1,637 matches
-
o rezistență a formulelor care dispăreau. Era un component chiar în descompunere. Mini își închipui locul viran înainte ca oamenii să fi clădit orașul; își închipui apoi orașul golit de oameni! Erau inseparabili. Căută orașul cu o privire mângâioasă, prin voalul ceței. își reaminti atunci același oraș, întreg, în plină funcție a uzinei lui omenești și pe care totuși nu-i vezi din pricina unei anumite cete care nu s-a rupt; ale cărui aspecte nu prind pe plăcile sensibile, ci dau
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de mătase de un albastru pronunțat, strânsă pe talie până la mijloc de unde se lăsa în falduri bogate până la glezne. Decolteul larg lăsa să se vadă salba de galbeni pe care o purta ca să-i aducă noroc. Pe cap avea un voal alb, diafan, ca acela din mânecile rochiei, voal ce-i acoperea părul de culoarea spicului de grâu copt ce se revărsa în bucle lungi peste umeri. Pe marginea voalului strălucea o panglică subțire aurie de care atârna din loc în loc
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
talie până la mijloc de unde se lăsa în falduri bogate până la glezne. Decolteul larg lăsa să se vadă salba de galbeni pe care o purta ca să-i aducă noroc. Pe cap avea un voal alb, diafan, ca acela din mânecile rochiei, voal ce-i acoperea părul de culoarea spicului de grâu copt ce se revărsa în bucle lungi peste umeri. Pe marginea voalului strălucea o panglică subțire aurie de care atârna din loc în loc câte un bănuț de aceeași culoare. Cu fiecare
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
care o purta ca să-i aducă noroc. Pe cap avea un voal alb, diafan, ca acela din mânecile rochiei, voal ce-i acoperea părul de culoarea spicului de grâu copt ce se revărsa în bucle lungi peste umeri. Pe marginea voalului strălucea o panglică subțire aurie de care atârna din loc în loc câte un bănuț de aceeași culoare. Cu fiecare act al operei se impunea tot mai mult vocea caldă, cristalină a Prințesei cu trilurile când mai înalte, când mai joase
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
i se întipări pe chip. Stupefiat, Gosseyn îi smulse armele din mâini. ― Cretin nenorocit! ― urlă el. Îți dai seama ce-ai făcut? O oră mai târziu își abondonară mașina furată în orașul înecat în ceață. În jurul lor noaptea își întindea voalul de fum negru-cenușiu. Atunci auziră și primele știri zbierate de o instalație publică de amplificare: ― Atențiune, urmează un comunicat important transmis de la palatul prezidențial! O altă voce mai dură, continuă: ― Am trista îndatorire de a vă aduce la cunoștință că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
ieșea circa 3 centimetri în afară. Îl apucă și trase de el, din ce în ce mai tare. Dar nu reuși să-l scoată. Își schimbă direcția și împinse, în loc să tragă. Fără îndoială, era o închizătură care trebuia decuplată. Tubul făcu clic! Brusc, un voal des îi întunecă privirea. Camera se balansă cu el ― deși complet uluit, rămânea conștient, iar răspunsul, respectiv perceperea celor ce se petrecea, era clară ― apoi oscilă, fremătă, vibră din toate moleculele, se tulbură ca o imagine reflectată de oglinda apei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Mussolini. Toscan cu suflet arzător și energie demoniacă, anarhist impenitent, Miccoli duce mai departe, în secolul XX, urile dintre guelfi și ghibelini. Alături de el, dansatoarea egipteană cu voluptate de harem Keky Fahmi este companionul ce ascunde, la rândul său, între voalurile orientale, identitatea de agent secret al Coroanei engleze. Ultimul venit în acest consorțiu de aventurieri este făptura ce pare decupată din peisajele rafinate și melancolice ale lui Brideshead revisited. Lilian Woodham-Kelly întruchipează natura paradoxală a nobleței engleze. Femeie temerară și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
facem cu rochia de mireasă. O comandăm aici? vrea să schimbe vorba Matei. O comand în Germania, la o casă de modă unde lucrează o prietenă de-a mea. Îți plac modelele de acolo? Mi-a arătat câteva. Sunt superbe. Voalul și celelalte tot de-acolo le cumpăr. Putem și costumul de ginere să-l cumpărăm. Îl voi comanda aici, fiindcă pot face proba o dată, de două ori, pe când în Germania mi-e peste mână. —Dai dimensiunile. N-am încredere. E
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
a bucurat pe ai lui din țară pe care nu-i văzuse de mult timp. În ziua nunții, preocuparea esențială a fost ținuta celor doi miri și în special a Ceciliei care a arătat splendid în rochia de mireasă, cu voalul și coronița de pe cap. La casa Ceciliei, au sosit la ora stabilită Matei cu nașii, cu muzicanții în mai multe autoturisme împodobite cu flori și panglici cum se obișnuia la ei în oraș. Matei a adus un minunat buchet miresei
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
va fi clar ca lumina zilei: un pământean trăgea toate sforile. Dovada era nu numai că Antichrist exista (ceea ce nimeni nici nu se Îndoise), dar că Necuratul Își avea complicii săi pământeni. Mitropolitul rușilor de pretutindeni, căruia parcă Îi căcuze voalul de pe ochi, vedea aievea legiunile lui Antichrist cucerind Sfânta Rusie, de aceea va ordona ca În toate cele trei sute șaizeci și opt de biserici moscovite să se citească la liturghii și unele pasaje din acea scriere. Astfel Încât, preceptelor aspre ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cuprinde altă dulceață și minune Orașul-zmeu, orașul țestos și ferecat. Cu ochi în jumătate, ce vor să spună: hai! Priveai la omul oacheș venit din Valahai; Cu ochi pe jumătate, căci nu țineai să-l măsuri, Întâia mea cucoană de voaluri și mătăsuri! Pe crengi de vis, doi umezi de muguri: ochii tăi Se deschideau în floare, când lampe din odăi Burau lumină scumpă la geamul de trăsură, Cu foarte mare frică te-am sărutat pe gură. Și te-am rugat
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
depărtărilor de unde, ca pe o linguriță de argint inima-mi pierită o strigă, sorbind-o. Dar, ca moliftul în iarnă, incoruptibilă esență, această Moldovă există în orașul potrivnic al lui Bucur, întrunită în omul placid și primitor, cu taine de voaluri riverane din care pentru unii se desface pierzare, pentru alții, mesagiu de tânără grație; omul mai mult decât inteligent: conservator și coordonator, el, singura noastră rațiune de a scrie, omul admirabil prin care s-a provocat și convocat în mare
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
era tuns și frumos coafat. Ea observă că îi venea foarte bine. într-adevăr, îi dădea o și mare grație. Ochii ei albaștri, umbriți de gene lungi, păreau mai strălucitori sub efectul machiajului. în seara aceasta purta o rochie din voal albastru, cu mâneci largi iar la gât un șir de perle albe. Toate acestea îi dădeau un plus de distincție. Ajunși la Ramona, cei trei colindară în fața ferestrei. înăuntru, doamna Neli plângea ascultându-i, iar fiica ei se ocupa grăbită
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
cea mai frumoasă biserică din împrejurimi cu o frumoasă troiță meșteșugită de o mână dibace. Ionuț, în costumul sobru de mire părea mai palid și mult mai copil față de vârsta pe care o avea, iar Ioana în rochie albă cu voal de mireasă, roșcată cu ochi albaștri, puțin melancolincă. Pășeau amândoi timizi spre sfântul altar în sunetul lin al clopotelor. Părinții mirilor care și ei se aflau în biserică, surâdeau puțin triști în spatele lor, așa cum se cuvine în astfel de ocazii
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
clavirul prăfuit, Or ajunge plânsul apei din havuzele-nnoptate. Vezi, din anticul fotoliu - Agonia violetă, Catafalcul, Și grădina cangrenată, În oglinda larg-ovală încadrată în argint... Alb Orchestra începu cu-o indignare grațioasă, Salonul alb visa cu roze albe - Un vals de voaluri albe... Spațiu, infinit, de o tristețe armonioasă... În aurora plină de vioare, Balul alb s-a resfirat pe neuitatele cărări - Cântau clare sărutări... Larg, miniatură de vremuri viitoare... Nervi de toamnă La toamnă, când frunza va îngălbeni, Când pentru ftizici
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
să-l evit, regret...”, „domnule” - o pauză de dispreț superior - „n-ai ce vorbi, e un personaj absolut dubios, ai văzut ce-a îndrăznit să spună?”. În Aulă, soția lui Pârvulescu e întruchiparea suferinței cu prestanță, în rochie lungă, cu voal negru cu găurele, peste-o pălărie gen anii treizeci, ținută de văduvă de lux, grande dame. Pe peretele din dreapta, într-o frescă azurie cu mai mulți luceferi și-un Car Mare la scară redusă, o îngereasă cu față ovală, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
fi băut un vin și-aș fi zăcut. N-aveam nimic împotriva ei, începusem doar să nu-mi mai amintesc prea bine, uitasem dacă are ochi verzi sau albaștri, treceam degetele și nimic. Avea picioare frumoase, sâni mari. - Nu vreau voal scurt, nu, vreau unul adevărat, din acela... Și lumânări cu trandafiri grena și buchetul la fel... N-aveam nimic împotriva nimănui, ei doar mă iubeau cu toții. Eram anesteziat însă, parcă îmi decuplase cineva creierul de restul corpului. „În țara noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
se distrează, cântă și dansează. -Se vede clar că oamenii aceștia nu au nevoie de prezența mea, îmi caut o altă lume și își îndreaptă pașii spre odăile naturii, dincolo de așezarea omenească. Între straturile bine îngrijite pășește grațios, ridicându-și voalurile, privește la atâtea minunății născute din corpul pământului. Zâna vrea și ea un bal de sâmbătă, aici, în grădina “pietrelor semiprețioase”... De prima dată o ia la dans pe varza timpurie, cu fustele ei rococo, croite în multiple straturi verzi
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
ciorba la fiert pe ea. Evona Wylezynska era o poloneză cu părul tăiat scurt, care mirosea vag a ulei de Macassar și cu un decolteu periculos ca o crevasă. Deși era doar mijlocul după-amiezii, era îmbrăcată cu un neglijeu din voal de culoarea piersicii peste un furou asortat din satin gros și încălțată cu papuci cu tocuri înalte. Îl salută pe Becker de parcă era un funcționar de la primărie venit acolo să o anunțe de reducerea chiriei. — Dragă Emil, gânguri ea. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
pe divan în fața posterului cu maimuța. O senzație de stânjeneală îmi plutea în gâtul uscat, făinos. Am privit în jur și jena mea fizică alunecă în ambianța aceea modestă. Pe un raft, o păpușă de porțelan cu o umbreluță din voal își sprijinea fața speriată de primul dintr-un șir de volume toate identice ale uneia din acele enciclopedii care se cumpără în rate. Mizeria era bine confecționată, îngrijită, onorabilă. M-am uitat la femeia care venea spre mine cu tava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Mașinile trec pe viaduct, zguduie zidurile casei. Zgomotul pătrunde înăuntru prin fereastră. Geamurile vibrează, amenințător, lipite cu o fâșie de bandă adezivă distrusă de soare. — Eram în clasa a cincea, în piață, pe o tarabă, se afla o rochie de voal cu flori roșii. Era sâmbătă, mă plimbam prin piață, dar mă întorceam mereu la masa aceea să privesc rochia. Era la prânz, piața era pe jumătate goală, cei de la tarabe își strângeau deja lucrurile. Un bărbat împăturea niște tricouri. „Vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ajungi la covor, să nu simți cum te izbești de pământ și să nu auzi vocea aspră a maestrului care îți striga să te ridici, când plângeai. Nu-ți plăcea costumul de judo, era rigid ca un sac. Tu vroiai voalurile rochiei de balerină, pantofiorii cu vârful de ghips, vroiai să te simți ușoară. Dar iată-te acolo, în fața tovarășei de luptă pe care ți-o dădeau întotdeauna, una robustă, cu o coadă de cal care sălta în aer ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ușoara complicitate dintre mine și el. Bianca îmi întinde mâna: — Bună ziua. Maternitatea este la etajul patru, pavimentul din gresie de culoarea ierbii îi dă un aer vesel, de grădiniță pentru copii. Pe coridor, deasupra ușilor închise, sunt atârnate cocarde din voal și funde roz sau albastre. Camera are un pat electric din metal aurit și o fereastră prin care se vede frunzișul grădinii. Elsa se sprijină de pat respirând cu greu. Ies în timp ce intră Kentu, o moașă de culoare, cu forme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
atât de aproape luna aceea că părea să facă parte din noi și nu din cer. Atât de joasă și mare pierdea puțin din mister, se umanizase. Am intrat în restaurant printr-o ușă de sticlă, cu perdele subțiri de voal. În dreapta era tejgheaua barului pustiu, în cealaltă parte, într-o sală mare și tristă, se aflau câțiva oameni așezați ici-colo, puțini mâncau, cei mai mulți aveau în față doar carafa cu vin, priveau la un televizor așezat la înălțime, care transmitea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
unui bazin nemișcat, către o corabie încărcată, poate o corabie poștală, cu picioarele ude până la pântece. Aud apa atinsă de zgomotul mișcărilor ei, în timp ce încearcă să se apropie de barca aceea ancorată pentru puțină vreme încă. Duce o rochie de voal cu flori roșii care flutură atârnată pe un umeraș și un scaun așezat pe o scândură plutitoare, pe care o trage după ea în apa aceea nu prea adâncă. Un scaun gol. Nu este obosită, nici tristă, dimpotrivă, e plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]