1,784 matches
-
a ajuns cuțitu' la os, de nevoi, de frică, de amar, cu bojdeuca scrum, cu fătuca robită, cu muierea necinstită, cu satul pârjolit, când nu-i mai pasă nici de viață, nici de moarte, îl apucă pe rumân așa o vitejie, de se miră, se miră singur de unde i-a venit atâta bărbăție... Mă uit la voi, românii, că, deși iubiți viața, vă desprindeți cu atâta ușurință de ea. Noi, grecii, facem gălăgie, ne agățăm de viață, ne văicărim, protestăm, blestemăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
câțiva "viteji", am plecat în galop să apărăm Poarta Sfântului Roman, unde turcii răzbiseră printr-o spărtură în zidul lui Teodosie. Se auzeau strigătele victorioase ale osmanlâilor: "Allah, Alllah-il-Alllah!! Allah ekber!! Ekber!! Ekber!!". În galopul cel mare, unu câte unu, "vitejii" s-au pierdut pe drum. Câțiva, cu inima strânsă, l-am urmat. Știam că mergem la moarte, dar eram hotărâți să ne batem și să murim împreună cu împăratul. "Ca oameni liberi, nu ca robi!"... Constantin și-a scos platoșa aurită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dăm și noi o mână de ajutor. E de un curaj nebun, spune Alexa în admirație. Să recunoaștem, e un viteaz! Ce-i al lui e-al lui... Priviți mărețe umbre! Boier Alexa a căzut în cur de admirație în fața "vitejiei" Măriei sale! îl ia peste picior Isaia. De aici și până la trădare nu-i decât un pas. N-ai teamă. Prea îl urăsc! Dar nu pot să nu recunosc... Nimeni, izbucnește Isaia cu patimă, nimeni, nu-l poate urî mai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a suferit o înfrângere atât de mare, un așa crunt dezastru." Mara Sârboaică, mama lui Mohamed, către Giralomo Zorzi, ambasador al Veneției la Înalta Poartă * "Verus Christiani fidei athleta... ...Neasemuitul și preaputernicul atlet al lui Hristos... Faptele tale săvârșite cu vitejie și înțelepciune contra turcilor păgâni, vrăjmașii noștri de moarte, au adus atâta faimă numelui tău și Moldovei, încât ești pe buzele tuturor și ești în unanimitate foarte lăudat." Din scrisoarea Sanctității sale Papa Sixt al IV-lea către "Illustrissimul Stephano
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
este menținerea acestui război. Și ce primejdie ar fi ca Ștefan acela din pricină că nu e ajutat să încheie pace cu turcii..." Fragment din scrisoarea Papei Sixt către regele Ungariei Matias Corvinul (înainte de lupta de la Valea Albă). * "...Nu mai puțin de vitejia moldovenilor care erau gata ori să moară, ori să izbândească, cât de meșteșugul lui Ștefan Vodă..." Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei * "Să nu cutezați a-mi dea mie meritul biruinței, că n-oi fi vreun arhanghel focos pogorât din Ceruri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se apăra, nici biruinți dintru arme, ci stropșiți de mulțimea turcească, au rămas dobândă la turci. Și atâta de ai noștri au perit, cât au înălbit poiana de trupurile celor periți. Și mulți din boierii cei mari au picat și vitejii cei buni au perit și fu scârbă mare în toată țara... După poticala dentâi a lui Ștefan Vodă, ce au perdut războiul, de sârg au strâns oastea ce au putut degrabă și s-au dus după turci și i-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ști... o știți, dar nu vreți s-o știți..." Ștefan către solii Poloniei ce reclamau Pocuția * "Dar Ștefan Voievod nu se înspăimântă deloc de acești doi dușmani atât de puternici tătarii și turcii ... ci având o inimă de o rară vitejie, totdeauna vesel și neobosit, se aruncă asupra tătarilor... și-i strivi într-un măcel groaznic... Fugarii aruncau nu numai armele, ci și hainele, șeile, ca să scape fie neînarmați și goi, și se aruncau în Nistru..." Ian Dlugosz, Cronica Polonorum * "...Ștefan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și noroadelor, când cu mijloace modeste a făptuit atâtea lucruri mărețe." Nicolai Caramzin, Istoria Rusiei * " Se spune că voievodul Ștefan a fost vestit... pentru priceperea lui în disciplina militară și pentru strălucitele lui războaie. Căci în privința veșnic admirabilei virtuți și vitejii s-a arătat mai presus de toți dușmanii săi... Pe drept trebuie socotit printre bărbații vrednici de ținut minte pe vremea sa... Era mândru și cruzimea neobișnuită a firii i-a șters puțin din faima și gloria faptelor sale." Nicolaus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în marea lui nenorocire... ca o rază bună din acel veac mare... ca o mângâiere și o făgăduială... atâta știa: ... că neamul său a dat, cândva, un om minunat, un sfânt care nu mai poate răsări altul, izvorul a toată vitejia, fântâna tuturor dreptăților... Pământul Moldovei... rămăsese al lui în vecii vecilor, cu toți oamenii ce se îngropau pe rând și în clipele grele... suspinul și rugăciunea se suiau la dânsul ca la Dumnezeu: "Săracul Ștefan Vodă, unde-i să vadă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
frământări intime, personale, fie la marile îngrijorări ale lumii, totdeauna textele respective îmi luminează înțelegerea. Anul acesta a fost următorul : „Se clatină pământul, se cutremură, căci planul Domnului se împlinește și El va face din țara Vavilonului un pustiu nelocuit. Vitejii Vavilonului nu mai luptă ci stau în cetățui, puterea le este sleită și au ajuns ca niște femei. Vrăjmașii pun foc locuințelor lor și le sfărâmă zăvoarele ! Se întâlnesc alergătorii, se încrucișează solii, ca să vestească ̀ mpăratului Vavilonului că cetatea
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
lui Neagoe către fiul său Teodosie. Domnul Zaborilă este un astfel de Neagoe care știe, care lasă mărturie despre tot ceea ce s-a întâmplat mai frumos și mai important. Evident că nu este cronicarul moldovean care deopotrivă slăvește autoritatea și vitejia domnitorului, dar îi mai vede și cusururile lui umane, domnul Zaborilă o viziune, să zic așa, olimpiană, totul este transferul de fapt al bucuriei personale și o pune pe seama bucuriei și calităților celorlalți. Pe de altă parte am sesizat din
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
Domnitorul Alexandru cel Bun atestă Iașul ca târg în anul 1408. în anul 1422, locuitorii de pe teritoriul județului Iași au luat parte la lupta împotriva cavalerilor teutoni, iar mai târziu în 1475 la Podu Inalt-Vaslui, remarcându-se prin faptele de vitejie. Țăranii, nemai putând îndura nedreptatea și lăcomia boierilor și a birurilor pentru Poartă, s-au răsculat în nenumărate rânduri: în 1563-1564, în 1591 când atacă conacele și pe dregătorii domnești; în anii 1615 1616 țăranii refuză plata dărilor domnești, culminând
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
Regele și fiul său erau tot timpul pe front, iar regina printre răniții din toate spitalele. Armata română a știut să îndepărteze pericolul bolșevic, excortând armata rusă peste Prut. La Mărășești se dă bătălia hotărâtoare și grație lui Dumnezeu și vitejiei armatei române învingem și ne cucerim din nou teritoriul, dar „la masa bilanțului”, cu toate jertfele și pagubele suferite, suntem înfrânți. Noroc de dârzenia reginei Maria, care s-a luptat ca o leoaică cu cei ce hotărau soarta păcii și
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
capăt, iar pentru succesele obținute ambele divizii au fost decorate prin ordin de zi de către comandamentul militar din U.R.S.S. Alături de aceste noi formațiuni de luptă pe frontul de vest erau formațiuni de luptă a Armatei române, iar actele de vitejie citate pe ordin de zi al înaltului Comandament Sovietic. Pe la sfârșitul toamnei și începutul iernii anului 1943, din cauza apropierii frontului, instituțiile ca și o serie de funcționari bugetari au fost evacuațe în sudul țării, Argeș și Oltenia. Mare supărare pentru
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
Domnitorul Alexandru cel Bun atestă Iașul ca târg în anul 1408. în anul 1422, locuitorii de pe teritoriul județului Iași au luat parte la lupta împotriva cavalerilor teutoni, iar mai târziu în 1475 la Podu Inalt-Vaslui, remarcându-se prin faptele de vitejie. Țăranii, nemai putând îndura nedreptatea și lăcomia boierilor și a birurilor pentru Poartă, s-au răsculat în nenumărate rânduri: în 1563-1564, în 1591 când atacă conacele și pe dregătorii domnești; în anii 1615 1616 țăranii refuză plata dărilor domnești, culminând
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
Regele și fiul său erau tot timpul pe front, iar regina printre răniții din toate spitalele. Armata română a știut să îndepărteze pericolul bolșevic, excortând armata rusă peste Prut. La Mărășești se dă bătălia hotărâtoare și grație lui Dumnezeu și vitejiei armatei române învingem și ne cucerim din nou teritoriul, dar „la masa bilanțului”, cu toate jertfele și pagubele suferite, suntem înfrânți. Noroc de dârzenia reginei Maria, care s-a luptat ca o leoaică cu cei ce hotărau soarta păcii și
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
capăt, iar pentru succesele obținute ambele divizii au fost decorate prin ordin de zi de către comandamentul militar din U.R.S.S. Alături de aceste noi formațiuni de luptă pe frontul de vest erau formațiuni de luptă a Armatei române, iar actele de vitejie citate pe ordin de zi al înaltului Comandament Sovietic. Pe la sfârșitul toamnei și începutul iernii anului 1943, din cauza apropierii frontului, instituțiile ca și o serie de funcționari bugetari au fost evacuațe în sudul țării, Argeș și Oltenia. Mare supărare pentru
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
acestei alianțe am putea suferi mai mult decât din partea turcilor”, admițând totuși necesitatea Încheierii unei convenții de trecere a trupelor. În cadrul ședinței Senatului din 26 noiembrie 1877, ca mulți alți vorbitori, Carp a luat cuvântul În Răspunsul la Mesaj, glorificând vitejia armatei române, de care se declara mândru, convins fiind „că nu este nimeni Între noi căruia să nu i se Înalțe inima la auzul faptelor săvârșite dincolo de Dunăre”, dar că „vitejia În sine nu constituie un act politic”, criticând pe
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
Carp a luat cuvântul În Răspunsul la Mesaj, glorificând vitejia armatei române, de care se declara mândru, convins fiind „că nu este nimeni Între noi căruia să nu i se Înalțe inima la auzul faptelor săvârșite dincolo de Dunăre”, dar că „vitejia În sine nu constituie un act politic”, criticând pe cei ce-au semnat convenția pentru că nu au stabilit cu claritate avantajele de care urma să se bucure România la sfârșitul conflictului, spunând că „pentru ce Îndată ce ați trecut Dunărea
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
știu dacă fata era frumoasă, dar pentru mine începuse să ia înfățișarea Olencăi din „Potopul” lui Sienkiewicz: și cum trăiam și noi vremuri de bejenie, începusem să mă gândesc că ar trebui să plec la război să săvârșesc fapte de vitejie. Era desigur un început de îndrăgostire copilărească, dar după venirea mamii și a celorlalți copii, neam mutat departe, în strada Toma Cosma, aproape de bariera Păcurarilor. În casa Hulubei n-am mai fost decât de două-trei ori, apoi amintirile s-au
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
său cal, pe care nimenea altul nu încălecase, și, pătrunzând pe niște căi nepătrunse de oameni și locuite numai de fiare sălbatice și printre piscuri înalte, gol, rănit la mâini și desculț, mergea pe cărări aspre și neumblate, marele în vitejii și furiosul ca un leu în luptă..." etc. Adevărata istoriografie moldoveană începe cu Grigore Ureche († c. 1647). Cronica lui românească mergând până la 1594 e doar o prelucrare de izvoare, fără experiență directă, însă într-o limbă cu aroma mierii, plină
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ca în cazul monologului lui Arbore, pe marele artist. În Luceafărul, Delavrancea face greșeala de a voi să trateze biografic toată viața lui Petru Rareș, în loc să-și aleagă un moment caracteristic. Marele patriotism al lui Petru Rareș, urletele continui de vitejie ale credincioșilor săi purtați pe felurite câmpuri de bătaie nu izbutesc să risipească impresia de învălmășeală inconcludentă și de monotonie zgomotoasă. Afectarea, dulcegăria, sentimentalismele artificializează piesa, iar cadențele oratorice degenerează în goale scheme. IOAN AL. BRĂTESCU-VOINEȘTI Aparținând unui popor rural
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Protesilaos, Arctinios, Sofocle, Eschil(525-455) - adunaseră multe texte pentru a lăsa posterității tradițiile antice preistorice ale greci-lor. Informațiile păstrate la alți autori despre Ciclul epic arată că regele geților Te-lefos a participat la războiul troian unde a făcut minuni de vitejie iar faptele se pe-trec pe la mijlocul secolului Xlll î.e.n. sau mai tîrziu cu cîteva zeci de ani după alte aprecieri. Vine în ajutorul troienilor, este rănit în lupta cu Ahile și se retrage pentru de pe cîmpul de bătălie grăbit a
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
Istoria grecilor care a trăit pe la 500 î.e.n. spune că, peste regiunile unde Tiphon purtase război cu zeii(ținutul ariminilor), domnise un rege cu numele Arimus sau Arimun. Aram sau Arim este numele unui erou popular din poezia românească iar vitejii care luptă alături de el se numeau haramini. Pe tăblițele de plumb, strămoșul neamului get, apare scris Moș Arimin. La umbri, populație de neam italic, Jupiter în tradițiile vechi mai avea și epitetul de Armunus adică al ariminilor. La romani Jupiter
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
în est cum vom constata mai încolo. Bigero - mato , conducător al geților(tăblița 35 necitită) înainte de boero Bisto dar după boero Biseto l, povestește o polojenie din viața neamului Sarmisetuzei unde oștirea a fost nevoită să-și dovedească încă odată vitejia. Boero Bisto - mato , conducător al neamului geților între anii 82-44 î.e.n. a dus permanent o politică de întărire a statului get purtînd numeroase războaie cu veci- nii sau cu populațiile care erau așezate printre români. Tăblița 36 ne spune că
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]