2,884 matches
-
pur-personală-ar fi posibilă,Prostia inocentă și scuzabilă,Dar și de neiertat, intolerabilă, Prostia mai modernă, nou creată,Dar și pe-aceea astăzi demodată,Prostia parcă lung ... XIV. VISCOL..., de Gheorghița Durlan, publicat în Ediția nr. 1829 din 03 ianuarie 2016. VISCOL... Din cuib aș vrea să părăsesc căldura, Să-ngheț odată cu natura, Să-mi simt suflarea transformată-n ger Și ochii să-mi devină stele-n cer... Să fiu copacul îmbrăcat în gheață, Să simt cum viscolul îmi suflă-n față
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
din 03 ianuarie 2016. VISCOL... Din cuib aș vrea să părăsesc căldura, Să-ngheț odată cu natura, Să-mi simt suflarea transformată-n ger Și ochii să-mi devină stele-n cer... Să fiu copacul îmbrăcat în gheață, Să simt cum viscolul îmi suflă-n față, Să fiu un drum înzăpezit în câmp Și-un călător surprins de timp... Să fiu zăpada aspru spulberată Și floarea gheții pe un geam pictată, Să fiu eu șuierul hai-hui prin crengi Și urma ștearsă-a
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
frigul crunt, lacrima să-mi devină sloi, Să mă-ncălzesc privind la voi.. Și-apoi...,dintr-o suflare, pe-o aripă de gând, Să mă ridic în slavă, privind către Pământ, Ca spre un fulg de nea, ... Citește mai mult VISCOL...Din cuib aș vrea să părăsesc căldura,Să-ngheț odată cu natura,Să-mi simt suflarea transformată-n gerși ochii să-mi devină stele-n cer...Să fiu copacul îmbrăcat în gheață,Să simt cum viscolul îmi suflă-n față,Să
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
de nea, ... Citește mai mult VISCOL...Din cuib aș vrea să părăsesc căldura,Să-ngheț odată cu natura,Să-mi simt suflarea transformată-n gerși ochii să-mi devină stele-n cer...Să fiu copacul îmbrăcat în gheață,Să simt cum viscolul îmi suflă-n față,Să fiu un drum înzăpezit în câmpși-un călător surprins de timp...Să fiu zăpada aspru spulberatăși floarea gheții pe un geam pictată,Să fiu eu șuierul hai-hui prin crengiși urma ștearsă-a căprioarei pe poteci...Să
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > IARNĂ SENSIBILĂ (!) Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Iarna asta-i minunată! Toată țara-i ninsă bine, Populația-i bogată Și-ncălțată cu botine. Viscolul din prima dată S-a oprit sus pe coline, Căci tot omu-i cu lopată Și la plug trag cabaline. Nu-i vreo cale înfundată Nici pe-asfalt și nici pe șine, Dar nici casă-amenințată De nămeții din rovine! Zăpada e
IARNĂ SENSIBILĂ (!) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371695_a_373024]
-
strânsă toată Și se circulă prea bine, Gheața este măturată Și străluce sub patine. Viața nu-i amenințată De vreun țurțur ce se ține Chiar de streașina plecată Sub mari sloiuri cristaline. Dar, din minte-ntunecată, Un alt val de viscol vine Să asmută grup și gloată Cu denunțuri libertine. Așa pune iarna, iată, Alt blazon pe la vitrine, Chiar la treapta cea înaltă, Care prin șantaj se ține! Neaua strigă îmbufnată, Înecându-se-n suspine: N-am să vin și altădată
IARNĂ SENSIBILĂ (!) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371695_a_373024]
-
se sting aproape în vitregii hibernale, după ce s-au copt și răscopt în fierbintele iulie, după ce au tânjit să poată strânge roada până să plece cocorul, ca s-adăpostească trunchi de foc și pară, pentru a lupta iarăși cu hainul viscol și a renaște printre aișori când pleacă Baba Dochia spre munte. Și-așa tot înving vremelnicia... Locul și oamenii rezistă, căci multe aduceri-aminte le zvâcnesc tâmpla și le-nmoaie sufletul trăitorilor de aici, bucurându-i că și ei au ivit
DARUL NATALIEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371705_a_373034]
-
de a cere iar, Clipe liniștite și pline cu har, Bucurii mărunte să-mi colinde ceasul Într-o rugăciune să-Ți aud și glasul. Iartă-mi îndrăzneala de a cere pace M-am închis în mine ca-ntr-o carapace, Viscole haine dau cu bici de iarnă, Peste lumea toată neaua vreau să cearnă. Iartă-mi îndrăzneala de a spune Da Vreau să stau de veghe în lumina Ta, Vremi de tulburare răul îl răscolesc Simplu și curat vreau să mai
IARTĂ-MI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371751_a_373080]
-
niciunele, vor mânca amândoi chiar și numai o bucată de mămăligă cu o ceapă sărată, numai să fie împreună, doar ei și pruncii lor, la adăpost de urgia părinților lui. De dimineață venise în vizită mama ei, luptându-se cu viscolul și ninsoarea, căci auzise de durerile îngrijorătoare ce o apucau adesea, de la o săteancă ce se ocupa de curățenia bisericii. Petrecură împreună ziua, Maria pregătind masa de seară din fasolea ce i-o dăruise mama ei împreună cu o pâine dolofană
SUB SEMNUL LUPULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2178 din 17 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375652_a_376981]
-
floare care-ar vrea să mai crească ...gabrielaenerusu... XXXI. ÎN TĂCEREA ALBĂ A IERNII..., de Gabriela Rusu, publicat în Ediția nr. 2163 din 02 decembrie 2016. În tăcerea albă a iernii... Am așteptat iarnă Ca să-ți aduc aminte Cum adie viscolul... Peste noianele zăpezii. Și am tăcut , ascultând Murmurul timpului împrăștiat Peste întinsele orizonturi... Când m-am pierdut cautandu-te pe tine. Pastreaza-ma în tine când în jur e soare, Chiar dacă sufletul ți-e înghețat Și adu-ti aminte cum
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375593_a_376922]
-
în jur e soare, Chiar dacă sufletul ți-e înghețat Și adu-ti aminte cum se-oglindeste... Chipul meu în tăcerea albă a iernii. gabrielaenerusu ... Citește mai mult În tăcerea albă a iernii...Am așteptat iarnaCa să-ți aduc aminteCum adie viscolul...Peste noianele zapezii.Si am tăcut , ascultandMurmurul timpului imprastiatPeste întinsele orizonturi...Când m-am pierdut cautandu-te pe tine.Pastreaza-ma în tine când în jur e soare,Chiar dacă sufletul ți-e inghetatSi adu-ti aminte cum se-oglindeste...Chipul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375593_a_376922]
-
din 13 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Eu - Tu... Voi mângâia păduri, curgând domol spre tine, Eu - râu cu ape limpezi. Vei inunda câmpii, curgând șuvoi spre mine, Tu - râu cu ape repezi... Voi înnodă eșarfe, plutind către zenit, Eu - viscolul de iarnă. Vei dezlega tulpini, plutind necontenit Tu - vânt de primăvară... Voi răvăși toți norii, pășind pe curcubeu, Eu - ploaie ce oftează. Vei aduna senin, pășind pe-al clipei decolteu Tu - ploaie ce dansează... Voi împleti izvoare, dansând pe colț
TU... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375746_a_377075]
-
februarie 2017 Toate Articolele Autorului Aștept să curgă norii, rostogolind ploi calde, Să cadă stele-n noapte, îndeplinind dorințe. Să fie zboruri line, plutiri peste cascade, Cuvinte regăsite prin vechi făgăduințe.. Aștept să ningă iar cu floare de salcâm Și viscolul de flori să-mbrățișeze zarea, Să cadă mantie de flori pe caldarâm Și-n ochii doritori să picure încântarea. Aștept să cânte vântul vesel printre crengi Iar glasul lui să treacă peste creste Să se întoarcă-acasă, în stol, cocori pribegi
AŞTEPT de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375769_a_377098]
-
croiești printre-ai durerii stâlpi. Nu te-ntrista când călci pe pietre colțuroase, Tu uită-te la florile din câmp! Să nu renunți nicicând pe cai anevoioase, Chiar de îți pare greu al vieții anotimp.. Să nu te înspăimânte nici viscol, nici furtună.. Privește cu uimire culori din curcubeu! În drumul tău spre soare, cununi de flori adună Și razele de luna să-ți fie al nopților trofeu. Nu te uita-n amurgul vieții la mâinile trudite, Privirea să iți fie
INDEMN de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375762_a_377091]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > VISCOL ANCESTRAL Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 1459 din 29 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Amurguri cuprinse de febră, ard - pe fruntea-mi de vremuri albită. Surâsul unei clipe mai pâlpâie sub pleoapă. Sunt amintiri ce-n flăcări tăinuite
VISCOL ANCESTRAL de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379243_a_380572]
-
1459 din 29 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Amurguri cuprinse de febră, ard - pe fruntea-mi de vremuri albită. Surâsul unei clipe mai pâlpâie sub pleoapă. Sunt amintiri ce-n flăcări tăinuite se destramă... * Și-mi pare... c-aud temutul „viscol ancestral“ , șoptind ceva... cu glasu-i nins - și mă cuprinde-o albă teamă! Nu! A fost doar o pală de gând cuprinsă de febră, de zbucium, de plâns... * Amurgul, răsfrânt pe fruntea-mi ca de ceară, mă leagănă-n veșmântu-i trandafiriu
VISCOL ANCESTRAL de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379243_a_380572]
-
ca de ceară, mă leagănă-n veșmântu-i trandafiriu de „seară“ . Îmbrățișați vom adormi curând... * O, frunte! Noian de gânduri ninse! În liniștea odăii, îngenuncheate, clipele suspină, în fața candelei aprinse! Și-o rugăciune, pare-se... cu ochii plânși, îngână... Referință Bibliografică: Viscol ancestral / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1459, Anul IV, 29 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Valentina Becart : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
VISCOL ANCESTRAL de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379243_a_380572]
-
Articolele Autorului Prin ochii copilului, fulg în devenire... Privirea adâncă a copilului aducea lumina, nu întreba nimic, din infinitele raze, sclipiri albastre ce topesc pustiul îngheț, mânia, tristețea, balsam ~ rotunzii ochi pătrund în centrul inimii, mâna mângâie chipul, șterge lăcrima, viscolul ce-l cotropea prin timp, urletul umbrelor nopții, zâmbetul învinge fulgerul negru, ghearele demonilor ce-adânc îl sfâșiau. Coborâtor din stele, îngerul luminii, copilul chemat la dorința iubirii, candelă și adăpost, prin forța privirii și puterea cuvântului deschide ferestrele larg
PRIN OCHII COPILULUI, FULG ÎN DEVENIRE... de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362151_a_363480]
-
Acasa > Eveniment > Aniversari > OMAGIU POETEI RENATA VEREJANU Autor: Lilia Manole Publicat în: Ediția nr. 1755 din 21 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului "Vreau vârsta-mi să fie nu multă, -senină, Zărită de tineri, dis-de-dimineață, Potecă-s cotită, și abruptă, de viscol se-anină, De pare că fuge pe alături de viață..." ("Drum spre adevăr", Renata Verejanu din cartea " Eu am știut să fac din viața mea o sărbătoare") În eseul, care face parte din Antologia de poezie și eseuri, editat anul curent
OMAGIU POETEI RENATA VEREJANU de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378666_a_379995]
-
calea speranțelor din odaia suflării, mi-am așezat deoparte aripile devenind femeie, cu mâini calde și privire-așteptare, ofrandă cu atingere de mătase și dorință ascunsă-n suspin, am vrut să mă cuibăresc lângă tine chiar dacă sufletul mi-era biciuit de viscolul din cuvântul tău fără dor, însă gerul a învins și-am devenit o pasăre cu aripi frânte, ce încearcă să scape din primăvara atinsă de fals. Referință Bibliografică: Primăvară atinsă de fals / Rodica Constantinescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
PRIMĂVARĂ ATINSĂ DE FALS de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378723_a_380052]
-
pustiu O oaste stelara cuprinde orori ,ce nu pot să le descriu Sub poartă stelara e lumină un simbol,neclară Războiul rațiunii ,nebunia lumii e-un falnic cântec de fanfara! Ard manuscrise ,în lumi interzise,în munții ascunși pământești Tu viscol de vise ,acoperi istorii,vestigii străbune tăinuiești Sub galbene file și arse de vreme, minciuni omenești E -atâta durere, ce pleacă-n tăcere în triste povești! Albă poveste ,secretul din veste ,trece departe ,departe Albă călăuza,secretul otrăvește, ce se
ZILELE DIN URMĂ(VI) de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378713_a_380042]
-
o lady, dragă! Ți se văd toți dinții! - Îți jur că i-am spălat de dimineață! - Dă mai bine o fugă în clădirea alăturată la Arhivă și adu dosarele la care trebuie să lucrăm azi. Curierul nu va ieși pe viscolul acesta. - Nu este vreo regulă care să interzică unei lady să iasă pe viscol? - Ei, flutură din genele salvate, ai recunoscut singură, și nu odată, că nu ești o lady. - E un frig de se aude până aici cum crapă
O ADEVĂRATĂ LADY de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378693_a_380022]
-
de dimineață! - Dă mai bine o fugă în clădirea alăturată la Arhivă și adu dosarele la care trebuie să lucrăm azi. Curierul nu va ieși pe viscolul acesta. - Nu este vreo regulă care să interzică unei lady să iasă pe viscol? - Ei, flutură din genele salvate, ai recunoscut singură, și nu odată, că nu ești o lady. - E un frig de se aude până aici cum crapă dalele de piatră din curte. - Exagerezi! Ia o haină pe tine la repezeală și
O ADEVĂRATĂ LADY de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378693_a_380022]
-
unicei Cleo. Am înșfăcat-o și am ieșit înainte ca să apuce cineva să mă oprească. Imediat, un val de Havai mă scufundă cu totul în lumea femeilor fatale. Mi-am împins mâinile prin mânecile calde și m-am repezit în viscol. - Hei, domnișoară, am auzit imediat o voce plină, aparținând unui frumos exemplar masculin cum m-am convins imediat ce am întors privirea. V-a căzut... fularul! Ridică din zăpadă un obiect pe care îl desfășură în fața ochilor mei încremeniți. Ca un
O ADEVĂRATĂ LADY de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378693_a_380022]
-
1991 din 13 iunie 2016 Toate Articolele Autorului NU MĂ MAI TEM Furtuna putrezește pe flori și pe frunze... e prea bătrână să mai renască-n noi... se spală depărtările uitate la margini de cărare. Nu mă mai tem de viscol și nici de viața de apoi... e o cale doar spre albe flori de măr. Alunec în tăcere prin viața boemă, căci furtuna putrezește pe flori și frunze... Flori Gomboș**** MI-S OCHII OSTENIȚI Mi-s ochii osteniți de-atâtea
NU MĂ MAI TEM-----MI-S OCHII OSTENIŢI de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378795_a_380124]