1,522 matches
-
dezorientat, își cere scuze și pleacă, hoinărind toată noaptea pe străzile din port. Studenții o însoțesc a doua zi pe Nina la București. Odată cu ei pleacă și cei doi detectivi. În timpul călătoriei cu trenul, Mihai îi aude pe cei doi violoniști cântând o melodie, iar Nina îi atrage atenția că este vorba de „cântecul obligatoriu”. Cântărețul învață cântecul pe de rost, fără a avea partitura. Ajunși la București, studenții cântă „cântecul obligatoriu”, dirijați de Mihai, iar juriul decide în unanimitate să
Cîntecele mării () [Corola-website/Science/328359_a_329688]
-
(n. 10 august, 1933, Târgu Cărbunești, Gorj - d. 2 mai, 2010, Târgu Cărbunești, Gorj) a fost un lăutar și violonist cunoscut din Gorj. S-a născut la 10 august, în anul 1933 în Târgu Cărbunești. Începe să cânte la vioară de la vârsta de 8 ani, împreună cu tatălui său, Dumitru Pițigoi. Tatăl său cânta cu vioara și mama sa cu chitara
Constantin Pițigoi () [Corola-website/Science/327554_a_328883]
-
este un saxofonist, clarinetist și flautist israelian-român, evreu născut în Transilvania. Interpretează un repertoriu variat de jazz, dar și de muzică ușoară, clasică, klezmer, muzică de scena și de film. s-a născut la Satu Mare in 1947 ca fiu al violonistului Andrei Wertheimer (născut și el la Satu Mare în 1927) și a copilărit la Timișoara, unde tatăl său s-a numărat printre pionierii muzicii jazz locale și a fost dirijor la Operă. Începând de la vârsta de 5 ani el a învățat
Peter Wertheimer () [Corola-website/Science/327328_a_328657]
-
la mănăstirea dominicană din Breslau, Școala Sf. Matei, și la Colegiul iezuit local, însă a ales domeniul muzical. Între 1832-1837, el va compune 19 piese religioase pentru Catedrala din Breslau. După ce și-a completat studiile în Breslau și a fost violonist la Brünn, a devenit al doilea "Kapellmeister" la Opera Germană din Lemberg în 1792. Acolo, în 1796, s-a căsătorit cu Klara Abt, care a murit însă un an mai târziu. În 1799, împreună cu Wojciech Bogusławski, a mers în noua
Józef Elsner () [Corola-website/Science/330742_a_332071]
-
din Valencia și prim-dirijorul Festivalului Maggio Musicale din Florența. Mehta posedă cetățenia indiană și nord-americană. s-a născut într-o familie parși bine situată din Mumbai,India, ca fiu al lui Mehli Mehta și Tehmina Mehta. Tatăl a fost violonist și dirijorul fondator al Orchestrei Simfonice din Mumbai, pe atunci Bombay. Zubin Mehta a invatat în copilărie la Scoala St. Mary și la Colegiul St. Xavier din Mumbai. Din anii de școală el a învățat să cânte la pian cu
Zubin Mehta () [Corola-website/Science/330857_a_332186]
-
Bulldog din 1976 cu toboșarul Bill Bruford și claviaturistul Rick Wakeman. Wakeman a părăsit acest proiect la recomandarea conducerii, conform lui Bill Bruford. În 1977 Bruford și Wakeman s-au reîntâlnit în U.K. împreună cu chitaristul Allan Holdsworth și claviaturistul/violonistul Eddie Jobson. Albumul omonim a fost lansat în 1978 dar în 1980 formația s-a destrămat după o schimbare de componență și două albume lansate. Atunci s-a propus un nou proiect de supergrup cu Wetton, Wakeman, toboșarul Carl Palmer
Asia (formație) () [Corola-website/Science/330863_a_332192]
-
la Conservatorul del Liceu. Paralel, a dat concerte în saloanele din Barcelona, o vreme împreună cu orchestra Escalas. Apoi a fost angajat ca violoncelist în Orchestra Teatrului Grand du Liceu. În 1897 l-a cunoscut la Barcelona pe Camille Saint-Saëns. Împreună cu violoniștii Mathieu Circkboom și Josep Rocabruna și cu violistul Rafael Gálvez, Casals a întemeiat cvartetul Crickboom. Cu Granados și cu Mathieu Crickboom a făcut apoi un turneu prin Spania. Regina Maria Cristina i-a dăruit cu această ocazie un safir albastru
Pablo Casals () [Corola-website/Science/330865_a_332194]
-
prietenului Enrico Granados, dispărut în împrejurari tragice. În anul 1919, întors la Barcelona, Pablo Casals a avut inițiativa de a înființa o orchestră ce i-a purtat numele. L-au ajutat în acest proiect fratele său Enric Casals, ca prim violonist, și Enric Ainaud i Sánchez, ca prim violonist adjunct. În 1920 împreună cu încă un număr de muzicieni cunoscuți a înființat așa numita "École Normale de Musique" din Paris. La 13 octombrie în acelaș an el a apărut în primul concert
Pablo Casals () [Corola-website/Science/330865_a_332194]
-
anul 1919, întors la Barcelona, Pablo Casals a avut inițiativa de a înființa o orchestră ce i-a purtat numele. L-au ajutat în acest proiect fratele său Enric Casals, ca prim violonist, și Enric Ainaud i Sánchez, ca prim violonist adjunct. În 1920 împreună cu încă un număr de muzicieni cunoscuți a înființat așa numita "École Normale de Musique" din Paris. La 13 octombrie în acelaș an el a apărut în primul concert al Orchestrei Casals la Palatul Muzicii Catalane, iar
Pablo Casals () [Corola-website/Science/330865_a_332194]
-
1710, precum și un violoncel Tononi de prin 1730. O strânsă relație de prietenie s-a format între Pablo Casals și George Enescu, parteneri pe scenele europene, prietenie bazată pe, cum spunea violoncelistul, „simpatie și o compatibilitate incredibilă”. El spunea despre violonistul și compozitorul român că este „unul dintre cei mai geniali compozitori ai epocii muzicale moderne”. În anii 1960 Casals a predat în cadrul unor master classes în întreaga lume, de pildă la Gstaad, Zermatt, în Toscana, la Berkeley, la Marlboro, Vermont
Pablo Casals () [Corola-website/Science/330865_a_332194]
-
mutase la Dębica de la Breslau la mijlocul secolului al XX-lea. O bunica din partea tatălui, Eugenia Szylkiewicz. era de origine armeana. avea o soră (Barbara), și doi frați mai mari - Janusz, student la drept și la medicină, si Tadeusz care era violonist și pianist. La izbucnirea celui de al Doilea Război Mondial familia Penderecki trebui să evacueze casă pentru a face loc Ministerului Alimentației care avea nevoie de un nou sediu. Ulterior familia se mută într-o casă de unde fuseseră izgoniți unii
Krzysztof Penderecki () [Corola-website/Science/330890_a_332219]
-
(n. 3 aprilie 1889, București — d. 28 martie 1949, București) a fost un violonist virtuoz și compozitor român de origine romă, care s-a impus printr-o manieră deosebită de interpretare a vechilor piese muzicale din repertoriul lăutăresc, prin sobrietatea stilului său individual și prin tehnica instrumentală excepțională. Este cunoscut în toată lumea mai ales
Grigoraș Dinicu () [Corola-website/Science/330041_a_331370]
-
piese muzicale din repertoriul lăutăresc, prin sobrietatea stilului său individual și prin tehnica instrumentală excepțională. Este cunoscut în toată lumea mai ales pentru compoziția sa din 1906, "Hora staccato". Alte compoziții cunoscute ale sale sunt: "Hora mărțișorului", "Ceasornicul" și "Căruța poștei". Violonistul Jascha Heifetz afirma despre Dinicu că este cel mai bun violonist pe care l-a ascultat vreodată. s-a născut la 3 aprilie 1889 în cartierul „Scaune” al lăutarilor bucureșteni, într-o modestă casă pe strada Sfinților, și a trăit
Grigoraș Dinicu () [Corola-website/Science/330041_a_331370]
-
prin tehnica instrumentală excepțională. Este cunoscut în toată lumea mai ales pentru compoziția sa din 1906, "Hora staccato". Alte compoziții cunoscute ale sale sunt: "Hora mărțișorului", "Ceasornicul" și "Căruța poștei". Violonistul Jascha Heifetz afirma despre Dinicu că este cel mai bun violonist pe care l-a ascultat vreodată. s-a născut la 3 aprilie 1889 în cartierul „Scaune” al lăutarilor bucureșteni, într-o modestă casă pe strada Sfinților, și a trăit de mic copil în atmosfera muzicii populare. Tatăl său, Ionică Dinu
Grigoraș Dinicu () [Corola-website/Science/330041_a_331370]
-
Dacă eu sunt prințul lăutarilor, românul ăsta pare să fie un adevărat rege al lor". Anii de după primul război conduc la consacrarea mondială a lui Grigoraș Dinicu, când acesta primește un angajament la "Green Park Hotel" din Londra, la recomandarea violonistului Mischa Elman. O mare firmă luminoasă pe care scria "Grigoras Dinicu, king of the gypsy players and his band" anunța melodiile ce urmau să fie prezentate publicului englez. De la Londra, Dinicu va pleca la Monte Carlo unde, în vestitul "Empire
Grigoraș Dinicu () [Corola-website/Science/330041_a_331370]
-
cu Fritz Kreisler, ale cărui compoziții pentru vioară figurau în repertoriul său. Urmează lunile petrecute la Paris cu un contract la "Ambassadeur", cel mai mare restaurant parizian, unde „Ciocârlia” fascinează un public cosmopolit. Aici se întâlnește cu vestitul muzician și violonist Jascha Heifetz, care îi cere permisiunea să transcrie „Hora staccato” ca piesă de concert, pe care o va executa pentru prima dată în această formă cu mult succes într-un concert dat la Viena în 1932. De atunci, „Hora staccato
Grigoraș Dinicu () [Corola-website/Science/330041_a_331370]
-
de veac de activitate pe scenele de concert, în anul 1935, Dinicu urcă din nou pe podiumul Ateneului Român, unde, sub bagheta dirijorului George Georgescu, interpretează ca solist Concertul în sol minor de Max Bruch și, împreună cu Alexandru Teodorescu, prim-violonist al Filarmonicii, dublul Concert în re minor de Johann Sebastian Bach. În februarie 1936, sub bagheta lui Ionel Perlea, va interpreta Concertul în re minor pentru vioară și orchestră de Henry Wieniawski. În anul 1937, Dinicu este invitat să cânte
Grigoraș Dinicu () [Corola-website/Science/330041_a_331370]
-
concert-maestru al orchestrei simfonice „Pro Arte”, un ansmblu de 80 de instrumentiști sub conducerea dirijorului George Cocea. În 1939, această formație îl sărbătorește pe Grigoraș Dinicu printr-un concert festiv cu prilejul împlinirii vârstei de 50 de ani. Cu această ocazie, violonistul a interpretat Concertul în mi major de Johann Sebastian Bach și pe cel în re major de Ludwig van Beethoven. La Expoziția Mondială din New York, în 1939, taraful lui Dinicu este însoțit de Maria Tănase. Vreme de patru luni cântă
Grigoraș Dinicu () [Corola-website/Science/330041_a_331370]
-
Violonistul francez s-a născut în Montreuil, Franța în 1986 și a studiat vioară clasică la Conservatorul din Paris. În particular a luat lecții de improvizație în jazz de la violonistul român Florin Niculescu. În 2007 a obținut premiul „Trophées du Sunside
Scott Tixier () [Corola-website/Science/330257_a_331586]
-
Violonistul francez s-a născut în Montreuil, Franța în 1986 și a studiat vioară clasică la Conservatorul din Paris. În particular a luat lecții de improvizație în jazz de la violonistul român Florin Niculescu. În 2007 a obținut premiul „Trophées du Sunside”, la Paris. Este unul dintre cele mai importante premii care se acordă tinerilor muzicieni de jazz francezi. Din 2008 se mută în New York , unde cântă în mai multe formații
Scott Tixier () [Corola-website/Science/330257_a_331586]
-
pioasă. Cele 13 tragedii lirice finalizate ale sale sunt bazate pe librete ce se axează pe conflictele dintre public și viața personală a monarhului. Arcangelo Corelli a fost influent pentru realizările sale în celălalt domeniu al tehnicii muzicale - acela de violonist care a organizat tehnica și pedagogia viorii - dar și în muzica instrumentală, în special pentru contribuția sa în dezvoltarea genului concerto grosso. În vreme ce Lully era interpretat doar la curte, Corelli a devenit primul compozitor care să aibă muzica publicată și
Barocul în muzică () [Corola-website/Science/330258_a_331587]
-
(n. 2 iulie 1919, Drobeta Turnu Severin - d. 12 aprilie 1986, București) a fost un cunoscut dirijor și violonist român de café-concert și muzică populară. Este fratele mai mic al violonistului Victor Predescu. S-a născut la data de 12 aprilie 1919 într-o familie de lăutari vestiți în zonă, tatăl său Nicolae Predescu fiind violonist și șef de
Nicușor Predescu () [Corola-website/Science/330332_a_331661]
-
(n. 2 iulie 1919, Drobeta Turnu Severin - d. 12 aprilie 1986, București) a fost un cunoscut dirijor și violonist român de café-concert și muzică populară. Este fratele mai mic al violonistului Victor Predescu. S-a născut la data de 12 aprilie 1919 într-o familie de lăutari vestiți în zonă, tatăl său Nicolae Predescu fiind violonist și șef de orchestră. Primește de timpuriu îndrumarea în studiul viorii din partea tatălui, fiind apoi
Nicușor Predescu () [Corola-website/Science/330332_a_331661]
-
cunoscut dirijor și violonist român de café-concert și muzică populară. Este fratele mai mic al violonistului Victor Predescu. S-a născut la data de 12 aprilie 1919 într-o familie de lăutari vestiți în zonă, tatăl său Nicolae Predescu fiind violonist și șef de orchestră. Primește de timpuriu îndrumarea în studiul viorii din partea tatălui, fiind apoi preluat și de fratele mai mare, Victor Predescu. Studiile muzicale le face la Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică din București sub îndrumarea violonistului George
Nicușor Predescu () [Corola-website/Science/330332_a_331661]
-
fiind violonist și șef de orchestră. Primește de timpuriu îndrumarea în studiul viorii din partea tatălui, fiind apoi preluat și de fratele mai mare, Victor Predescu. Studiile muzicale le face la Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică din București sub îndrumarea violonistului George Enacovici. În 1935, fiind atras de compoziție, debutează cu două piese de muzică ușoară: „Dragoste, ce ai cu mine?” și „Ai distrus inima mea”. În perioada 1935-1945, după cântă în diverse restaurante din București, precum „Neptun”, își alătură o
Nicușor Predescu () [Corola-website/Science/330332_a_331661]