1,742 matches
-
printr-o zonă de turbulență maximă, intrăm pe teritoriul unui păcat care probabil face cele mai multe ravagii printre tineri, dar nu numai. Fiecare trece pe aici, de cel puțin de câteva ori în viață. Unii ajungem răniți, alții zdrobiți, puțini sunt victorioși, dar mulți căzuți, chiar omorâți de acest păcat teribil de puternic, de sălbatic, universal: pofta.” „Cele șapte păcate cardinale”, o carte vie și atractivă Având certe calități de povestitor, Cristian Barbosu reușește să capteze atenția și să o mențină de-
SAU DESPRE SUFLETUL OMENESC SI VICISITUDINILE VIETII de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 154 din 03 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349720_a_351049]
-
N-a auzit, așa că am adăugat, tot încet, mai mult pentru mine: Eu una n-o să mai vin niciodată pe-aici! Curios, dar de data asta dialogul s-a legat, mi-a răspuns clar: Treaba dumneavoastră! Am ieșit din librărie victorioasă: în sfîrșit comunicasem! Poate ar fi trebuit să mă întorc să-i spun că, dimpotrivă, era treaba ei? Efortul vocal ar fi fost imens. într-o librărie mare Să vezi ce am pățit eu, mi-a spus un amic căruia
Actualitatea by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15574_a_16899]
-
ca singură îmbrăcăminte un poncho. Cu acest poncho a plecat în exil și în sărăcie a sfârșit. Astăzi, o imensă statuie de bronz ne privește, călare pe un armăsar neînfricat, de la înălțimea celei mai importante piețe din Uruguay. Acest erou victorios, gătit pentru glorie, este identic cu toate statuile tuturor eroilor militari venerați în întreaga lume. El spune că este José Artigas. Traducere din limba spaniolă: David Schwartz
9 SEPTEMBRIE. STATUI (FRAGMENT DIN „FIII ZILELOR” DE EDUARDO GALEANO) () [Corola-website/Science/295988_a_297317]
-
Cea mai importantă contribuție au adus-o tecucenii în timpul Primului Război Mondial. Între anii 1916 - 1917, populația orașului s-a dublat, aici găsindu-și adăpostul conaționalii refugiați din Muntenia si Oltenia aflate sub ocupație străină. Tot de la Tecuci s-a dirijat ofensiva victorioasă de la Mărășești ce avea să conducă la înfrângerea forțelor germane. În anii celui de-al Doilea Război Mondial, militarii unităților din Tecuci s-au jertfit pentru eliberarea Basarabiei și a Transilvaniei. Într-un asemenea mediu, descinde la Tecuci dr. Grigore
Tecuci () [Corola-website/Science/296974_a_298303]
-
numit ban, a recucerit cetatea și regiunea. Cavalerii ioaniți, a căror îndatorire era să apere regiunea și cetatea, părăsiseră cetatea fie în timpul atacului bulgar, fie mai înainte. În 1268, banul Alexandru, împreună cu garnizoana cetății, a participat la mai multe bătălii victorioase împotriva bulgarilor și bizantinilor. Cetatea Severinului are o istorie particulară în raport cu alte cetăți din spațiul carpatic. Rolul și importanța sa au fost preponderent militare, comerțul aducător de bunăstare fiind dificil din cauza poziției geografice și a faptului că au stăpânit-o
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
de Pavel Chinezu care eliberează cetatea din mâinile turcilor. În 1501 Banul Petru Măcicaș ajutat de un alt viitor Ban de Severin, Iacob de Gârlești (Gârliște) aflând că turcii se pregătesc să atace Muntenia, trec Dunărea într-o campanie militară victorioasă ce străbate zona Cladovei, Vidinului și Nicopolului. În 1506, Banul Iacob de Gârliște participă cu garnizoana severineană la înăbușirea răscoalei secuilor la Toplița Lutița. În anul 1519, Ludovic al II-lea Iagelon (1516-1526), prin mijlocirea Banului de Severin, Barnabas Bélai
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
La Severin, efectele sale se fac simțite încă din primele zile. La 30 august 1914, ziarul elvețian "La Liberté" din Fribourg, consemna ciocnirile violente dintre internaționaliștii socialiști severineni împotriva războiului și naționaliștii severineni favorabili războiului, confruntări din care vor ieși victorioși membrii Internaționalei socialiste. Numai la Șantierul naval, în 1906, erau înscriși 500 de membrii ai mișcării socialiste. În august 1915 ajunge în Turnu Severin, trecând clandestin granița, generalul rus Laur Gheorghievici Kornilov, evadat dintr-un lagăr de prizonieri austro-ungar. În
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
asupra trupelor austriece. Monumentul este un monolit în formă de columnă pătrată, de 3 metri înălțime, cu o pălărie piramidală de piatră așezată pe vârf. Pe pereții monumentului sunt gravate în limbă română veche, cu litere chirilice, faptele campaniilor sale victorioase. Autonomia Ocolului Câmpulung rezultă din privilegiul locuitorilor din acea vreme de a-și ierna fără plată oile pe moșiile mănăstirești și boierești, din scutirile vamale pentru comerț (de exemplu taxa vinăritului), din scutirile de a da cai de olac și
Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/297008_a_298337]
-
Înaltei Porți, atacând cetățile turcești de pe ambele părți ale Dunării (Giurgiu, Hârșova, Silistra ș.a.). Urmează o serie de victorii împotriva tătarilor și turcilor (la Putineiu și pe locul numit „"Padina" "Șerpătești"” de lângă satul Stănești) culminată cu incendierea Rusciucului. După modelul victorios al lui Mihai, Aron Vodă pornește o campanie similară. Datorită recunoașterii ca suzeran a lui Sigismund Bathory de către Aron Vodă și succesorul său, Răzvan Ștefan, Mihai trimite o delegație de boieri la Alba Iulia pentru a reglementa diplomatic relațiile munteano-transilvănene
Mihai Viteazul () [Corola-website/Science/296804_a_298133]
-
Pierre-François-Léonard Fontaine, aceștia construind aripa de pe strada Rivoli. Aceștia vor construi în 1808 și un mic arc de triumf numit Arcul de Triumf Carrousel, care va fi decorat de către Dominique-Vivant Denon cu basoreliefuri și cu statuete ce slăvesc gloria armatelor victorioase. Deasupra era plasată o statuie antică din bronz reprezentând cai, ce aparținuse bazilicii San Marco din Veneția, și care va fi înapoiată acesteia în 1815. Sub domnia lui Napoleon al III-lea Luvrul a suferit mai multe modificări, în principal
Muzeul Luvru () [Corola-website/Science/296810_a_298139]
-
Poporului) și Johann Koplenig (Partidul Comunist Austriac) au declarat secesiunea Austriei față de al Treilea Reich prin Declarația de Independență de la 27 aprilie 1945 și au înființat un guvern provizoriu la Viena, în frunte cu cancelarul Renner, având aprobarea Armatei Roșii victorioase și susținerea lui Iosif Stalin. (data este oficial denumită ziua de naștere a celei de a doua republici.) La sfârșitul lui aprilie, mare parte din vestul și sudul Austriei erau însă încă sub control nazist. La 1 mai 1945, constituția
Austria () [Corola-website/Science/296788_a_298117]
-
de circa 50 de cm și se înalța la 8 metri. Capetele reptilelor erau despărțite larg în partea terminală a coloanei și purtau un trepied de aur care susținea un vas tot de aur. Numele celor 31 de cetăți grecești victorioase în bătăliile de la Salamina și Plateea s-au găsit gravate, în 1855, în partea de jos a coloanei, într-o celebră inscripție. Trepiedul de aur, împreună cu vasul de deasupra, au fost luate de conducerea Phocidei, care își revendica dreptul asupra
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
multe lupte crâncene înving toate detașamentele militare turcești pătrunse pe valea Bârzavei și până la Terova și reușesc astfel să mântuie avuția lor, dar și uzinele de la Reșița de curând construite. Pentru ca să învingă însă în asemenea lupte o armată regulată și victorioasă cum era a turcilor, fără organizare prealabilă, fără conducători pregătiți, trebuie să fi avut această populație în trecutul său, nenumărate asemenea fapte de vitejie”, ne spune Coriolan Cocora în Cartea Cărășană, ed. Gazetei Reșița din anul 1938; - în anul 1862
Cuptoare (Reșița), Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301079_a_302408]
-
RDG, și valul continuu de emigranți au condus la formarea unei uniuni economice, monetare și sociale între cele două state pe 1 iulie 1990. Fiziunea reală dintre RFG și RDG într-o Germanie unică s-a realizat prin acordul puterilor victorioase în al doilea război mondial. A fost începută negocierea Acordului Doi plus Patru între ambele guverne și miniștrii de externe ale forțelor aliate. La 45 de ani de la sfârșitul războiului, reunificarea a fost proclamată la 3 octombrie 1990. Grupurile est-germane
Istoria Germaniei () [Corola-website/Science/300128_a_301457]
-
cruciadei. Pe timpul desfășurării răscoalei s-au mai afirmat ca puternici adversari ai răsculaților voievodul transilvan Ioan Zapolya, episcopul romano-catolic al Transilvaniei Várday Ferenc și un jurist Werbőczy István. Armatele țărănești aflate sub conducerea lui Gheorghe Doja au fost la început victorioase la Cenad și Nădlac, unde răsculații l-au prins pe episcopul Csáki și l-au ucis. Șpanul Bathory a reușit să fugă și să-l cheme în ajutor pe voievodul Ioan Zapolya al Transilvaniei. A urmat atacul nereușit de la 15
Gheorghe Doja () [Corola-website/Science/301548_a_302877]
-
mod barbar și executat prin așezare pe un „tron” înroșit în foc (20 iulie 1514). Un rol important în ultima fază a răscoalei l-a jucat și intervenția armatei regale ungare contra țăranilor. Totuși, deși nobilimea a reușit să iasă victorioasă în conflictul cu țăranii din anul 1514, Ungaria a fost mult slăbită de răscoală și va trebui să suporte în 1526 înfrângerea zdrobitoare de la Mohacs în fața turcilor, după care va urma o perioadă de 160 de ani de stăpânire turcească
Gheorghe Doja () [Corola-website/Science/301548_a_302877]
-
fost învinși șî pedepsiți fără milă. Pugaciov a fost luat prizonier și mai apoi executat în Piața Roșie, dar amenințarea revoltelor a continuat tot timpul domniei Ecaterinei. Chiar în timpul desfășurării răscoalei lui Pugaciov, Ecaterina a reușit să poarte un război victorios împotriva Imperiului Otoman și a cucerit teritoriile din nordul Mării Negre. Apoi, în înțelegere cu Prusia și Imperiul Austriac, a ocupat jumate din Uniunea statală polono-lituaniană în timpul celor trei împărțiri ale Poloniei. La moartea împărătesei în 1796, politica expansionistă a Ecaterinei
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
kilometri de granițele sovietice, Armata Roșie a invadat Plonia de răsărit populată de etnici ucrainieni și belaruși. Sovieticii au atacat mai târziu Finlanda, într-o agrsiune ce avea să fie cunoscută ca Războiul de iarnă (1939 - 1940). Sovieticii au fost victorioși, au câștigat istmul Karelia, dar și-au demonstrat slăbiciunile armatei devastate de epurările staliniste. În ciuda eforturilor lui Stalin de a se ține departe de conflictul european, Germania a atacat URSS-ul pe 22 iunie 1941. Până în noiembrie, Germania ocupase toată
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
Dar în poeziile Ahmatovei, aceste griji se contopeau cu o dârzenie, cu un simț al datoriei. Boris Pasternak scria: Chiar bucuria victoriei este atenuată de jalea provocată de dispariția atâtor persoane dragi. Descrierea Annei Ahmatova nu este cea a armatei victorioase defilând prin Piața Roșie, ci cea a văduvelor care plâng pe mormintele celor căzuți. Din momentul începerii conflictelor până în momentul victoriei, dragostea pentru pământul țării este o dragoste tragică. Ahmatova a fost foarte legată de Sankt Petersburg. Încă din poeziile
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
a unor tablouri cu tematică religioasă. Bună parte a anului 1635 o dedică realizării tabloului intitulat ""Predarea Bredei"". Tabloul reprezintă momentul în care Justin Nassau, guvernatorul orașului olandez Breda, predă cheile orașului său generalului Ambrogio Spinola, comandant al oștilor spaniole victorioase. Scena, care avea menirea să prezinte idealul spaniol de noblețe cavalerească față de adversarul învins, este realizată veridic în lumina naturală a zilei, scoțând în evidență tonurile verzi și albastre specifice peisajului olandez. Tabloul este realizat pentru decorarea marelui salon al
Diego Velázquez () [Corola-website/Science/298567_a_299896]
-
să se retragă din China. Timur Lenk, originar din vestul ulusului lui Chagatai, a stabilit o baza de putere în Pakistanul vestic. A avut ca proiect unificarea teritoriilor mongole sub autoritatea să. În 1388 ocupă Persia. În 1391-1395 duce campanii victorioase împotriva Hoardei de Aur. În 1399 ocupă Delhi temporar. În 1400-1403, se întoarce în vest și duce campanii în Orientul Apropiat, ocupând Siria și Bagdadul până în 1401. În 1402 învinge otomanii în Bătălia de la Ankara și îl ia prizonier pe
Imperiul Mongol () [Corola-website/Science/298572_a_299901]
-
giubernia Kielce, dar Piłsudski a găsit o populație mai puțin favorabilă acțiunilor sale decât se aștepta. Curând după aceea, el a înființat oficial , luând personal comanda a acestora, pe care avea să o conducă la succese în mai multe bătălii victorioase. De asemenea, el a informat în secret guvernul britanic în toamna anului 1914 că Legiunile sale nu se vor lupta cu Franța sau cu Marea Britanie, ci doar cu Rusia. Piłsudski a decretat că personalul Legiunilor să folosească apelativul de „cetățean
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
nou pentru să fie recunoscut public ca un erou național al Poloniei. La a șaizecea comemorare a moții sale, la 12 mai 1995, "Sejmul "Poloniei a adoptat o rezoluție: „ va rămâne în memoria națiunii noastre fondatorul independenței ei și conducătorul victorios care a evitat un atac străin care amenința întreaga Europă și civilizație. a slujit bine țara și a intrat în istoria ei pentru totdeauna.” În timp ce unele dintre mișcările politice ale lui Piłsudski rămân controversate, în special lovitura de stat din
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
abandoneze tabăra de antrenament pentru a scăpa de încercuirea armatei boliviene și se ia hotărârea de a coopta membri din grupul de sprijin urban: Tania, francezul Régis Debray și argentinianul Ciro Bustos. La 23 aprilie forțele lui Che Guevara ies victorioase din primele ciocniri cu armata boliviană, mai puțin experimentată în războiul montan. Grupul pierde, însă, contactul cu Havana, cele 2 transmițătoare pe care le aveau defectându-se (unii istorici vorbesc chiar de sabotaj), iar unica legătură cu exteriorul rămâne un
Che Guevara () [Corola-website/Science/298620_a_299949]
-
științele exacte cât și în științele umaniste, a fost plasată de la început sub stricta supraveghere a partidului comunist, alături de artă, literatură, învățământ și alte domenii ale culturii umane. Asupra tuturor acestora s-au făcut presiuni pentru a servi interesele proletariatului victorios. Toate cercetările s-au bazat pe baza filozofică a materialismului dialectic. Toate științele umaniste și cele sociale erau verificate mai înainte dacă sunt în strictă concordanță cu materialismul dialectic. În câteva cazuri, consecințele influențelor ideologice au fost catastrofale. Deși reprimarea
Cercetarea științifică reprimată în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/299552_a_300881]