3,743 matches
-
mai largă a existenței umane. 4. Fericirea și creșterea evolutivă în etapele vieții Dacă pe de o parte este important să se acorde atenție nevoilor proprii pentru a putea discerne ceea ce contribuie la realizarea deplină de sine într-un proiect vocațional mai amplu, pe de altă parte este la fel de urgent ca o astfel de muncă pentru realizarea bunăstării și a fericirii să se dezvolte în orice moment din viață. Fiecare anotimp al vieții este o ocazie pentru a deveni fericiți. Persoanele
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
depășească granițele momentului iminent. Viziunea transformațională și evolutivă a fericirii, care este privilegiată în paginile acestei cărți, ne împinge să vedem dezvoltarea ca pe un proces continuu care angrenează persoana în timpul fiecărei faze a vieții ei. Fericirea implică totalitatea ființei vocaționale întrucât nu se limitează la ceea ce este imediat și funcțional, conform unei mentalități care se concentrează doar pe nevoia de satisfacție sau pe exigențele de satisfăcut. Fericirea este o realitate ce inundă fiecare acțiune și orice trăire a individului și
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
faptul că individul caută și găsește în orice ciclu vital o datorie diferită de dus la îndeplinire, un mod specific de a fi, de a sluji și de a iubi”. Și dacă este vorba despre o viață înțeleasă ca răspuns vocațional, va fi important ca persoana să se antreneze pentru a se îmbogăți din experiențele cotidiene printr-o formare constantă „la libertatea de a învăța pentru toată viața, în fiecare anotimp și la orice vârstă, în orice ambient și context uman
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
contextului comunitar, dar și în apostolat și în activitățile pastorale. În acest mod, tânărul își consolidează căutarea fericirii, dezvoltând o mai mare încredere în frați, pentru a fi afectiv în sintonie cu ei și pentru a crește împreună în proiectul vocațional care le este comun. 4.2 Anii fericirii active a adultului Anii care urmează sunt anii vârstei adulte. Este anotimpul căutării existențiale în care fericirea se unește cu realizarea acelor multe proiecte pastorale și comunitare, dar și cu oboseala unui
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
consacrată perioada vârstei adulte este perioada fertilității și a productivității în câmp relațional ca și în munca pastorală, carismatică, spirituală; este un timp de har, mai ales atunci când individul reușește să se concentreze pe propriile motivații interne și pe alegerea vocațională pe care a făcut-o. În această fază persoana oscilează între sensul de responsabilitate pentru multele activități pe care le desfășoară și frica de a nu reuși sau de a nu corespunde așteptărilor lumii externe. Dacă nu redescoperă sensul profund
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
profesată. De fapt, tocmai în această fază, relația cu ceilalți devine izvor de noi impulsuri generative, deoarece ele îl ajută pe religios să redescopere oportunități ulterioare din viață printr-un mod nou de a face comunitate, rămânând fidel unui proiect vocațional bazat pe o temelie comună care hrănește în fiecare sensul de apartenență la aceeași familie religioasă. Tocmai de aceea este important ca la această vârstă să se acorde spațiu individualității și potențialului propriu neexprimate până acum, punând în evidență nucleul
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
să facă tot ce și-au dorit, ei devin cei mai buni mărturisitori ai unei fericiri chiar și așa realizabilă deoarece, din povestirea experiențelor lor, reiese că pot fi depășite momentele critice ale vieții, prin implicarea constantă într-un proiect vocațional și mergând înainte în ciuda tuturor dificultăților. Abbé Pierre scria astfel despre bătrânețea sa: „mi-am dat seama că, cu trecerea timpului, este important să se diferențieze bine fericirea de iubire. Chiar dacă bucuria care însoțește iubirea nu se poate compara cu
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
Fericirea este o experiență importantă în viața omului. Ea este un mod unic de a se vedea pe sine și de a-i vedea și pe ceilalți, un mod special de a exista în lume, care se îmbină cu orientarea vocațională a propriei existențe. „Îmi place să privesc viața, persoanele, lucrurile, cu o privire senină și pătrunzătoare pentru a putea surprinde, dincolo de aparențele umane, prezența Lui impresionantă și să mă scufund în privirea Sa plină de iubire infinită”. Acestea sunt cuvintele
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
și în gălăgia plină de praf a unei metropole. Această privire este expresia unui nou mod de a vedea ceea ce se așteaptă de la viață, deoarece se referă la dimensiunea cea mai sublimă a persoanei, deschisă spre valoarea ei intențională și vocațională. Este o fericire care trece dincolo de lucrurile materiale, întrucât ea surprinde aspecte mai importante ale persoanei, cum ar fi aspectele mai raționale ale existentei ei de creatură, făcută după chipul lui Dumnezeu. Acest tip de fericire se corelează mai mult
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
trebuie studiate sau la propunerile bune ce trebuie reînnoite pentru a trăi o viață mai bună și mai plăcută. Ea se află mai degrabă pe linie cu perspectiva plinătății specifice vocației persoanelor consacrate, și este și în linie cu orientarea vocațională a vieții. Pentru aceasta, orice căutare a fericirii (în societate, în familie, în biserică, în viața consacrată etc.) nu poate fi doar o caracteristică a bunăvoinței, ci trebuie să fie fructul unor strategii formative adecvate, care să revitalizeze orientarea fundamentală
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
de bine care să fie scop în sine și ale unei spiritualități autoreferențiale. De multe ori se trăiește cu impresia că un curs special sau un an sabatic poate să reseteze motivațiile pline de bucurie și sensul spiritual al alegerii vocaționale când, de fapt, ele nu schimbă nimic în viața persoanei, ba chiar mai mult, o înrăutățesc oarecum. Orice dorință de ameliorare educativă care este străină de realitate are un efect contraproductiv asupra individului, deoarece riscă să-l determine să se
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
Dumnezeu individul își modelează propriul mod de a fi fericit și, în cadrul vieții religioase, propria modalitate de a fi un consacrat fericit. „Numai în credință omul poate să avanseze spre dimensiunea cea mai înaltă «ultra-umană»”. O viață bazată pe răspunsul vocațional cere această deschidere față de Dumnezeu, care se revelează celui care-L caută ca izvor de sens pentru propria viață. Astfel, prezența lui Dumnezeu devine un principiu educativ pentru propria creștere, deoarece tocmai în el persoanele consacrate găsesc forța să-și
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
pentru fericire. În iubire persoana învață să fie fericită, nu numai primind de la cea care trăiește alături de ea, ci trăind împreună cu ea, deoarece iubindu-o are posibilitatea să-i recunoască propriul potențial și poate să colaboreze împreună la un proiect vocațional care le asociază. „Prin iubire persoana intră în contact cu lumea relațională, cu un «Tu» și individualizează potențialul prezent în relații. Într-o astfel de întâlnire, care se dezvoltă în contextul relațiilor, persoana este chemată să perceapă sensul axiologic al
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
libertăți el poate să se distanțeze de orice situație și să aleagă o atitudine care să-l ridice deasupra oricărui fenomen care-l condiționează. Tocmai această libertate îl face capabil să se îndepărteze și să se reorienteze spre un scop vocațional al existenței sale. O astfel de libertate, pe mai departe, îl îndeamnă să se simtă responsabil pentru o situație sau o persoană anume, alături de care să construiască un viitor mai bun. Responsabilitatea constă tocmai în a da răspunsul adecvat la
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
atenția față de ceilalți. Astfel, orice individ poate să găsească acea forță interioara care dă propriilor acțiuni o energie nouă, asemenea unei săgeți îndreptate spre o direcție specifică, și care ajută totodată la realizarea unei bunăstări existențiale corespunzătoare unicității propriei chemări vocaționale. Este vorba despre o energie creativă care implică capacitatea intențională a persoanei, o vitalitate care determină persoana să îmbunătățească lucrurile pentru ca astfel să devină mai bune, până la punctul în care să dea o nouă înfățișare fiecărui efort de schimbare, în
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
cu o lume flămândă și însetată de adevăr. De aceea, este important ca, în diferitele câmpuri de acțiune, consacrații și consacratele să aibă o atenție constantă față de modul specific de a fi „căutători ai fericirii”, pentru a redescoperi fundamentul bunăstării vocaționale în motivația credinței și în docilitatea față de acțiunea Duhului Sfânt. Numai armonizând dorința de o fericire promisă cu realitatea unui drum de realizat pas cu pas va fi posibil să se profite de noutatea pe care Dumnezeu o pregătește fiecărei
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
diversitatea sa de caracter, de cultură, de formare... nu micșorează unicitatea și irepetabilitatea proprie, ci, - dimpotrivă - le accentuează. Stând împreună este posibil să se redescopere sensul profund al aspirațiilor comune spre bunăstare, aspirații ce au rădăcini profunde în același proiect vocațional. „Datoria de a se dezvolta ca persoane, respectând realitatea misterului, este totodată o misiune de individualizare și de relație. Nu numai că nu există individualizare fără relație și invers dar, cu cât mai mult înaintează procesul de individualizare, cu atât
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
s-o accept pe sora aceea care are un caracter dificil”, spunea o soră făcând referință la o colegă cu care ajunsese la... conflicte destul de serioase. „Aș fi fericit dacă aș reuși să-i eliberez pe novici de nesiguranța lor vocațională”, spunea un maestru de novici cu referință la tinerii atât de diferiți față de cei din timpurile sale. „Aș fi fericit dacă aș reuși să-l suport pe superiorul meu care este atât de arogant”, spunea un frate tânăr abia ajuns
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
diferențelor preferențiale ajută individul să se simtă adecvat față de sine și față de ceilalți, pentru a putea astfel să colaboreze, prin modul său de a fi, la construirea unei vieți fericite și orientată spre binele comun care derivă din propriul proiect vocațional. 5. Diferențele individuale și viața de comunitate în raporturile interpersonale Individul nu este o insulă și preferințele sale nu sunt suficiente pentru a-l face fericit. Este necesar ca resursele sale să contribuie la construirea unei platforme comune, dacă vrea
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
de comuniune. „Căci omul, din natura sa intimă, este o ființă socială, și fără relații cu ceilalți nu poate nici să trăiască nici să-și dezvolte calitățile”. Preferințele sale devin ocazie de colaborare comună atunci când toți contribuie la același proiect vocațional, integrând diferențele într-un proces complex de creștere. Întâlnindu-se cu ceilalți, omul învață să-și recunoască propriile calități dar, totodată, să le recunoască și pe cele ale celorlalți și să le folosească spre binele comun. „De când am învățat să
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
alege dintre alternativele care au o valoare egală, tocmai aceste caracteristici pot să îmbogățească modul de a fi al celui care se află alături. A avea o preferință anume în propriul temperament (de exemplu o soră care preferă o activitate vocațională externă cu tinerii și o alta care preferă o activitate de ospitalitate internă într-un centru de spiritualitate) nu rezultă a fi o realitate superioară sau inferioară pe o scară ierarhică a valorilor, ci constituie un dar real, o resursă
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
o bunăstare care este în sintonie cu proiectul lui Dumnezeu. Iată de ce, vorbind despre fericire, este important să se cunoască și să se aprecieze valorile și calitățile fraților - în acest caz preferințele psihologice ale fiecăruia - care contribuie la realizarea proiectului vocațional comun. Nimeni nu poate să pretindă că este bun în orice domeniu, dar fiecare este chemat să fie util altora cu propriile talente și să le aprecieze și pe cele ale celorlalți. „Împreună, datorită diferențelor lor, ei pot face o
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
De aceea, este nevoie de o atitudine de atenție constantă față de ceea ce se experimentează în relație cu ceilalți, pentru a se aprecia în mod reciproc conform acestei viziuni de apartenență comună, dar și pentru a susține orientarea spre un proiect vocațional în comun. 7. Sensul comun al fericirii, între autonomie și împărtășire Persoana care crește cu un sens comun al fericirii este persoana care nu pierde sensul propriei identități, ci știe să fie ea însăși, având o dorință sănătoasă de autonomie
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
dorință sănătoasă de autonomie. Pare un paradox dar nu este așa: pentru a fi fericiți împreună este necesară diferențierea de celălalt! Numai astfel va fi posibilă reunirea diferențelor individuale într-o prospectivă de comuniune care să tindă spre o bunăstare vocațională ce trece dincolo de propriile interese personale. „Fraternitatea este destructurantă” scrie Salonia într-un articol recent. „Ea se construiește plecând de la o poziție măreață care se diminuează încetul cu încetul”. În alte cuvinte, sensul comun al fericirii face persoanele să se
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
Celebrarea unei vieți consacrate orientată în mod fericit spre planul mântuitor al lui Dumnezeu înseamnă capacitatea de a transforma în mod operativ această orientare, dând spațiu suficient acelor dimensiuni ce ajută persoana să înainteze, pas cu pas, pe drumul împlinirii vocaționale. 7.1 Conștientizarea „Numai conștiința de a fi obiect al unei iubiri infinite poate să ajute la depășirea oricărei greutăți personale și a institutului”. Prin conștientizare se înțelege capacitatea de a vedea, de a simți, de a avea senzația, gustul
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]