34,796 matches
-
de pagini rămâne în continuare disponibil pentru decuparea din context a imaginilor erotice, cu entuziasmul ilicit al pubertății. Eros este îmbrățișat atât de strâns de Thanatos (agresiune, chin, disperare neagră, repetiție involuntară a traumelor), încât nu putem avea decât o viziune matură în legătură cu acest subiect: acceptare, ca pe ceva omenește inteligibil, cu o anumită tandrețe chiar. D.M. Thomas, Hotelul alb, traducere de Mircea Ivănescu, colecția "Romanul secolului XX", Editura Univers, București, 1999, 238 p., preț nemenționat.
Coborârea în iad by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17280_a_18605]
-
pagini din care 200 reprezintă poemele alese, iar 124, studiul introductiv, se află într-o postură dificilă. Despre cine trebuie să scrie? Cu tot respectul pentru poet, cred că trebuie să scrie despre critic. Selecția și prezentarea poeziilor ca și viziunea personală din studiu mă fac să optez pentru Alex. Ștefănescu, deși pe copertă se află poza lui Nichita Stănescu (cu o carte în mîini). Apropo de respectul pentru ultimul, vreau să fac o paranteză și să reamintesc că, din punct
Carte în doi: Nichita Stănescu și Alex. Ștefănescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17262_a_18587]
-
Roxana Pană-Oltean Recenta carte a scriitorului Liviu Ioan Stoiciu, Grijania, apărută anul trecut la Editura "Paralela 45", ne propune, sub forma unui "romanț" adaptat zilelor noastre o profundă și tulburătoare meditație asupra morții și, în același timp, viziunea unei lumi în care miracolul grijaniei și mântuirea sunt integrate în mod natural, și devin accesibile, într-o anumită măsură, prin scris: "să-ți aduc hârtie? Țopăi: ai înviat! Slavă cerului... [...] Creația, în particular, nu e o simplă dramă a
O meditație pentru zilele noastre by Roxana Pană-Oltean () [Corola-journal/Journalistic/17279_a_18604]
-
a datorat exclusiv bolii sale de cord. Referindu-mă la cursul editat de d-nii M. Diaconu și Dan Zamfirescu, aș spune, încă o dată, că e o foarte bună introducere în metafizică, începînd, firește, prin a o defini, socotind-o "acea viziune de ansamblu, acea viziune totală a existenței care este metafizica", subliniind că "metafizica nu duce la mîntuire, cum ar duce, de pildă, experiența religioasă; ea duce numai la împăcare". Sau, în altă parte: "Domnilor, metafizica este, în ultimă analiză, știința
Un curs de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17265_a_18590]
-
sale de cord. Referindu-mă la cursul editat de d-nii M. Diaconu și Dan Zamfirescu, aș spune, încă o dată, că e o foarte bună introducere în metafizică, începînd, firește, prin a o defini, socotind-o "acea viziune de ansamblu, acea viziune totală a existenței care este metafizica", subliniind că "metafizica nu duce la mîntuire, cum ar duce, de pildă, experiența religioasă; ea duce numai la împăcare". Sau, în altă parte: "Domnilor, metafizica este, în ultimă analiză, știința care se ocupă cu
Un curs de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17265_a_18590]
-
acumulată din cauza brodării obsesive pe marginea valorii absolute de text se dizolvă, bule de aer oxigenând land-ul imaginar(t) al prozelor. Perspectiva scriptică, în care este solicitat mai mult ochiul (tip modernist de receptare a lucrurilor) este substituită de viziunea "globalistă" aici îmbrățișând atât textul cât și sunetul (vocile naratoriale). Se poate presupune că acestei amiciții li se va ralia și imaginea, cum îi stă bine unei lucrări "la zi", iar ritmul, pulsul volumelor viitoare ale lui Gh. Ene va
Aluviuni textuale by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/17298_a_18623]
-
și străine, întorcînd-o cu fața la natura ei. Nereceptiv la noile teme și limbaje, Maiorescu pregătește decisiv o modernitate care-i datorează mult mai mult decît au crezut modernii însiși. În sfîrșit, combătînd formele fără fond, conservatorul Maiorescu a putut prevesti, în viziunea lui organicistă asupra istoriei, riscul rupturilor și al revoluțiilor de care gîndirea secolului XX a fost intoxicată. Proletcultismul anilor '50 avea în junimism un adversar mult mai redutabil, și nu doar literar, decît era capabil să-și dea seama. După cum
Maiorescu, astăzi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17291_a_18616]
-
departe,/ naștere de naștere, spre absolutul din noi înșine și spre oriunde". Absența tatălui ucis de torționarii comuniști se convertește într-o obsesie mitică: "Despre tată nu pomenim nimic deși nimic nu mă doare mai mult/ decît absența părintelui din viziunea mioarei. Unde era Tatăl meu/ cînd frații mai mari au pus la cale omorul?/ Să presupun că toată istoria asta a noastră/ n-are de-a lungul mileniilor decît o Maică Bătrînă?". Odată ce trecutul și prezentul s-au devalorizat, nădejdea
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
putea fi decît un viitor "luminos și perpetuu", denumit însă cu atîta imprecizie ironică, încît e limpede că nici acesta n-ar putea alcătui o certitudine:"Dar amintirile ne vor fi în curînd de prisos/ ne vom hrăni numai cu viziunile,/ locurile și ființele pe care le vom cunoaște/ vor fi atît de departe de orice istorie imaginabilă/ încît nu va mai fi cu putință decît un viitor luminos și perpetuu,/ căci tot ce e departe luminează". Prăbușindu-se utopia, ar
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
Germaniei hitleriste, nedreptățile suferite etc. Nimic nou, am putea spune. Și totuși mari surprize îi așteaptă pe iubitorii filosofiei. În primul rând șochează formula aleasă: o sută patruzeci de mini-eseuri scrise între 1944-1947, fiecare tratând subiecte complet diferite. O anumită viziune leagă această puzderie de fragmente: singura menire a filosofiei este "contactul cu obiectele", cunoașterea nemijlocită. În al doilea rând, Adorno vorbește despre aproape orice: de la Hegel la Proust, de la Sade la Kafka, de la muzică la cinematograf. Tonul este aspru, autorul
O știință nu tocmai veselă by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17330_a_18655]
-
închise depozitarea și conservarea se fac la cel mai înalt nivel al muzeografiei contemporane, poate că tot acolo cercetătorii foșgăie ca la N.A.S.A. și că istoriografia de artă din mileniul viitor își va extrage de aici metodologia, ideile, viziunea și filosofia, numai că pînă acum, adică vreme de un deceniu, aceste performanțe nu au depășit stadiul prezumțiilor și de ele nu a beneficiat nimeni. Buna păstrare și sănătatea lucrărilor n-au putut fi constatate pînă acum în vreo expoziție
După zece ani (III) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17338_a_18663]
-
confruntarea cu Celălalt, cu acel el-tu, ce, întrupînd factorul impersonalizării, face posibilă delimitarea personalizării. Prin însuși caracterul său de act comunicativ, poezia nu poate face abstracție de adresantul său, nu se poate izola, oricît de aprofundată în propria-i viziune, într-un egotism sublim, care să-l ignore. Celălalt, izvorul sartrian al Răului, e privit aci ca un martor, ca un garant pururi prezent. Ca, pînă la urmă, un alter-ego: "el tu arzi de viu/ mie nu mi-este dat
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
cuvintelor locul/ promite-mi oricît de tîrziu/ îngîndurat să mă înveți/ ieșirea din timp// suire să fiu/ asemănare și rezonanță/ dublînd frumusețea/ și fără odihnă hrănind/ misterioasa rănire/ și vindecarea nesigură// mie îmi spun/ printr-o pădure urmîndu-te/ riscu Firește, viziunea cosmică, solemn-contemplativă, ține, în ciuda orientării sale către efemerul universal, mai mult de impersonalitatea care transcende datele contingentului, care se dizolvă în generalitate. Forma fixă aci utilizată, sonetul, e de asemenea de natură a accentua alura transpersonală a discursului: "cu ochii
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
care prin evocarea ei retrospectivă se convertește în destin. Personajul este, desigur, un ales; el parcurge un traseu inițiatic, reface un drum al calvarului (de altfel trimiterile la destinul cristic sunt destul de transparente) și este răsplătit în final cu o viziune a lumii celeilalte, ca odinioară sfinții ortodoxiei, ale căror vedenii erau consemnate în Minee. Delir al unei minți distorsionate sau nebunie sacră a unui ales ce se află în posesia unui mysterium tremendum, a unei taine înfricoșătoare, viziunea escatologică a
Universuri paralele by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17351_a_18676]
-
cu o viziune a lumii celeilalte, ca odinioară sfinții ortodoxiei, ale căror vedenii erau consemnate în Minee. Delir al unei minți distorsionate sau nebunie sacră a unui ales ce se află în posesia unui mysterium tremendum, a unei taine înfricoșătoare, viziunea escatologică a lui Horia Cantacuzino amalgamează episoade din cotidianul cel mai prozaic cu scene din trecut și secvențe de coșmar, după o rețetă ce ține de logica ilogică a înlănțuirii onirice: "Am văzut apoi un eșafod uriaș pe care era
Universuri paralele by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17351_a_18676]
-
călăi, pe împărați și arhierei să-i lase să bea sângele jertfitului. Nimeni nu-i lua însă în seamă. Râdeau, târând în hău tot eșafodul împreună cu roata torturii care părea un soare al mai multor galaxii..." Trebuie să spunem că viziunea nu este suficient de convingătoare, fantasmele nu capătă consistență, iar pagini care ar fi putut deveni antologice (ca acelea din Cimitirul Buna Vestire a lui Arghezi) eșuează în farsă măruntă și macabră. Există însă și pagini de-a dreptul márqueziene
Universuri paralele by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17351_a_18676]
-
din mers trecutul și învățămintele acestuia, tocmai pentru a-ți asigura succesele mersului înainte, spre un viitor spornic, îndestulat. Și în domeniul acesta se poate păși cu dreptul, dar și cu stîngul. Oricît de pragmatică ar părea să fie, obligatoriu, viziunea unui bancher de o asemenea talie, iată-l reflectînd profund și cît mai nuanțat cu privire la cauzele sărăciei (identice cu cauzele crizelor financiare). Nu-i suficient ca o țară sau alta să aibă o politică fiscală și monetară sănătoasă. Este nevoie
Visînd la bobul de orez... by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17335_a_18660]
-
crapă de ziuă în ochii piramidei" (Ultimul timp). Din incongruențele ontologice ia naștere ficțiunea, care, deși prin definiție "inventată", nu e absolut gratuită, adică arbitrară, fiind aidoma unei expediții cinegetice (sînt vînate sensurile lirice), în cîmpul căreia "glonțul libertății" (al viziunii) e asasin în înțelesul că "ucide" viața de la care pornește și pe care o reprezintă, chiar prin transpoziția ei în lumea ficțională: "ieri erai mișcarea unui frig,/ o liniște bătrînă tremurătoare./ ca o rugă arzînd o spînzurătoare/ în paradisul clipei
Înfășurat în "mantia damnării" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17350_a_18675]
-
procesiunea și să închin un pahar/ cu cioclii lecturii:/ "vă las singuri pe pagină:/ n-am chef să mai vîslesc în locul vostru!"" (Scrisul agonic). Pe urmele existențiale ale celebrilor damnați, de la Poe și Baudelaire la Artaud, George Vulturescu oferă o viziune a ființei rebele care se complace în nocturna-i decădere, se dispensează ostentativ de transcendență. E un revers exact al luminozității și pietății, un dezechilibru, bine calculat stilistic, al lumii diurne a binelui, frumosului și adevărului. Luciferismul o pune în
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
există poem definitiv,/ ca un mormînt... Versul e înșelător precum nisipul/ deșertului vălurit de vînturi. Pășește, Doamnă, pe tine/ te așteaptă..." Dar Doamna s-a apropiat deja de fursecurile/ de pe mese și-i șoptește însoțitorului: "Orașul acesta/ își merită poeții..."" (Viziune dintr-un oraș de Nord-Vest). Sau succint burlesc: Dezgustat și înjosit versul veacului:/ nu vrea să devină text, nu vrea să devină/ coajă, nu vrea să fie precum solzii pe/ trupul nostru// Și totuși: băieții aceia sînt/ atît de frumoși
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
și va rămîne pupila lui pură - sfioasă floare a neantului.// Acum cînd scriu simt cuvîntul ca pe o cîrjă/ simt mîinile tremurînde ale celor care au trecut/ înaintea mea prin bezna lumii:// văd cu scrisul" (Alegerea ochiului). Evident, renunțarea la viziunea dualistă a privirii e o mutilare spirituală. Sufletul are doi ochi, scria Angelus Silesius, unul privește timpul, celălalt stă întors spre veșnicie. Sacrificarea unui ochi înseamnă domnia ochiului unic. Or, e limpede că aci nu se află în cauză Ochiul
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
și baloți de spini împletiți în coroane, de păduri de cruci și tone de piroane. Inclusiv aceia care, cu doar cîteva zile în urmă, îi pictaseră în atitudini hieratico-marțiale pe demiurgul din Primăverii și pe îngereasa lui azurie, ca în viziunile celeste ale lui Bălașa, s-au trezit robotind din greu la urcușuri pe Golgota și la răstigniri. În aceste condiții, cel care și-a propus declarat salubrizarea acestei zone de aluviunile subculturii, de vulgaritățile oportuniste și de incontinentele gesticulații sterile
După zece ani (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17358_a_18683]
-
piatră, împiedicând euharistia: "Tatăl nostru este o bucată de piatră./ Și cât aș vrea să-l topesc în gură/ Până când mi-ar deveni inimă" (Mi-am pierdut). Imagini argheziene pătrund și într-o poezie ca Sfârșit, urmărind aceeași poetică a absenței. Viziunea eshatologică a unei lumi părăsite de Dumnezeu e impregnată de o spaimă copleșitoare, cu accente de Duhovnicească: "M-am aruncat în frică și-mi caut pipăitul/ Să aflu o mână prietenă pe ziduri./ Îmi vorbesc bâlbâitură". Cel pornit să-l
Imposibila euharistie by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17369_a_18694]
-
care scriitorii au trăit (deși, firește, nu le putem elimina din discuție) și mai mult de identificarea unor paradigme diferite și de predominanța unora dintre ele, în condițiile unei succesiuni dificile, cu suprapuneri multiple. Punctul esențial (și care îngroapă definitiv viziunea biologistă asupra conceptului de generație) constă în aceea că, nefiind "naturală", ștafeta generațiilor literare implică omologarea critică, fie și postfactum, a dominantei. Istoria literară a încetat să mai fie privită ca un șir natural de autori, de opere și de
Generație literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17385_a_18710]
-
reciproc. Dacă fantezia e o evadare din real, mai curînd spontană, umorală, ironia e o irealizare "tendențioasă", elaborată cu bună știință, dispunînd de ținte de atac precizabile. Ambele procedee își propun a combate locul comun, a aerisi limbajul, a reforma viziunea poetică. Sînt mijloace de "ardere a etapelor". Grație lor, autorul se simte liber a inova într-un domeniu în care trecutul produce totdeauna "obstacole" de o gravitate sterilă, oneroasă, prin simpla lor adiționare în timp. În Basarabia, ele au fost
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]