luat hotărârea să pună la dispoziție bani și mașină pentru deplasarea măicuței Natalia Ilașcu, la Iași și Suceava.” „și cum a decurs
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
încărcată cu ajutoare, ca să-i conduc la măicuța Natalia Ilașcu, la Taxobeni. Ocazia era binevenită, întrucât aveam și eu de dus coletul primit de la d-na Elvira Opran. Cu această ocazie a reușit să trecut vama de la Sculeni și Mihai Vicol, în ciuda statutului său de persona non grata în Moldova. Așa a ajuns pentru prima dată acasă la măicuța Natalia Ilașcu, la Taxobeni. Am găsit-o pe măicuța Natalia întinsă afară, pe prispa casei. Era galbenă toată. Am rămas înmărmuriți. Imediat
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
aflat curând rezultatul: Natalia Ilașcu nu avea șanse de supraviețuire, întrucât ciroza se afla într-un stadiu foarte avansat. Acasă am ajuns destul de târziu, după ora 21, frânt de oboseală și distrus sufletește. Am primit telefon, de la Suceava, de la Mihai Vicol și Mircea Motrici, am relatat situația, precizând că am anunțat-o și pe Lidia Bobână, de la Radio Chișinău. La puține minute după această convorbire telefonică, Mircea Motrici anunță, la Radio București, de starea gravă a măicuței Natalia Ilașcu și de
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
În cadrul acestei secții funcționează și o bibliotheca pauperum (Schülerlade, Lădița elevilor), cuprinzând cărți didactice din care elevii săraci puteau face împrumuturi pe timp de un an. În anii de dinainte de Primul Război Mondial, profesorii Emanuil Isopescu, Theodor Zub și Mihai Vicol sunt custozii acestor biblioteci, care se îmbogățesc an de an prin donații, achiziție și schimb. Războiul și incendiile repetate afectează grav și bogatele fonduri documentare ale liceului rădăuțean. Cu sprijinul statului, sub conducerea directorului Emanuil Isopescu, biblioteca de aici se
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93273]